Tesu SOLOMOVICI 

Acest eveniment istoric s-a petrecut in urma cu exact 60 de ani: Adunarea Generala ONU a votat impartirea Tarii Sfinte, oferind-o evreilor si palestinienilor pe principiul juma-juma. Nici evreii si nici arabii nu au fost multumiti cu decizia ONU, dar la Tel Aviv traia un barbat intelept, profet de felul sau, care a prevazut ca daca evreii nu vor fi de acord cu imparteala crestinilor niciodata nu-si vor mai recapata tara stramoseasca. Acesta, pe nume David Ben Gurion, a spus "Da" si s-a grabit sa proclame Statul Israel. In zeci de lagare europene improvizate asteptau supravietuitorii Holocaustului sa se imbarce pentru a se aseza in tara promisa de Dumnezeu poporului evreu, iar "acasa", evreii, satui de a fi straini in propria lor tara, s-au grabit sa puna mana pe arme si i-au alungat pe soldatii Mandatului britanic. Rezolutia 181 ONU de impartire a Palestinei a fost respinsa de palestinieni si de tarile arabe, care si ei s-au grabit, in sens negativ, aruncandu-si armatele asupra noului stat evreiesc. 600.000 de evrei traiau la sfarsitul anului 1947 in Palestina, regii, printisorii, emirii si seicii arabi apreciau in mod fals ca evreii vor fi aruncati in Marea Mediterana. Dumnezeu sau curajul si cunostintele militare evreiesti au facut ca primul razboi israeliano-arab sa se incheie cu o eclatanta victorie israeliana. De atunci, evreii sarbatoresc Ziua proclamarii Israelului, iar palestinienii comemoreaza "Nagba", Ziua catastrofei. Palestinienii au sperat tot timpul si continua sa traiasca in aceasta eroare ca timpul lucreaza in favoarea lor. Un destin rau ii afunda in aceasta eroare, ceea ce l-a facut pe un mare om de stat israelian sa spuna ca palestinienii n-au ratat pana acum nicio ocazie de a rata toate ocaziile pe care le-au avut de a-si proclama propriul lor stat liber si suveran. Consecintele acestei orbiri politice arabe au facut ca, in cele sase decenii ce au urmat, razboaiele, intifadele si confruntarile sangeroase sa provoace zeci de mii de morti si raniti si imense distrugeri materiale. Ura dementiala si politica razbunarii au coborat asupra Orientului Mijlociu, transformandu-l intr-un butoi cu praf de pusca cee ameninta necontenit linistea si progresul omenirii. Daca proclamarea Statului iudeu a implinit aspiratiile nationale ale evreilor, refuzul arab de a primi partea sa din impartirea Palestinei a impregnat revolutia nationala palestiniana cu o coloratura razboinica, adesea terorista, complicand cu fiecare zi care trece lumea israeliano-palestiniana. Analistii politici continua sa teasa scenarii in jurul acelei zile istorice a impartirii Palestinei si sa fabuleze pe tema ce s-ar fi intamplat daca si palestinienii ar fi spus la 29 noiembrie 1947 "Da" si ar fi primit "Rezolutia 181". Orientul Mijlociu nu mai are insa rabdare pentru jocul speculatiilor spectaculoase, dar sterile. Startul noii politici americane a fost dat la Annapolis, unde presedintele George W. Bush a anuntat o corectare a istoriei: impartirea Palestinei va avea loc pana la sfarsitul anului 2008, stabilindu-se "Palestina ca tara palestiniana, la fel cum Israelul este tara evreilor". Infiintarea Statului Palestina este si o necesitate nationala israeliana, crede Olmert. Ieri, premierul israelian a declarat: "Daca solutia a doua state vecine Israel si Palestina nu se va implini, ne vom afla afla intr-o lupta in genul fostului apartheid din Africa de Sud, legat de dreptul egal de votare pentru locuitorii din teritoriile palestiniene. Cand acest lucru se va intampla, Israelul e terminat".