Sorin ROSCA STANESCU 

Tragedia din Italia, careia i-a cazut victima o femeie, a creat o veritabila stare de xenofobie. Vecina cu isteria. Si nu numai in Italia. In intreaga Europa se discuta despre tiganii din Romania. Si despre romani. Suntem tratati de parca am fi paria acestui continent. Pana si unul dintre cei mai straluciti fotbalisti pe care ii avem, Adrian Mutu, s-a ales cu huiduieli, pur si simplu pentru ca este brunet si are pasaport romanesc. Ce se intampla? A luat-o lumea razna? Sau suntem noi atat de vinovati din simplul motiv ca asistam pasivi la exportul tiganilor? Nu cumva tiganii nostri sunt si ai lor? Nu cumva Uniunea Europeana trebuie sa faca fata unei sfidari la care nu s-a asteptat si, pentru moment, adopta politica strutului? Romania nu a fost niciodata un paradis al etniei tiganilor, veche de mii de ani. Dar, in orice caz, a devenit, istoric vorbind, principalul refugiu. Al celor care astazi isi mai spun si romi. Sa ne amintim. Acesti tigani au fost zdrobiti, pe rand si uneori simultan, in mod constant, de imperiile care au dominat lumea in ultimul mileniu. Rand pe rand, au fost victimele unui veritabil genocid organizat de Imperiul Tarist, de Imperiul Otoman, dar si de imperiile sau onorabilele state europene. Peste tot, au fost arsi pe rug, vanati, maltratati, ucisi. Chiar si mai recent, in cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, au indurat, alaturi de evrei, cele mai cumplite persecutii. Doar statele romanesti, si, mai tarziu, Romania, s-au dovedit a fi tolerante. Este o realitate istorica. In aceasta tara, tiganii au putut supravietui. Chiar daca, o vreme, in stare de robie. De altfel, Romania este primul stat european care i-a eliberat din robie pe tigani. Inca un motiv ca triburile nomade sa se opreasca aici. Si astfel, coexistam astazi cu o etnie extrem de numeroasa, in realitate, probabil, de ordinul milioanelor de suflete, care isi spun, cel mai adesea, tigani. Iar mai recent, si-au luat si numele de romi. Regimul comunist a mostenit o etnie cu probleme grave. Pe care nu a stiut sau nu s-a priceput sa le rezolve: lipsa de educatie, incultura, saracia cronica, dar si faptul ca o parte importanta a ei a continuat sa ramana nomada. Si, evident, dramele tiganilor nu au putut fi rezolvate nici in cei aproape 18 ani care au trecut de la inlaturarea lui Ceausescu. In ciuda unor fonduri destul de importante destinate acestui scop. Cu tigani cu tot, iar nu fara tigani, Romania a devenit membru, cu drepturi depline, al Uniunii Europene. Si, astfel, un adevar istoric s-a transformat si intr-o axioma de natura juridica. Tiganii nostri sunt si tiganii Uniunii Europene. Nu numai pentru ca Romania face parte din aceasta comunitate. Nu numai fiindca tiganii pot calatori si munci la fel ca si toti ceilalti, adica cu acte in regula sau la negru. Nu numai fiindca tiganii, probabil intr-o proportie mult mai mare decat ceilalti, pot cersi sau, cum se intampla din pacate, pot talhari. Ca si toti ceilalti cetateni ai continentului. Ci si pentru ca, istoric vorbind, tiganii nostri au venit de la ei. Este foarte simplu sa acuzam Romania pentru o tema pe care inca statele si comunitatile din Uniunea Europeana nu reusesc sa si-o adjudece. Probabil ca multe drame din trecut, din prezent sau viitor ar fi putut fi evitate daca guvernele de la Bucuresti ar acorda o asistenta sporita comunitatilor de tigani. Integrarii sau, dupa caz, reintegrarii acestora in societate. Dar este evident ca, orice ar face guvernele de la Bucuresti, nu pot rezolva singure problemele profunde, dureroase, extrem de adanc inradacinate ale acestei etnii. De aceea, este nevoie de un efort colectiv. La care sa participe toate statele Uniunii Europene. De un program generos. Costisitor. Si de durata. Si numai astfel, intr-o buna zi, statele UE nu vor mai tresari dureros, ci vor fi mandre cand se va spune "tiganii nu sunt numai ai vostri". Ci si ai nostri.