Ziua Logo
  Nr. 4087 de joi, 15 noiembrie 2007 
 Cauta:  
  Detalii »
Procesul Comunismului
"Cutremurele nu au fost nimic pe langa ce s-a intamplat!"
-- Declaratia lui Petre Preoteasa, prim-secretarul Comitetului Judetean PCR Brasov, in sedinta activului de partid din 15 Noiembrie 1987
Revolta anticomunista de la Brasov, din 15 Noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care a anuntat prabusirea iminenta a comunismului in Romania. Revolta s-a declansat la intreprinderea de Autocamioane Brasov, printr-o greva inceputa in noaptea de 14 noiembrie, la schimbul III, si continuata a doua zi dimineata cu un mars pana in centrul orasului, in fata Comitetului Judetean al Partidului Comunist Roman.
Refuzul autoritatilor comuniste de a dialoga cu demonstrantii a provocat luarea cu asalt a sediului comunist de catre multimea adunata. Portretul dictatorului Ceausescu a fost doborat de pe frontispiciul cladirii si incendiat. A urmat interventia brutala a trupelor speciale de Securitate, arestarile, torturile etc. Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale comunistii au revenit asupra hotararii lor, deportand, in urma unui proces inscenat, un numar de 61 de muncitori si schimband locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti.
Dupa evenimentele din decembrie 1989, majoritatea celor deportati s-au intors in Brasov. Vasile Vieru, unul dintre cei 61 de muncitori deportati, decedase insa la Barlad, in septembrie 1988, la mai putin de un an de la ancheta, in urma maltratarilor la care a fost supus la Inspectoratul General al Militiei din Bucuresti. Pana in prezent, 12 dintre cei 61 de muncitori deportati au incetat din viata. In data de 2 ianuarie 1990 a avut loc la Brasov constituirea Asociatiei "15 Noiembrie 1987" (...)
In 2002, la aniversarea a 15 ani de la evenimentele din 1987, S.C. ROMAN S.A., intreprinderea de Autocamioane din care a pornit revolta muncitorilor, a intrat in ultima faza de disponibilizari masive de personal. Este anul din care majoritatea membrilor Asociatiei 15 Noiembrie 1987 au devenit someri. Pe tot parcursul anului, criza sociala a membrilor asociatiei s-a adancit. Problemele legate de somaj, sanatate etc. s-au amplificat fara a se putea intrezari o solutionare a lor. La simpozionul international organizat de Asociatie in Aula Universitatii Transilvania din Brasov, cunoscutul luptator antisovietic Vladimir Bukovski a afirmat ca Revolta din 15 Noiembrie 1987 a fost semnalul care a anuntat prabusirea Cortinei de Fier si a Lagarului Comunist, Brasovul ocupand un loc important in istoria sfarsitului de secol XX. In luna mai a anului 2006, Asociatia 15 Noiembrie 1987 l-a avut din nou ca invitat pe Vladimir Bukovski, in cadrul unei conferinte legate de Rezistenta anticomunista. Acesta, imediat dupa 1989, a infiintat Centrul Varsovia '90, institutie care avea drept obiectiv realizarea Procesului Comunismului pe modelul Nurnberg.
La initiativa si cu sprijinul moral al celebrului luptator anticomunist, presedinte al Memorialului Gulag, s-a infiintat la Brasov Centrul Rezistentei Anticomuniste, care are, printre altele, ca scop condamnarea comunismului ca doctrina criminala. Organizatiile fondatoare, Asociatia 15 Noiembrie 1987 si Civic Media, impreuna cu Solidaritatea si ceilalti parteneri care s-au raliat ulterior actioneaza in continuare dupa aceleasi comandamente morale care au determinat revolta din 1987.
Rezolutia Rezistentei Romanesti Anticomuniste condamna comunismul
"Comunismul este o maladie - "ciuma rosie" - care a afectat mai bine de un secol continente intregi. Comunistii au ucis si torturat milioane de oameni, au distrus societati, culturi si economii lasand in urma modernizari esuate si contorsionate si populatii intregi mutilate spiritual, cultural si economic. Homo sovieticus - omul nou comunist, reprezinta incercarea de infrangere a fiintei si a intelesului dumnezeiesc din lume. Intrunirea Rezistentei Romanesti Anticomuniste din Brasov condamna orice forma de organizare politico-statala a comunismului si cheama societatea civila romaneasca, pe urma unei ideei enuntate atat de cunoscutul disident rus Vladimir Bukovsky, cat si de Paul Goma, la un efort de organizare institutionala a unui proces al comunismului pe modelul Nurnberg.
Comunismul si-a aratat fata sa sinistra in Romania incepand cu 28 iunie 1940, momentul ocuparii Basarabiei de catre fortele sovietice. Formele de rezistenta anticomunista - ce au mers pana la o coliziune frontala cu sistemul - au aparut ca rezultat al unei nemultumiri generale, al unei imense reactii de respingere la nivelul intregii societati.
In primii ani ai instaurarii regimului rezistenta a fost una directa, formata din grupuri armate luptand impotriva puterii comuniste. Intre 1945 si 1959, Securitatea a identificat 1196 grupuri de rezistenta. Deja in 1949 se raporta existenta a 33 de "bande teroriste" care luptau cu ocupantul sovietic. Grupurile de rezistenta armata operau in 19 zone geografice (in special in Bucovina, Muntii Apuseni, Arges, Vrancea, Muscel si Tulcea). Supravietuirea acestor grupuri depindea de largi retele de suport - hrana, informatii - asigurate de populatie, tarile occidentale si SUA neintervenind semnificativ in aprovizionarea si organizarea acestor grupari de rezistenta.
La sfarsitul anului 1959, 13.279 de oameni au fost condamnati la inchisoare, alti 463 au primit domiciliu fortat. Numarul celor omorati in munti sau in timpul interogatoriilor ramane si astazi necunoscut. Ultimul luptator anticomunist din munti, regretatul Ion Gavrila Ogoranu, a fost capturat abia in 1976. Lagarele de munca fortata, centrele de deportare, centrele de detentie creau adevarata infrastructura a puterii comuniste din Romania, instaurata in urma unui imens val de crime si represiune in anii '50, care a lichidat elitele politice, culturale si economice ale Romaniei.
