Adrian SEVERIN 

Unii sustin ca fuziunea PD cu PLD ar fi rezultatul esecului inregistrat la referendum de presedintele Basescu. Acesta ar fi inteles ca are nevoie de un partid puternic care sa ii poarte mesajul si sa ii adune voturi. Nu cred! Domnul Basescu nu invata nimic si nu uita nimic. Infrangerile nu il fac mai intelept si mai prudent, ci mai temerar in setea de revansa. Asemenea tuturor spiritelor dictatoriale, dansul nu a putut trage din istoria cu referendumul decat concluzia ca romanii, desi il iubesc, nu il merita intrucat nu i-au sustinut actiunea. De aceea, ei vor trebui sanctionati. Nu doar cei 322 de parlamentari ticalositi, ci si PD, partidul de incapabili si ingrati care nu s-a straduit destul spre a-i aduce pe oameni la vot, precum si milioanele de votanti care au ramas acasa in timp ce fortele conlocuitoare maghiaro-romane constiente de valoarea gandirii prezidentiale au reusit performanta de a scoate din neant voturi pentru pastorul Tokes si grupusculul de lichele stranse in PLD. Teza intoarcerii presedintelui la ideea de partid este contrazisa si de faptul ca PD-L seamana mai putin cu un partid modern decat PD si PLD. Ceea ce a rezultat din unirea acestor partide avand programe politice identice intr-un singur punct: "Totul pentru presedinte, totul pentru victoria sa!", este o miscare amorfa, cu mai putini activisti constienti si cu mai putine organizatii locale. Este imposibil ca electorii de stanga ai PD care nu au sesizat semnificatia virarii acestuia catre PPE, sa nu bage de seama nici acum ca partidul lor favorit a rupt orice legatura cu valorile stangii, dupa cum simpatizantii de dreapta ai PLD, convinsi ca acesta se nascuse spre a apara sfintele valori ale liberalismului intinate de oligarhia taricenista, sa nu fie deceptionati de transformarea sa social-populara, spre a nu spune populista; iar deruta si dezgustul militantilor sunt totdeauna urmate de disolutia organizatiilor. Cu trandafirul luat de la socialistii europeni ca semn electoral, cu culoarea oranj recomandata de consilierii fara frontiere pentru marketing politic drept marca a revolutiei democrat-crestine de rit oriental, cu cuvantul "liberal" in denumire si cu vechiul imn "Verde inrourat" facand parca trimitere la miscarea verzilor, aceasta struto-camila politica nu reabiliteaza ideea de partid, ci o promoveaza pe cea antipartidista de miscare populara. Nu mai lipseste decat ca pastorul Tokes sa-i devina presedinte. (De fapt, la PE cu totii au aderat la grupul popular). Aparitia PD-L (fara indoiala din inalt ordin prezidential) este, asadar, nimic altceva decat continuarea vechiului proiect autoritar-populist basescian, in limitele permise de rezistenta democratica (neasteptat de puternica) a societatii romanesti. In 2004, unii au sugerat ca prin alegerea domnului Basescu si apoi prin impunerea Guvernului Aliantei DA de catre acesta, "inapoiata" Romanie a cunoscut o mini revolutie portocalie intr-un an revolutionar care ar fi maturat ariergarzile comuniste din tarile tranzitiei intarziate. Triada anticomunism-antisecurism-antioligarhism a insemnat insa antipartidism-antiparlamentarism-anticonstitutionalism. Minirevolutia a fost, de fapt, o contra-revolutie care face ca opozitia democrata intre stanga si dreapta sa devina azi irelevanta, ea fiind inlocuita cu confruntarea intre democratie si populism. De aceea anul 2008 va fi ori anul unei noi revolutii democrate, fie finalul tranzitiei spre o noua dictatura.