Autoritatile de sanatate publica au ascuns opiniei publice, vreme de peste 11 luni, cele 18 formulare europene care garantau dreptul romanilor, de a beneficia de tratament medical in tarile membre ale Uniunii Europene - pe baza asigurarilor de sanatate platite in Romania. Practic, Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate au blocat, prin tacere, aplicarea Regulamentelor europene de securitate sociala, care consfintesc si dreptul cetateanului european de a accesa servicii medicale oriunde in UE. Si poate chiar au luat vieti care ar fi putut fi salvate in spitalele din strainatate. Un alt act normativ - la fel de putin mediatizat - asigura accesul pacientilor care nu pot fi tratati in Romania la servicii medicale in strainatate, inclusiv in afara UE. Comisia Europeana poate ajunge sa sesizeze Curtea Europeana de Justitie in cazul in care constata ca un stat membru nu si-a indeplinit obligatiile ce decurg din semnarea Tratatului de Aderare, in speta aceea de a asigura accesul liber al cetatenilor la benefiiciile medicale care decurg din aderarea Romaniei la UE. Romanii au aflat despre formularul E 112 si despre existenta celorlalte documente privind dreptul la acces la servicii medicale in UE, odata cu cazul fetitei Lianei Stanciu, bolnava de cancer, si al micutului Sebastian, nascut cu handicap din cauza neglijentei cadrelor medicale. Doar mediatizarea acestor drame a dus la descoperirea formularelor tinute le secret de catre autoritatile de sanatate publica. Mai grav este ca, pana in momentul in care opinia publica a aflat de existenta acestor drepturi, zeci sau sute de oameni au murit poate si din cauza faptului ca nu au putut beneficia in timp util de un tratament in strainatate. Economii cu pretul unor vieti Problema modului in care pacientii romani pot ajunge sa se trateze, de la 1 ianuarie 2007, in statele UE nu a fost lamurita nici in al doisprezecelea ceas de la aderare. Opinia publica a aflat abia luna trecuta, insa nu de la autoritati, despre cele 18 formulare prin care romanii pot beneficia de servicii medicale in alte state membre UE. Asiguratii romani au aflat de la medicii straini ca pot fi trimisi la tratament, prin formularul E 112, intr-un spital din spatiul comunitar, in cazul in care nu pot fi tratati in timp util in Romania si daca prestatia medicala de care au nevoie este inclusa in pachetul decontat de CNAS. Astfel, din suma de 5,7 milioane de euro - alocata tratamentelor in strainatate in urma consultarilor cu experti europeni - s-au cheltuit mai putin de 250.000 de euro. Doar 14 romani au beneficiat de decontarea serviciilor medicale in UE in anul 2007, in timp ce alti 70 au primit formularul E 112 de la CNAS. Ca estimarile expertilor straini au fost departe de realitate arata un singur lucru: faptul ca autoritatile romane au tinut in sertar informatiile privind formularele europene. In consecinta, cele 5,5 milioane de euro, ramasi necheltuiti in 2007 din bugetul alocat prestatiilor medicale in strainatate se vor risipi catre spitale, farmacii sau servicii paraclinice dupa bunul plac al CNAS. Lipsa unor reglementari care sa faciliteze aplicarea formularelor europene in domeniul sanatatii ar putea duce la o gestionare dezastruoasa a sumei de 100 de milioane de euro (348 milioane RON), alocata prestatiilor medicale in strainatate pentru anul 2008. Nicolaescu n-a vrut sa scoata normele Nici acum lucrurile nu sunt foarte clare, nici pentru medici, nici pentru pacienti, din cauza haosului administrativ din Ministerul Sanatatii Publice (MSP), care ar fi trebuit sa asigure atat comunicarea in interiorul sistemului medical, cat si catre pacienti. Pe de o parte, Regulamentele europene care stau la baza eliberarii formularelor pentru tratament in strainatate trebuie sa fie adoptate in legislatia nationala ca atare, de la data aderarii, insa - pe de alta parte - autoritatile in domeniu sunt obligate sa emita acte normative care sa faciliteze aplicarea acestor regulamente. Mai precis, MSP, ca autoritate competenta in relatia cu UE, ar fi trebuit sa asigure instruirea personalului de la nivelul Directiilor de Sanatate Publica referitor la la formulare. Directiile ar fi urmat sa instruiasca ulterior directorii de spitale, care sa transmita informatia catre medici: cum sa completeze formularele si in ce conditii, deoarece eliberarea formularelor tine de decizia medicului. Acest lucru insa nu s-a intamplat, in momentul de fata neexistand reglementari, in domeniul sanatatii, care sa faciliteze aplicarea Regulamentului, care are doua componente majore: de sanatate si de protectie sociala. Spre deosebire de Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii - ca