In anii de dupa anihilarea rezistentei armate (extrem de puternica in Romania si in Ucraina si izolata in restul tarilor din lagarul comunist etc.) devine clar ca statul se afla in totalitate in mainile oligarhiei bolsevice. Formele de "disidenta" sunt izolate, marginale, lipsite de speranta. Rezistenta si intransigenta morala sunt aproape absenta in Romania cu, probabil, o singura exceptie notabila: Paul Goma. in 1977 scriitorul roman scrie o scrisoare de solidaritate cu miscarea "Carta 77" din Cehoslovacia, incercand sa solidarizeze publicul romanesc cu "oameni reprimati de acelasi Rau". Reactia Securitatii a fost extrem de dura, Paul Goma si familia sa fiind izolati, torturati si, intr-un final, expulzati din tara. Tot in 1977, un alt protest, de o alta factura, de tip sindical, avea loc la Lupeni, odata cu intrarea in greva a minerilor. Greva avea sa se extinda in toata Valea Jiului si a durat o saptamana intreaga. Oficialii de partid si delegatia trimisa sa negocieze au fost luati ostatici, Ceausescu fiind obligat sa negocieze in persoana cu grevistii. O data greva incheiata, conducatorii grevistilor au fost deportati sau inchisi si mii de mineri risipiti in alte localitati, Valea Jiului fiind de atunci supusa unei infiltrari si supravegheri continue de catre Securitate.
Pana in 1987, la Brasov, Romania nu avea sa mai fie martora nici unei miscari sociale care sa puna in dificultate regimul comunist.
Din pacate, esenta istoriei comunismului in Romania, ca regim criminal ateist de ocupatie, importat din Uniunea Sovietica, nu a fost reflectata corect in Raportul Tismaneanu, motiv pentru care Asociatia 15 Noiembrie 1987 a inaintat urmatoarea cerere catre Presedintia Romaniei.
Catre Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania
In atentia domnului Vladimir Tismaneanu
Asociatia "15 Noiembrie 1987", care reuneste muncitorii arestati, torturati, condamnati si deportati in urma revoltei muncitoresti anticomuniste din 15 Noiembrie 1987, a primit cu bucurie initiativa Presedintelui Romaniei de condamnare oficiala a regimului comunist din Romania, considerat ilegitim si criminal.
Din pacate, insa, membrii Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, for in care, din pacate, nu si-au aflat locul o serie de reprezentanti autentici ai rezistentei romanesti anticomuniste, au produs un Raport final in care, cel putin in ce ne priveste, adevarul istoric este prezentat trunchiat. Consultarea organizatiei noastre si a altor organizatii sau personalitati reprezentative ar fi eliminat multe din neajunsurile Raportului.
Cea mai grava omisiune este neprecizarea caracterului anticomunist al revoltei muncitoresti din 15 Noiembrie 1987. In intreg capitolul "Proteste muncitoresti in Romania comunista" nu exista cea mai mica referire la acest lucru. Se incearca acreditarea ideii ca avem de-a face doar cu o revolta anticeausista. Faptul este contrazis de miile de muncitori protestatari care au scandat, in mai multe randuri, "Jos comunismul!" si au inlaturat insemnele comuniste de pe fosta Judeteana de Partid Brasov.
O alta omisiune importanta este trecerea sub tacere a manifestarii de solidarizare cu muncitorii brasoveni a celor trei studenti brasoveni (Catalin Bia, Lucian Silaghi si Horia Serban) care, in 22 noiembrie 1987, au afisat, in fata cantinei studentesti din Complexul Memorandului, o pancarta pe care scria "Muncitorii arestati nu trebuie sa moara.". in urma acestei actiuni, studentii au fost exmatriculati si deportati. In 15 decembrie 1987, un alt grup de studenti brasoveni, format din Mihai Torjo, Marian Brancoveanu si Marian Lupoi, cere eliberarea noastra, inscriptionand peretii interiori a doua corpuri ale Universitatii Brasov. La randul lor, sunt exmatriculati si arestati.
De asemenea, raportorii gresesc pana si in privinta numarului muncitorilor deportati (62, in loc de 61), nepomenind nimic despre cele 27 de persoane care au fost fortate sa-si schimbe locul de munca, despre cele peste 500 de persoane arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti sau despre suferintele indurate de sotiile si copiii muncitorilor deportati, care au trait, la randul lor, experienta domiciliului obligatoriu.
Pentru stiinta autorilor Raportului Tismaneanu este de semnalat ca manifestantii au inceput sa cante imnul "Desteapta-te, romane!" in dreptul Spitalului Judetean Brasov, si nu la iesirea pe poarta uzinei Steagul Rosu, cum mentioneaza gresit acestia.
Ne exprimam surprinderea ca, desi au avut acces la arhive, raportorii nu fac nici o referire la dosarele de Securitate ale membrilor nostri.
Tinand cont de toate acestea, Asociatia "15 Noiembrie 1987" solicita respectuos sa se dispuna efectuarea corectiilor cuvenite Raportului Tismaneanu, care, prin modul in care a fost redactat, a produs nemultumire in randul unor personalitati marcante ale rezistentei anticomuniste. (Asociatia 15 Noiembrie 1987 Florin POSTOLACHI Presedinte)
Lectia muncitorilor brasoveni
Nimeni si nimic nu ii va mai putea opri pe romani de acum incolo in castigarea si apararea libertatii si demnitatii lor nationale, ori de cate ori va fi nevoie.
In Romania, evenimentele sangeroase din 1989, precedate de o serie de alte manifestari de protest, au fost provocate, in mod evident, de natura regimului totalitarist importat din Uniunea Sovietica in urma cu 45 de ani. Comunismul a fost instaurat in Romania sub influenta deosebit de mare a serviciilor secrete sovietice venite inainte, cu si dupa trupele de ocupatie rusesti. Conservele si cartitele lor isi fac si astazi veacul in Romania mica eclipsand adevaratul for moral al Romaniei, fostii detinuti politici si luptatori anticomunisti. Strategii URSS au provocat o fractura adanca in trupul si fiinta natiunii, o rana care se resimte si astazi, in mentalitatile generatiilor chinuite, in familiile romanesti despartite de o granita nedreapta.
De-a lungul celor 45 de ani de comunism, torte vii au ars spre luminarea generatiilor viitoare: elita tarii, stinsa in inchisori, luptatorii anticomunisti din munti, studentii protestatari ai anului 1956, minerii lui 1977, urmati de putinii militanti care s-au solidarizat cu ei si cu cei din Europa de dincoace de Cortina de Fier. Romania a avut detinuti politici si martiri pana si in deceniul noua: sa ni-i amintim pe regretatul parinte Gheorghe Calciu, care a fost eliberat numai la presiunile Statelor Unite ale Americii si apoi expulzat din propria lui tara, si pe eroul Liviu Babes, care si-a dat foc pe partia de la Brasov, pentru a alerta Occidentul, intr-un protest suprem.
