Zoe PETRE 

Incerc sa ma dumiresc de ce m-a infuriat atat de tare atacul d-lui Basescu impotriva dlui Cristian Parvulescu si a familiei acestuia. Nu e prima agresiune de acest fel: ca Farfuridi odinioara, dl presedinte ne-a lasat adesea sa pricepem ca ar fi "ceva, cumva" in neregula cu rudele sau prietenii dusmanilor sai, o complicitate pe care simtea imboldul nestapanit de a o denunta. Tot din acelasi repertoriu de telenovela ieftina, povestea cu "am avut incredere in el/ea, dar m-a dezamagit!" am tot auzit-o, cand despre relatia sa cu primul ministru, cand despre consilierii apropiati pe care si i-a dat afara, si o astept cu o bine controlata nerabdare si cand se va confrunta de-adevarat cu nemultumirea PD. Dar parca episodul Parvulescu le-a depasit pe toate. Am toate motivele sa cred ca - basca uninominalul - dl. Basescu s-a enervat pe analiza publicata la finele lunii precedente in "Romania Libera" de dl. Parvulescu, despre esecul plebiscitului din 25 noiembrie si al proiectului de "monarhie electiva" al vajnicului nostru Val-Vartej. Am aflat si eu ca apropiatii dlui presedinte il compara cu Zeus, o zeitate cu destule hibe de caracter pentru ca indaratul slugarniciei sa intrezarim si un zambet ironic, dar sa-l compari cu De Gaulle fara sa te umfle rasul e un adevarat act de bravura. Dl. Parvulescu, cuminte, nu si-a permis nici macar o umbra de zambet, dar, in rest, textul era prea bun ca sa nu starneasca fulgerele prezidentiale. Am protestat impotriva asasinatului in efigie a carui victima n-a incetat sa fie dl. Cioroianu din ziua in care desemnarea lui ca ministru de Externe l-a enervat pe dl. Basescu, dar nu era de neimaginat ca fidelitatea fata de PNL ii va fi platita cu varf si indesat. Este insa de neimaginat ca un politolog - un tehnician adica, nu un competitor politic -, care a optat, cu argumente rationale, pentru o anume lege electorala, sa fie aratat public cu degetul ca dusman al poporului doar pentru ca aceasta optiune nu-i convine dlui presedinte. Insinuarile rauvoitoare cu privire la o personalitate a societatii civile care a contribuit, cu luciditate si decenta, la consolidarea democratiei indeobste, si chiar la victoria dlui Basescu ca victorie democratica impotriva oligarhiei PSD, ar trebui sa dea de gandit - poate in mai mare masura chiar decat alungarea dnei Saftoiu - suporterilor neconditionati ai presedintelui, macar de dragul nevestelor sau cumnatelor, daca de opinia publica nu le pasa. Daca odata, la lumina trasnetelor divine, se iteste vreo verisoara angajata a Primariei Sectorului 1 sau a vreunei biblioteci in subordinea Ministerului Culturii - aceste vizuine subversive ale PNL? Un prieten al parintilor mei s-a ales cu cinci ani de Canal fiindca fusese vreme de sase luni translator de ceha la Presedintia Consiliului de Ministri in vremea Guvernului Radescu. Presedintele il infiereaza pe dl. Parvulescu, de-a valma cu Guvernul si Parlamentul, pentru trei articole de lege, interpretate de Curtea Constitutionala ca fiind in dezacord cu prevederile legii fundamentale. Dar nu i se pare ca, atunci cand incrimineaza, din inaltul pozitiei de presedinte al Romaniei, faptul ca sotia unui cetatean care l-a enervat este functionar public la Guvernul aceleiasi Romanii, ar incalca el insusi Constitutia. Se insala amarnic. Daca viziunea sa despre statul de drept pe care, vai, e chemat sa-l reprezinte, este ca statul se reduce la un cumul de cardasii, nici nu mai avem nevoie de Constitutie. Ajunge un ucaz pe saptamana.