autoritate coordonatoare - si-a indeplinit sarcinile in domeniul aplicarii Regulamentului referitor la aplicarea regimurilor de securitate sociala. Astfel, pe langa instruirile organizate cu reprezentanti ai institutiilor din domeniul protectiei sociale, ministrul Muncii a publicat un Ordin pentru aprobarea Instructiunilior de aplicare a Regulamentului. O reglementare simiara ar fi revenit, in opinia medicilor, in sarcina ministrului Sanatatii, pe partea de aplicare a formularelor in domeniu. Ministrul Nicolaescu nu a facut, insa, acest lucru. Ministrul da vina pe Casa de Asigurari Un program PHARE prin care se urmareste aplicarea Regulamentelor privind securitatea sociala dupa aderarea Romaniei defineste foarte clar institutiile competente pe partea de sanatate: "Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate sunt responsabile pentru garantarea drepturilor in domeniul medical, care decurg din acest regulament". Prin acelasi program se traseaza si sarcinile autoritatilor de sanatate publica, printre care se numara popularizarea dreptului la acces la servicii medicale in statele membre atat printre cetatenii care locuiesc in Romania cat si in cazul emigrantilor, dar si asigurarea circuitului si a suportului administrativ pentru punerea in aplicare a acestor drepturi. Ministrul Nicolaescu, insa, se delimiteaza de orice raspundere. "Clarificarile despre cum se aplica aceste formulare si cine le completeaza le face Casa Nationala, care gestioneaza formularele. Nu e treaba ministerului sa spuna faceti voi asa ca asa cred eu ca e bine. Ce-mi cereti mie acuma? Sa ma duc peste Casa sa spun: faceti asa ca asa e bine. Este obligatia unica a lor", ne-a declarat Eugen Nicolaescu. Singurul lucru pe care l-a facut CNAS a fost sa puna formularele, traduse, pe site. Insa sistemul ca ele sa si functioneze nu exista. CNAS arunca pisica la medici In timp ce majoritatea medicilor sustin ca nu au stiut de existenta formularelor pana luna trecuta, presedintele CNAS, Vasile Ciurchea, considera ca raspunderea pentru dezinformarea legata de existenta formularelor pentru tratamentele in strainatate se imparte intre medici si pacienti. "Pot sa garantez ca fiecare medic a intrat pe siteul CNAS sa vada ce se intampla. Ca nu au vazut formularul sau nu recunosc ca l-au vazut e o cu totul alta problema. Formularul e clar: nu zice "Casa face", ci "Casa nu poate refuza". Fara sa transmit toata responsabilitatea medicilor, formularul sugereaza ca medicul curant sau unitatea sanitara e cel care stie de ce tratament are nevoie pacientul si unde l-ar putea obtine", sustine Ciurchea. Pe de alta parte, presedintele Colegiului Medicilor, Mircea Cinteza afirma ca formularul E 112 nu a fost popularizat din minciuna prin omisiune. Cu alte cuvinte, era necesar ca acest formular sa fie insotit de un regulament de aplicare, de o explicatie a ceea ce reprezinta el - modul in care trebuie sa fie completat si chiar de o agentie care trebuie sa-i ajute pe oameni sa-si gaseasca un loc de tratament in strainatate. "Lipsa acestui regulament dovedeste neglijenta fata de contribuabilul la asigurarile de sanatate. Categoric, realitatea e ca formularele nu au fost explicate ca lumea, nu a fost creata o metodologie. Exista un singur adevar, si anume ca in frunte cu Casa, Ministerul Sanatatii trebuia sa faca acest lucru. Medicii nu au fost instruiti in acest sens in mod special, ce am stiut am stiut din informatiile transmise in presa", spune Cinteza. Cum functioneaza sistemul Vasile Ciurchea sustine ca, in Romania, orice medic - fie ca este de familie, de medicina generala sau specialist - poate sa dispuna trimiterea pacientului la tratament in strainatate si, in acelasi timp, isi asuma raspunderea in privinta acestei hotarari. Decizia mai poate apartine si unitatii sanitare unde este tratat pacientul. Pe de alta parte, insa, termenul folosit in Regulament, de "medic curant" inseamna, in limbajul CEE, medic specialist. Faptul ca in traducerea Regulamentului nu s-a precizat acest lucru poate sa duca la confuzii grave in completarea formularelor, la probleme in privinta decontarilor pe care le face Casa de Asigurari catre spitalele din UE si, in ultima instanta, la cheltuirea haotica a banului public din asigurarile medicale. Serviciul medical al Casei Judetene de Asigurari de Sanatate respective verifica dosarul pacientului numai din punct de vedere formal - daca acesta contine toate documentele necesare - si nu din punct de vedere medical. Astfel, Casa nu poate verifica daca referatul pe proprie raspundere intocmit de medic sau de unitatea sanitara, din care rezulta ca tratamentul de care are nevoie pacientul nu se poate face in timp util