In 1987, muncitorii de la Brasov si-au adus contributia lor la daramarea comunismului in Romania. Incontestabil, revolta anticomunista a muncitorilor brasoveni a reprezentant inceputul sfarsitului pentru regimul socialist din Romania. O lovitura care a fisurat pentru prima oara, grav, sistemul aproape infailibil reprezentat de Partidul Comunist si Securitate. Pe fondul caderii pieselor de domino care zgaltaiau, rand pe rand, harta Europei de Est, revolta de la Brasov a reaprins romanilor flacara sperantei. Atunci s-a cantat, liber, cu burtile, dar si cu piepturile goale: "Desteapta-te, Romane!". Se poate!, si-au spus romanii intariti apoi si de vestea caderii Zidului Berlinului. Nimic nu i-a mai putut opri in 1989 si nimeni si nimic nu ii va mai putea opri pe romani de acum incolo in castigarea si apararea libertatii si demnitatii lor nationale, ori de cate ori va fi nevoie.
La 60 de ani de la 1947, anul care a marcat instaurarea comunismului cu adevarata sa fata, de teroare bolsevic-ateista, la 30 de ani de la 1977 si 20 de ani de la 1987, comemorarea evenimentelor de la Brasov in 2007 nu ar trebui sa constituie numai un moment de reflectie pentru romani; ci si o ocazie pentru ca celelalte natiuni din regiune sa se informeze cu privire la procesul de restaurare a tarii si a adevaratelor sale valori si sa constientizeze situatia si exemplul Romaniei crestine, cu miile sale de jertfe, in Europa de Est si, de la 1 ianuarie anul acesta, in Europa reunita. Europa care nu va fi cu adevarat reintregita pana cand nu vor cadea toate ramasitele Zidului Berlinului.
Poporul roman are menirea sa fie liber. Aceasta este lectia pe care am invatat-o de la muncitorii brasoveni din 1987 si tinerii insurectiei anticomuniste din 1989. Nu o vom uita niciodata! (Victor RONCEA)
Foto document: 15 noiembrie 1987 - Muncitorii de la Brasov au iesit in strada
Marturii, dupa 20 de ani
Daniel ANGHEL: "Am ajuns devreme in intreprindere, in jurul orei 6:00. Cand am ajuns in fata Sectiei 440, am observat un grup de muncitori care erau adunati acolo si erau nemultumiti, spuneau ca trebuie facuta o greva ca sa fim si noi bagati in seama".
Vasile ANGHEL: "Ceea ce ma durea cel mai tare era ca partidul ducea o politica anticrestina."
Costica BAHNAREANU: "La Spitalul Judetean s-a intamplat ceva la care nu ma asteptam atunci. Acolo s-a cantat "Desteapta-te, romane!". L-am auzit pe Vasile Anghel cand a dat tonul acestui imn. S-a produs un moment de mare emotie. Din acel moment, am inceput sa scandam: "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!".
Viorica BAHNAREANU: "Sotul meu s-a intors din ancheta albit, slab si speriat."
Gheorghe BANCIU: "Mi-au pus catuse, iar unul a dat dispozitie sa fiu batut pentru ca sunt rau. M-au legat cu un belciug de perete, iar patru-cinci zdrahoni ma bateau ca pe hotii de cai. M-au batut cu pumnii, cu picioarele... dar cele mai dureroase au fost bataile la talpi".
Silvia BANCIU: "Cateodata ma gandesc daca a meritat toata suferinta asta."
Angela BARTI: "Cel mai mult m-a impresionat momentul in care s-a spus Tatal nostru!"
Aureliu BEJENARIU: "Raspunsul lui Ghelase a fost: <<Capul plecat sabia nu-l taie>>. I-am spus ca stim si noi proverbe".
Marius BOERIU: "Colegii mei din schimbul III erau nemultumiti de taierea salariilor. Au manifestat in fata intreprinderii. M-am alaturat si eu lor. La iesirea din intreprindere, Cornel Vulpe, Dumnezeu sa-l ierte!, a luat steagurile tricolore si le-a impartit oamenilor".
Vasile Vieru - aici impreuna cu familia - a murit in deportare, la Barlad, in septembrie 1988, la mai putin de un an de la ancheta dura de la Inspectoratul General al Militiei din Bucuresti
Gica BROASCA: "Ce am castigat noi trebuie dus mai departe!"
Aurel BUCEANU: "La IGM Bucuresti am fost in celula cu Sbarn, cu Bordei si cu Nastase, Dumnezeu sa-i ierte, ca toti au murit. Ziua n-aveam voie sa stam pe pat, noaptea ne chemau la ancheta".
Sebastian CIORASTEANU: "La Judeteana de Partid se aruncau portocale, banane, salamuri pe geam. Pe la ora 12, cand s-au auzit sirenele masinilor de Militie, am inceput sa ne imprastiem".
Reghina CRISTEA: "Ma felicit ca n-am cedat psihic. Cand a venit acasa fiul meu, parca era o stafie!"
Gheorghe CUTUMBEANU: "Copiii de scoala ni s-au alaturat, mergand in fata noastra. Atunci ne-am gandit ca nu o sa ne impuste, daca sunt copiii in fata".
Ioan DAN: "In noaptea de 14 spre 15 Noiembrie le-am zis colegilor: Fratilor, nu mai lucram!"
Stana DOBRE: "Am prins o rafala de gaze lacrimogene cand au venit trupele USLA. Nu mai vedeam, eram nauca. Atunci m-am hotarat sa ma intorc la intreprindere. Sef de schimb era inginerul Calinovici, care m-a intrebat unde am fost. Nu i-am spus adevarul. <<Te tin minte>>, mi-a zis el. Si, intr-adevar, m-a turnat".
Stefan DOCHIA: "Cum am intrat pe usa, Dochita mi-a dat un pumn si-mi zicea sa spun unde am fost in 15 noiembrie. Initial n-am recunoscut ca am fost in strada. Dupa pumni, palme si bastoane, am spus ca am fost la manifestare".
Radu DUDUC: "In doua saptamani, cat am fost la IGM, am slabit 15 kg."
Ancuta DUDUC: "Am fost anticomunisti de mici."
Iosif FARCAS: "Singura autoritate prezenta a fost primarul Calancea, care ne-a amenintat si a fost lovit cu un steag. Cand au aparut trupele speciale de interventie am plecat".
Suzana FARCAS: "L-au deportat la Filiasi. Nici macar nu ne-au lasat sa ne luam ramas bun. Pur si simplu ne-am despartit ca niste straini. Dupa ce a plecat el, ma chemau la Militie, dupa aceea la partid, la Schuster si la Cebuc, care imi cereau sa plec din Brasov".
