Miruna MUNTEANU 

Acuzatiile impotriva lui Chiuariu nu au mai multe sanse sa stea in picioare. Cu toate acestea, nici el nu se va mai intoarce la conducerea ministerului pe care tocmai l-a parasit. N-a rezistat acolo decat noua luni si, din prima zi, i s-a confectionat o imagine execrabila. A fost transformat, foarte rapid, intr-un simbol al incompetentei si al coruptiei guvernarii liberale. In realitate, Chiuariu are o singura vina certa: lipsa completa de anvergura. Desemnarea lui ca ministru al Justitiei a fost, de la bun inceput, o imensa eroare. Era mult prea tanar si neexperimentat pentru a face fata responsabilitatii pe care si-a asumat-o cu inconstienta juvenila. Nu avea in spate o cariera care sa-i ateste competentele - politice si juridice. Greseala ii apartine lui Tariceanu. Premierul ar fi trebuit sa stie ca numai o personalitate de mare calibru putea avea vreo sansa sa reziste tirului incrucisat la care se expune automat oricine incearca sa puna piciorul in serparia de la Justitie. Era limpede, din start, ca nici Maica Tereza nu ar fi scapat de acolo cu reputatia nesifonata. Mai ales in toiul unei batalii politice pe viata si pe moarte, in care dosarele penale au devenit arma favorita a Cotrocenilor. Din 2004, reformarea Justitiei a fost strict o operatiune de imagine. O dovada a discrepantei uriase dintre realitate si perceptia publica este cazul Monicai Macovei, care a reusit stralucit sa-si prezinte esecul drept succes. A lasat in urma un dezastru, dar a plecat cu aura de martir al anticoruptiei. Aplicand o alta reteta consacrata a mentorului Basescu, celebrul slagar "Am vrut, dar nu am fost lasat". De fapt, a reusit extrem de bine sa intareasca influenta politica asupra actului de justitie. Atata doar ca sursa acestei influente s-a deplasat dinspre Palatul Victoria spre Presedintie. Tudor Chiuariu este mic copil fata de Macovei - si nu ma refer aici la varsta, ci la promovarea unor proiecte controversate. Spre deosebire, insa, de predecesoarea sa, el nu era in stare sa fie convingator nici macar atunci cand, in mod evident, avea dreptate. Cu aerul sau de tap logodit, cu vocea imposibila si nesiguranta provincialului proaspat ajuns in Capitala, Chiuariu era condamnat din start la ridiculizare, oricare i-ar fi fost mesajul. E poate nedrept, dar asta este realitatea. Tariceanu ar fi trebuit sa fie constient ca opozantii sai nu se vor jena sa speculeze la maximum acest handicap de imagine. Daca vroia sa se lege de gasca tulusilor din DNA (si era obligat sa o faca), avea nevoie la Justitie de un personaj mult mai puternic si mai credibil. De un profesionist respectat. De un politician abil. Chiuariu nu era nici una, nici alta. A fost doar un pion de sacrificiu. Un sacrificiu inutil, ba chiar contraproductiv. Liberalii trebuie sa fie acum extrem de atenti in desemnarea urmatorului ministru al Justitiei. Altfel risca sa confirme o inspaimantatoare lipsa de cadre. Si sa calce iar in toate strachinile plasate strategic de adversari.