in Romania, este conform cu realitatea. Nici termenul de "timp util" nu este definit. Sarcina de a investiga sau nu oportunitatea tratarii in strainatate a pacientului ar reveni, in acest caz, clinicii din statul membru in care a fost trimis asiguratul roman. Din punct de vedere logic, acest lucru este putin probabil: clinica va verifica, in cel mai bun caz, dosarul medical si diagnosticul pacientului si va miza, in majoritatea cazurilor, pe buna-credinta a medicului care a facut referatul de justificare pe proprie raspundere. Or, in Romania, unde spaga este motorul principal al activitatii medicale, aplicarea regulamentului poate genera abuzuri. In sensul ca banii asiguratilor ar putea fi cheltuiti in strainatate pentru cazuri in care tratamentul se putea face in Romania, pe bani mai putini, in detrimentul urgentelor medicale fara sanse in tara. Un alt risc ar fi acela ca, odata ajuns in strainatate, pacientul sa constate ca trebuie sa scoata bani din buzunar. Nicolaescu stia din 2006 Eugen Nicolaescu nu a fost strain de problema formularelor europene pentru decontarea prestatiilor medicale acordate romanilor in tarile UE. In decembrie 2006, fostul sef al CNAS, Cristian Vladescu, i-a transmis lui Nicolaescu o nota oficiala, cu numar de inregistrare, prin care ridica problema necesitatii instruirii furnizorilor de servicii medicale in privinta reglementarilor europene in domeniul sanatatii care ar fi urmat sa intre in vigoare de la data aderarii Romaniei la UE. Potrivit lui Vladescu, ministrul Sanatatii a ignorat complet aceasta nota si nu a luat nici o masura. In replica, Nicolaescu sustine raspicat ca documentul respectiv nu a ajuns la el. "Medicii trebuiau chemati la instruire si prezentate formularele. Si acum e actuala problema: trebuie facute aceste norme de aplicare, care nu sunt mare scofala. Medicii nu au cum sa stie cum sa procedeze - legislatia europeana spune ca trimiterea la tratament in strainatate se face la recomandarea unui medic: in norme, Ministerul Sanatatii trebuia sa precizeze ce medic are astfel de atributiuni: medicul de familie, medicul specialist etc. adica la ce nivel se face recomandarea", mai spune Cristian Vladescu. Riscul avalansei de cereri In opinia sa, ministerul ar mai fi trebuit sa stabileasca cine are raspunderea pentru raportul medical si, punctual, pentru ce afectiuni pot fi trimisi cetatenii romani la tratament in strainatate, respectiv o lista de prioritati. Riscul lipsei unor astfel de reglementari specifice este "bombardarea" caselor de asigurari cu o avalansa de cereri pentru tot felul de tratamente si cheltuirea banilor alocati tratamentelor in strainatate pentru cazuri mai putin grave, in detrimentul celor care intr-adevar mai au o singura sansa de a supravietui: interventia medicala intr-o clinica de specialitate din UE. Eugen Nicolaescu a fost mult mai ocupat sa paseze vina, in loc sa rezolve problema declansata de blocajul de comunicare dintre Minister si prestatorii de servicii medicale, a carei cheie este la Minister. In toiul scandalului formularelor, acesta declara ca "mediatizarea cardului european si a formularelor pentru tratamentul in strainatate revenea exclusiv fostului presedinte (n.r. - al CNAS), intrucat ele au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007, cand Vladescu era la conducerea institutiei", recunoscand astfel indirect ca exista o vina la Casa de Asigurari de Sanatate, in conditiile in care actuala conducere a CNAS-ului paseaza vina medicilor. Clinicile UE au dubii Unele dintre cazurile tratate in strainatate au fost puse sub semnul intrebarii, in sensul ca reprezentantii clinicilor europene au ridicat problema ca pacientii respectivi ar fi putut fi tratati si in Romania sau ca afectiunea de care sufereau nu era atat de grava ca sa necesite interventia in strainatate. Desi nu a negat existenta unor asemenea cazuri, Ciurchea afirma ca acestea sunt "filtrate" de rigorile clinicilor straine. "Daca ii trimitem pe toti afara, pot sa garantez ca clinicile de acolo nu vor face fata. Si acolo exista liste de asteptare, cu programare - care se respecta la nivel de minut. Plus ca banii nu se intorc imediat la clinica. Se intorc in sase luni cel mai devreme. Sa stiti ca in strainatate nu accepta repede orice urgenta spun eu, ca roman, ca o am. Pentru ca spitalele din afara au cate un reprezentant al Casei in fiecare sectie, care controleaza toate actele. Nici un pacient nu se externeaza fara semnatura Casei.", sustine defensiv Ciurchea. Pentru a atenua efectul scandalului formularelor, au dublat, in pripa, bugetul pe anul 2008 alocat tratementelor in strainatate pana la 348 milioane RON.

Pagina realizata de Gilda POPA