Delia FARCAS: "Fara actul de curaj de la Brasov, nu stiu daca ar fi existat momentul Timisoara!"
Gavrila FILICHI: "Desteapta-te, romane! a fost semnalul descatusarii oamenilor."
Aurica GENETI: "Cel mai dureros pentru mine a fost ca nu puteam sa-mi vad mama si copilul!"
GERGELY Andras: "Am luat un spray de culoare rosie si am scris cu el pe ziduri: Jos dictatorul!"
GERGELY Elena: "In deportare cel mai mult ne-a lipsit familia."
GYERKO Gheorghe: "In timpul anchetelor la Militia din Brasov am scapat si eu o lovitura de stanga unui anchetator. M-au legat de perete, cu mainile la spate, m-au batut cam o ora si ceva. Cand oboseau unii, veneau altii. A fost infiorator".
Aurel HOSSZU: "La ancheta insistau sa declar ca a fost o miscare organizata, nu spontana."
Danut IACOB: "Bunicul meu, care fusese detinut politic, mi-a spus ca nu am cum sa scap!"
Corina IACOB: "Cand sotul meu era deportat, ma chemau cei de la Judeteana de Partid. Cebuc, care era secretara cu propaganda, mi-a zis ca-s tanara, ca e pacat sa plec din Brasov, ca am tot viitorul inainte si imi cerea sa divortez".
Ionel ILIE: "La Judeteana de Partid am mancat si eu o bucata de paine din cea destinata tovarasilor. Eu painica dulce ca aia nu mancasem vreodata!"
Mihai MACOVEI: "Pana la Spitalul Judetean, s-a strigat: <<Vrem caldura!>>, <<Vrem mancare la copii!>>, <<Vrem apa calda!>>. Acolo s-a cantat <<Destepta-te, romane!>>, ceea ce ne-a infiorat pe toti".
Dumitru NASTASE: "Colegii de munca au strans bani pentru coroana, crezand ca am murit!"
Marius Tibi NECULAESCU: "La Judeteana de Partid am inteles ca trebuie distrus simbolul: sediul P.C.R.!"
Pavel NICUTARI: "Cat am fost arestat mi s-a pus sechestru pe apartament. M-am inteles cu sotia sa divortam, ca sa nu pierdem apartamentul, cu conditia sa ne luam iarasi dupa ce ma intorc. Si asa am facut, ne-am recasatorit dupa '89".
Gheorghe NITESCU: "Prin curajul nostru, am semanat samanta dreptatii in sufletele romanilor!"
Dan ORDACE: "Cadeam cu scaun cu tot cand imi dadeau cate o palma!"
Nicuta PARASCHIV: "La Barlad am fost deportat cu Vieru. M-am intalnit cu el cu o saptamana inainte sa moara. Ii cazusera toti dintii din gura si parul din cap".
Ana PARASCHIV: "Fetita nu mai voia sa vada militieni. Erau cei care-i furasera tatal!"
Sofia POSTELNICU: "Un procuror, cu o figura de om al dracului, imi zicea pe un ton de mahala: "Ia asculta, fa, crezi ca ai venit tu din Moldova sa faci dreptate la Brasov?". Ne faceau curve, panarame, parasute".
Florin POSTOLACHI: "Comunismul inca subzista, rezidual, in societatea romaneasca, inclusiv in mediul politic".
Marian RICU: "Puteam sa luam orice de acolo: banane, portocale, cascaval, malai. Dar oamenii nu voiau asta. Voiau sa le distruga, pentru ca erau simbolurile prosperitatii comunistilor".
Ioan SERB: "Anchetatorul de la Bucuresti era de-o rautate ce nu s-a pomenit, extraordinara. Stia ca tatal meu a murit in razboi, pana si de asta ma injura".
Mircea SEVACIUC: "Ma, fratilor, vreau sa stiu daca am sa mai vad lumina soarelui vreodata!"
Werner SOMMERAUER: "Ar trebui facuta o reparatie pentru cei care ne-am revoltat in 15 Noiembrie 1987. Ne-au distrus sanatatea. Eu pot sa pun mana pe foc, ca nu ma arde. Mi-au distrus toate nervurile".
Gheorghe TOMA: "La IGM anchetele se faceau noaptea. Ma intrebau ce ne lipseste. Le-am spus ca ne lipseste libertatea".
Eugen TUDOSE: "A doua zi deja aparusera securistii. Erau usor de recunoscut, erau imbracati in haine de piele negre, ca in <<Ferma animalelor>> 82. Cainii negri".
Carmen TUDOSE: "A meritat toata suferinta asta, pentru ca altfel poate ramaneam tot cu comunismul!"
Angelica VIERU: "Ceea ce vazusem in oras nu am mai vazut niciodata: cordoane de armata si militie cu scuturi, cu masti de gaze si cu caini nu lasau oamenii sa se indrepte spre centrul orasului".
Adela VITOS: "Am fost obligata de Schuster si Cebuc sa merg dupa sotul meu, in deportare. Sotul meu nu a primit aprobare sa vina la Brasov. Eram obligati sa semnam condica la capitanul Atanasiu din Targoviste".
Stan VOINEA: "M-au deportat la Braila, unde m-au angajat ca strungar, nu ca maistru. M-au chemat primarul Brailei, Anton Lungu, si comandantul Securitatii, Reis, sa-mi dea locuinta. Am refuzat, zicand ca am casa la Brasov. <<Pentru tine, Brasovul nu ramane decat un vis>>, mi-au zis".
Gheorghe ZAHARIA: "Am inceput sa cantam "Destepta-te, romane!". in momentul acela nu mai aveam frica. Nu mai stiu cine a avut initiativa cantarii actualului imn. Atunci era un cantec interzis, dar ii stiam versurile".
Anisoara ZAHARIA: "Peste cateva zile se zvonea ca vor fi arestati si copiii. Le-am cerut copiilor sa nu mai iasa afara singuri; mi-era frica sa nu fie rapiti, sa nu dea vreo masina peste ei. Copilului cel mic i-am zis ca, daca-l intreaba ceva securistii, sa nu recunoasca nimic, chiar daca il bat, chiar daca-i dau ciocolata".
Cristian ZAVELA: "Pe fluturasul meu de salariu scria 0,00 lei (...) La proces, majoritatea celor prezenti ne cerea condamnarea la moarte. Cei mai multi erau activisti P.C.R. si U.T.C." (Au consemnat Crina si Florian PALAS)
Din dosarele Securitatii)
Lista celor 61 de persoane anchetate
si condamnate pentru participarea
la revolta anticomunista din
15 noiembrie 1987:
1. Geneti Aurica
2. Mutihac Florin
3. Stefanoiu Ioan
4. Gyerko Gheorghe
5. Broasca Dumitru
6. Sbarn Costica
7. Bordei Neculai
8. Zavela Cristian
9. Toma Lucian
10. Mocanu Ovidiu
11. Cojocea Nicusor
12. Gradinaru Ioan
13. Dascalu Petrica
14. Bruma Ion
15. Farcas Iosif
16. Muresan Vasile
17. Nicusari Pavel
18. Anghel Daniel
19. Anghel Vasile
20. State Constantin
21. Duduc Gheorghe
22. Sommerauer Werner
23. Duduc Radu
24. Gergely Andras
25. Ricu Marian
26. Cocan Constantin
27. Maniu Gavrila
28. Tulai Florin
29. Ilie Ionel
30. Neculaescu Marius-Tibi
31. Vulpe Pavel-Cornel
32. Nastase Dumitru
33. Paraschiv Nicuta
34. Hosszu Aurel
35. Macovei Mihai
36. Cosmos Iosif-Ion
37. Zaharia Gheorghe
38. Puscasu Enea
39. Oprisan Gheorghe
40. Sevaciuc Mircea
41. Voinea Stan
42. Gergely Arpad
43. Tudose Eugen
44. Buceanu Aurel
45. Creanga Petru
46. Apetroaiei Puiu
47. Huian Aurel
48. Pintea Ciprian
49. Bahnareanu Costica
50. Pricope Petru
51. Boeriu Petre-Marius
52. Banciu Gheorghe
53. Haldan Gheorghe
54. Robota Dumitru
55. Vieru Vasile
56. Vitos Ludovic
57. Bencze Denes
58. Micu Stefan
59. Filichi Gavrila
60. Nastase Ion
61. Iacob Danut
Lista muncitorilor
si elevilor care au fost anchetati pentru participarea
la revolta anticomunista din
15 noiembrie 1987, fara a fi condamnati la procesul din
3 decembrie 1987:
1. Barna Florin
2. Cristea Catalin
3. Feyer Attila
4. Ordace Dan Aurel
5. Zamfir Petru Daniel
6. Biro Iuliana
7. Bradu Constantin
8. Caruceru Floarea
9. Ciorasteanu Sebastian
10. Dumitru Viorel
11. Juganaru Cecilia
12. Postelnicu Sofia
13. Postolachi Florin
14. Dulgheriu Romeo Gheorghe
15. Gorovei Maria
16. Paunas Mihai
17. Tudoran Stan
Haideti sa terminam odata cu comunismul!
Haideti sa terminam odata cu comunismul! Sa ne purificam de acest pacat si atunci vom vedea cat de usoara si frumoasa va fi viata noastra. Nu va fi un rai, dar oricum, va fi mai bine. Tineretul sa vina in sprijinul nostru. Numai impreuna cu ei vom putea reusi. Problema care se pune pentru tarile din fosta Uniune Sovietica si cele aflate sub influenta Moscovei comuniste este ca au o mostenire dureroasa. Astazi, ii vedem pe fostii comunisti in alte structuri si, desigur, cu o infatisare diferita. Nici una dintre aceste tari nu va fi libera pana nu vom termina cu ei. Este nevoie de lustratie, suntem obligati sa-i scoatem din structurile puterii pe acesti oameni. Daca ei au putere, se vor organiza intr-o mafie si vor lupta impotriva noastra.
Romania este o tara favorizata, plina de energie si emotivitate. Aici, se intampla intotdeauna cate ceva. Foarte putine sunt tarile care mai au asemenea caracteristici. Probabil, Polonia, Italia si Israelul. Spre deosebire de tara in care traiesc, Anglia, care se afla intr-o coma profunda. Haideti sa facem in Romania ce nu s-a mai facut niciunde in lume! Haideti sa terminam cu comunismul! (Vladimir BUKOVSKI Presedintele de Onoare al Centrului Rezistentei Anticomuniste)
Nou cuvant catre tineri
Cine ti L-a furat pe Dumnezeu?
Oare ce cuvant nou le mai poate spune cineva tinerilor mei prieteni? Au trecut de atunci ani indelungati. O noua generatie s-a ridicat, calita de o experienta unica si, poate, atinsa de un nou scepticism. Poate ca astazi, chiar mai mult decat atunci cand am rostit cele Sapte cuvinte... (1978), sufletul tinerilor - pe care ii consider prietenii mei, ca si atunci (caci tot in numele lui Iisus Hristos vorbesc) - este lovit de maladii psihice aduse din lumea larga de o propaganda perfida, deghizata adeseori sub masca democratiei si luand infatisarea crestinismului asa cum satana se imbraca in lumina de inger pentru a insela pe cat mai multi.
Atunci erai oprimat prin forta, ceea ce crea in tine o rezistenta naturala fata de un sistem de gandire materialist, cu aspect mistic. Nu credeai, tinere, in nimic din ce ti se spunea pe atunci, pentru ca, asa cum stii, sub forma adevarurilor relative, pe care stapanii vremii le proclamau ca adevaruri absolute, se ascundea o minciuna deopotriva totala si totalitara. Atunci glasul preotului ajungea la tine prin predica rostita cu pretul libertatii si chiar al vietii, iar adevarul lui Hristos iti consola sufletul ranit de violenta limbajului politic, de intreaga teroare a vremii. Atunci ti se vorbea de internationalismul comunist si de existenta exclusiv materiala, prin care se cauta uciderea iubirii universale a Mantuitorului. Atunci ti se spunea ca esti o simpla piesa, fara libertate, in mecanismul social si politic, ca numai integrarea in necesitate isi aduce libertatea. Hristos te chema insa la o libertate mai mare, de cu totul alt ordin, atunci cand spunea: "Sfinteste-i pe dansii intru adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul" (Ioan 17, 17) sau "Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi" (Ioan 8, 32).
Nu este asa, prietenul meu, ca atunci Adevarul crestin ti se parea limpede si usor de inteles? Oare acum, in plasa de minciuni care te cuprinde din toate partile, mai poti distinge la fel de lesne adevarul de ne-adevar? Sub navala "evanghelizarii" de tip protestant si neoprotestant, in care adevaruri partiale ale crestinismului iti sunt predicate pe fondul satanic al rock-ului si in forma teatralizarii de cartier, cu racnete si lacrimi false, cu minuni si vindecari care ploua peste capul tau buimacit, cum mai poti gasi pe Hristos cel adevarat in inima ta? Ieri, sub teroarea ateismului comunist, puteai sa-ti impodobesti sufletul cu trupul Domnului, uns cu miresme, asa cum il pusesera in mormant Iosif si Nicodim. Astazi, sedus de ritmul infernal al tobelor si de vuietul cu ritm salbatic al "propovaduirii" sectante, nu-L mai gasesti pe Dumnezeu si stai, ca Maria Magdalena, plangand in fata mormantului gol al sufletului tau.
Cine ti L-a furat pe Dumnezeu? Care gradinar L-a ascuns de tine, ca sa fii acum singur si sa plangi?
Intoarce-te la adevarul simplu al credintei si la textul invierii lui Hristos. Alearga ca Petru si Ioan spre mormantul Domnului, apleaca-te, intra, si vei vedea si vei crede, cunoscand Scriptura, ca Iisus trebuia sa invieze din morti!
Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat! (Parintele Gheorghe Calciu Presedintele de Onoare al Asociatiei 15 Noiembrie 1987 Fragment din "Nou cuvant catre tineri", 1997)
Ambasadorul Poloniei, ES Jacek PALISZEWSKI
"Nimic nu trebuie iertat si totul trebuie dezvaluit"
La 20 de ani dupa actiunile intreprinse de muncitorii anticomunisti de la Brasov, in 1987, credeti ca mai conteaza in prezent ce s-a intamplat in acele zile?
Cu siguranta, da. Va marturisesc ca ma aflam, saptamana trecuta, intr-o librarie din Bucuresti, cu prilejul organizarii, de catre Institutul Polonez, a unei expozitii pe tema actiunilor organizate de catre Opozitia poloneza, incepand cu anul 1956, aparitia miscarii Solidaritatea (Solidarnosc) si ajungand pana la instaurarea legii martiale in Polonia, in 1981. Iar conservarea acestor evenimente, in memoria celor care le-au trait la acel moment, dar si pentru generatiile viitoare, are o importanta cruciala pentru identitatea, pentru constiinta nationala, pentru transformarea experientelor traite de-a lungul vremii intr-o mostenire nationala. O mostenire care sa ajute la rezolvarea problemelor cu care o natiune - si as indrazni sa spun chiar un individ - s-ar putea confrunta in prezent. La fel si in cazul exemplului romanesc oferit de militantii de la Brasov: este important ca cei care nu au avut ocazia sa afle, sa fie azi informati in legatura cu consecintele pe care le-au avut aceste evenimente asupra modului de a gandi al lumii si care, la urma urmei, au constituit una din cauzele care au dus la caderea Cortinei de Fier in Europa.
Inainte de 1989, despre Romania se spunea defaimator-mistificator ca "mamaliga nu explodeaza". De fapt insa, dupa aceea, am aflat ca Romania a fost tara din blocul rasaritean care a avut cele mai multe victime, procentual, cei mai multi incarcerati - 10% din natiune - si care a avut partizani anticomunisti in munti si detinutI politici, ca parintele Calciu, pana in anii '80. Au existat romani care s-au revoltat, in 1956, au existat elemente ale rezistentei pana in anii '60, apoi a fost revolta minerilor din 1977, urmata, in 1987, de cea a muncitorilor de la Brasov si, in fine, sangeroasa "revolutie" din 1989. Toate acestea ne-au fost ascunse, insa. La Bucuresti nu s-a aflat, de exemplu, despre evenimentele de la Brasov decat din gura in gura, din ceea ce se soptea pe ici, pe colo, de la martorii celor petrecute acolo. De aceea consider ca toate aceste evenimente ar trebui incluse, astazi, in manualele de istorie pentru ca sa aiba insemnatate si asupra generatiilor viitoare.
Da, cu siguranta. Si eu sunt surprins ca aceste informatii despre rezistenta anticomunista, aceste amintiri vii, cu caracter public, sunt cunoscute atat de putin in Romania. Inclusiv despre Brasov. Polonia a reprezentat un spatiu aparte in Europa, in care disciplinarea populatiei a fost ceva mai relaxata - cu siguranta mult mai relaxata, in comparatie cu Romania. Evenimentele care s-au petrecut in tara noastra, istoria noastra, implicarea noastra publica si sociala in activitati directionate impotriva regimului au fost, totusi, deformate. De exemplu, sa luam evenimentele din 1956: initiatorii lor au fost adusi in atentia opiniei publice si prezentati, in relatarile din presa comunista, drept criminali, greva muncitorilor fiind pusa pe seama unei bande criminale, ceea ce a reprezentat o farsa, desigur, iar majoritatea populatiei a stiut aceasta, insa asa au fost prezentati in presa. In cazul Romaniei, am inteles ca a fost o tacere absoluta si sunt, desigur, de acord ca evenimentele petrecute in tara dumneavoastra sa devina un exemplu pentru tinerii romani, care se afla, in prezent, in Europa, pe alte state de pe Continent, si care ajuta, in momentul de fata, la realizarea imaginii Romaniei si la trasarea viitorului tarii in deceniile care vor urma. Dupa cum spuneam, sunt surprins ca, pana acum, nu s-a intamplat nimic in acest sens si ca Raportul Comisiei prezidentiale pentru studierea crimelor comunismului, chiar daca a dezvaluit unele aspecte, nu a facut-o suficient, integral. Stiu ca evenimentele produse la Brasov in urma cu douazeci de ani nu sunt suficient detaliate acolo si asta a nemultumit multa lume dar poate ca revolta anticomunista o sa aiba parte de o prezentare mai pe larg intr-un alt document.
Revolta muncitorilor a fost esentiala pentru finalul din '89
Insa s-a auzit despre aceste evenimente la acea vreme, in Polonia? Polonia era mai deschisa, ceva mai libera, datorita Papei Ioan Paul al II-lea.
Nu, nu am auzit nimic despre aceste evenimente atunci. Despre 1977, da. Poate ca Europa Libera a relatat si despre 1987, insa mi-as fi amintit, cu siguranta. Sigur, nu imi amintesc sa fi fost vreo relatare in presa scrisa.
Ei, bine, pentru noi, evenimentele din 1987 sunt echivalentul celor intamplate in Polonia, la Gdansk, ce e drept la o scara mai mica, si au demonstrat ca muncitorii se pot revolta impotriva sistemului poate cu o mai mare usurinta decat restul categoriilor sociale, care ne-am fi asteptat sa reactioneze - de exemplu, intelectualii sau disidentii din cadrul Partidului. Pentru ca a existat si o miscare de disidenta, sustinuta de Uniunea Sovietica si KGB.
Consider ca participarea muncitorilor la evenimentele din Romania si Polonia a fost esentiala pentru succesul obtinut in 1989, intr-un final, prin acele schimbari in trepte; este vorba de '56, de minerii din '77, de anii '80, pentru noi, de '87, pentru Romania. Aceasta si deoarece, in ideologia marxist-leninista, proletariatul constituia insusi fundamentul ordinii sociale propuse, asadar exemplele de furie si protest oferite de acesta au avut un caracter mobilizator deosebit. Desigur, presa a deformat toate acestea - si spunand asta, ma refer din nou la Poznan. Initial, protestele au avut in vedere conditiile economice deosebit de aspre - "dati-ne paine", "lasati-ne sa traim cu demnitate" - adica la adresa lipsurilor de pe piata, insa, in scurt timp, s-a ajuns la ideea ca aceste conditii deosebit de precare erau provocate de faptul ca, in absenta unei democratii infloritoare, nu exista o economie infloritoare. Acest rationament, deosebit de adevarat, incepuse sa isi faca loc in mintea oamenilor si, intr-un final, a facut ca muncitorii sa se revolte impotriva clasei politice.
Lustratie totala, indiferent de ranile pe care aceasta le-ar putea deschide
In Romania au existat anumite manifestari de disidenta si as aminti, intre acestea, asa-numita "Scrisoare a celor sase", a fostilor nomenklaturisti de Partid, promovata de "Europa Libera" si despre care am aflat, ulterior, ca a fost de inspiratie sovietica. Acesti oameni fusesera influentati, la acea vreme, de Uniunea Sovietica. Iar acum, dupa 17 ani, am aflat ca unii dintre asa-numitii disidenti au fost, de fapt, colaboratori ai Securitatii, si chiar si in Polonia exista o anumita controversa in acest sens, fiind pomenite nume precum Geremek, Michnik si chiar Walesa. Cum apreciati toate aceste vesti care vin din trecutul rece?
Nu as spune ca exista controverse majore legate de cele trei nume pe care le-ati mentionat. Exista, intr-adevar, anumite opinii emise de unele persoane care pun la indoiala morala unora din liderii Opozitiei noastre. Altminteri, sunt doar opinii, nu exista nimic care sa stea in picioare si chiar astazi citeam in ziar ca presedintele Walesa a castigat in instanta inca un proces, ce ii fusese intentat de un alt lider al Solidaritatii, care l-a acuzat de legaturi cu Politia secreta si a primit inca o data un verdict favorabil in instanta, prin care i se solicita reclamantului sa isi ceara scuze. Insa ceea ce imi spuneti ca se intampla in Romania este foarte asemanator, intr-adevar. Problema se poate pune in doua feluri: nimic nu trebuie iertat si totul trebuie dezvaluit cand vine vorba de persoanele care au trait in perioada comunista, indiferent de legaturile pe care le-au avut cu sistemul totalitarist. Asadar, lustratie totala, indiferent de ranile pe care aceasta le-ar putea deschide si cred ca ultima versiune a legii lustratiei din Polonia a batut in aceasta directie, deoarece au existat, la un moment dat, puncte de vedere potrivit carora intreaga arhiva a Institutului Memoriei Nationale ar fi trebuit publicata pe Internet pentru a face publice acele informatii cu orice pret. In fine, au existat probleme de ordin tehnic, create de afisarea a milioane de pagini. Un al doilea aspect, intalnit in cazul unor state din Europa Centrala si de Est care au facut parte din blocul comunist, ar fi faptul ca a aparut ideea ca cei care au comis crime in perioada regimului anterior, care au fost implicati in acte de represiune, sa fie eliminati din viata publica si, odata facuta aceasta, sa se produca o iertare a celorlalti si sa li se permita sa realizeze turnura pe care a luat-o viata lor in actuala societate. Desigur, consider ca, indiferent de varianta aleasa, aceasta trebuie supusa alegerii democratice pentru ca situatiile difera intre state. Pe de alta parte, se poate spune ca acesta este un fel de adevar universal, care ar trebui sa se aplice indiferent de situatie. Insa nu sunt filosof, iar argumente pot fi identificate in cazul ambelor tabere care sprijina o abordare sau pe cealalta. Stiti cum se intampla aceasta in Romania si, fara a comenta evolutiile concrete, cred ca lustratia ar trebui sa devina un factor in disputa politica.
Serviciile regimului comunist au falsificat multe dosare
Aici voiam sa ajung, la cat de necesara este lustratia...
In Polonia, la inceputul anilor '90, am trecut prin experienta de a trage linie, de a lasa trecutul in urma si de a pedepsi crimele regimului trecut si a permite, intr-un fel, edificarea noii societati. Eu cred ca lustratia este importanta - aceasta este parerea mea personala pentru ca, atunci cand vine vorba de astfel de lucruri, Ministerul de Externe nu te poate instrui, iti poti exprima doar parerea personala. Cred deci ca lustratia este importanta. Cred ca ar trebui facuta in mod corect, odata pentru totdeauna, fara a i se schimba principiile, sa nu fie facuta partial sau ceva mai in profunzime, pentru ca trebuie ajuns, fara echivoc, la un consens asupra formei pe care trebuie sa o imbrace, astfel incat sa fie eliminate acele elemente politice -care, din cate am inteles, nu au fost eliminate in cazul tarii dumneavoastra, in vreme ce in tara mea nu mai sunt chiar atat de prezente. Insa trebuie avut in vedere si un anumit grad de contaminare, deoarece au existat destule cazuri de persoane lustrate, care s-au adresat justitiei si s-a descoperit ca o parte din dovezile aduse in sprijinul acuzatiilor de colaborare emise la adresa lor au fost falsificate, la modul evident, de catre serviciile regimului anterior si s-ar fi putut ajunge la verdicte nedrepte. Dupa ani de umblare in dosare, de duplicare a lor, adevarul poate fi uneori extraordinar de greu de gasit. In orice caz, ar trebui sa ne grabim pentru ca pregatim generatia secolului XXI, iar pentru copiii nostri aceasta problema aproape ca nu exista. Asadar, cred ca este important sa se ajunga la un consens national, la o alegere democratica, iar lustratia sa se produca pe cat posibil in viitorul apropiat, pentru ca nu poti programa lustratia pentru urmatorii 10 ani, ea trebuie facuta rapid, cu eficienta, ca sa se incheie procesul.
Brasovul ar putea sa ridice intr-un muzeu al comunismului
Centrul Rezistentei Anticomuniste din Romania
Asadar, nu ar trebui sa uitam ca oamenii fostului regim inca mai activeaza in functii de conducere, insa, in acelasi timp, nu ar trebui sa uitam lectia din 1987 si a oamenilor acestora, care nici in momentul de fata nu beneficiaza de ceea ce ar trebui - o pensie, o distinctie de recunoastere. Pentru ca au luptat intr-un moment in care regimul era la apogeul puterii sale, in care nu dadea semne clare ca ar fi putut fi rasturnat... Acest lucru este valabil de altfel pentru toti fostii detinutI politici, pentru veterani de pe ambele fronturi, pentru luptatori anticomunisti care si-au pierdut zeci de ani de viata in munti, torturati in temnita sau deportari si nu beneficiaza de drepturile unui revolutionar de cateva zile, din '89 sau, ce sa mai spunem, ale unui parlamentar de-un mandat. Acesti oameni trebuiau sa constituie adevaratul for moral al Romaniei scuturate de comunism si nu disidenti de mucava, care n-au primit nici o palma de la Securitate, dimpotriva.
Sunt surprins neplacut de aceasta nerecunoastere a drepturilor unor luptatori anticomunisti. In ce priveste Asociatia 15 Noiembrie, cunosc exact aceasta situatie, pentru ca am fost la Brasov de mai multe ori. Insa am fost foarte surprins inca de acum doi ani, cand am fost pentru prima data la Brasov, pentru a accepta calitatea de Membru de Onoare al Asociatiei, in numele presedintelui Lech Walesa si al Solidaritatii, sa aflu ca ambiguitatea continua sa persite in cazul acelor evenimente. Sper ca aceasta comemorare a evenimentelor de la Brasov de anul acesta, dupa 20 de ani, sa fie folosita pentru a aduce acele evenimente istorice nu numai in atentia poporului roman, cat si in atentia popoarelor din alte state, ca acest gol al istoriei va fi umplut cumva si ca se va ajunge la o identificare a contributiei acelor evenimente la transformarea politica a Romaniei. Presedintele Poloniei pregateste un mesaj pentru participantii la manifestarea aceasta comemorativa, ceea ce indica o apreciere, o recunoastere a importantei avute de aceasta revolta a muncitorilor pentru intreaga opozitie manifestata pe Continent la adresa regimului comunist.
Spuneati ca a existat o legatura intre miscari, ca a existat o tendinta de a-i reuni pe reprezentantii acestora, din Polonia si Romania. In acest context, nu credeti ca ar fi binevenit un muzeu al comunismului, care sa fie gestionat chiar de acesti oameni, care au invins comunismul?
Am auzit de ideea asta, e un proiect bun. Grija pentru comemorarea acestor evenimente este din ce in ce mai evidenta, de altfel. De exemplu, multe muzee au gazduit expozitii dedicate adevaratelor realitati ale socialismului. Am vazut si la Bucuresti expozitia organizata de dvs, de Civic Media si Asociatia 15 Noiembrie la Muzeul National de Istorie, si unde am participat si noi, cu marturiile din Polonia. Stiu ca Solidaritatea pregateste un Centru International al Solidaritatii, care isi propune sa organizeze o multime de evenimente comemorative inclusiv impreuna cu Asociatia 15 Noiembrie, cu care a stabilit un protocol. In cazul in care cei de la Brasov doresc sa marcheze evenimentele produse acolo in urma cu douazeci de ani si sa isi foloseasca experienta pentru educarea tinerei generatii nu numai din Romania, cred Brasov fi o locatie buna pentru aceasta, pentru Centrul Rezistentei Anticomuniste. E un simbol al adevarului istoric, care ar permite eroilor momentului aflati inca in viata sa se implice in proiect si sa isi asume un rol educational si informativ pe viitor. (Victor RONCEA)
"Jertfa acestor luptatori cu arma in mana... a muncitorilor din Brasov, a unor intelectuali curajosi, toate acestea au adunat atata demnitate, incat sa se poata spune ca fata Romaniei a fost spalata de atatea lasitati si tradari, pentru ca romanii sa poata pasi cu fruntea sus pe pamantul pe care calca" - Ion GavrilA Ogoranu
Eroii Basarabiei alAturi de eroii de la BraSov
"Suntem mandri sa fim alaturi de eroii de la Brasov si ii asiguram
ca vom fi mereu impreuna. Fundatia pentru Romania, pe care
am decis sa o infiintam, va fi parte integranta a Centrului Rezistentei Anticomuniste" - Alexandru LeSco si Tudor Popa
Pistolul, Inlocuit cu pixul
"Acest efort, adica sa iesi cu pistolul, poate fi inlocuit. Poti sa lupti cu pixul, de exemplu. Sa tinem minte ca mass-media libera este un fundament al democratiei adevarate si cu siguranta este un prim inamic al totalitarismului" - Bogdan LIS, fondator Solidaritatea
Scapati de structurile Kominternului
"Trebuie sa alegem oameni care sa fie in stare sa se ocupe de aceste socoteli cu comunismul, sa puteti scapa de aceste structuri, ale Kominternului si ale fostului KGB" - Lech Walesa, fondator Solidaritatea
 Afisari: 2959  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 11 Afiseaza toate comentariile  
De ce nu se spune nimic despre revolta minerilor de la Motru, din anul 1981 ?   de M_D_L
15 Noiembrie   de mbaratto
AH,DACA STIA ILIESCU DE BRASOV...   de puicu
Bravo Victor   de Shadow
15 Noiembrie.   de mamaie
Ce-a fost , a fost - acu hai sa ne impacam si sa ne iubim ca fratii - se spune   de ionion
Lustratie !!!!!   de Aladin
Camarazi !...   de alamar
Cinste lor!   de cornel.
Felicitari, Ziua!   de Harkonen
Uitare   de indel
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Prima imagine de inalta definitie a Pamantului (3327 afisari)
 Frauda (3242 afisari)
 "Cutremurele nu au fost nimic pe langa ce s-a intamplat!" (2959 afisari)
 Afacerile lui Cartianu (2725 afisari)
 Sfaturile Lordului Giddens (2071 afisari)
  Dan Mihoc, suspectat de organizarea "coletelor ucigase" trimise la "Europa Libera" (1135 afisari)
 Actrita Laura Vasiliu, bruscata de carabinieri, la Torino (1021 afisari)
 Traseul fugarului Omar Hayssam, reconstituit de procurori (890 afisari)
 Leul, nou minim istoric fata de euro (802 afisari)
 Rusia si-a retras trupele din Georgia (777 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2007 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.63792 sec.