Iunie 1990. La jumatate de an de la revolutia care a rasturnat regimul comunist, Romania continua sa fiarba. Desi pe 20 mai au avut loc primele alegeri de dupa dictatura, se vorbeste despre fraude si manipulari. In criza de legitimitate morala, plin de comunisti convertiti peste noapte, Frontul Salvarii Nationale, castigator detasat la urne, organizeaza "mineriada" din 14-15 iunie, prin care incearca reprimarea contestatarilor. E implicat si Serviciul Roman de Informatii, infiintat in martie, dupa ciocnirile interetnice de la Tg. Mures. Formal dizolvata dupa revolutie, reteaua Securitatii comuniste fusese recuperata atunci de noua agentie. Cu sau fara legatura cu evenimentele, la sfarsitul lui iunie are loc "operatiunea Berevoiesti", dezvaluita abia catre sfarsitul anului: zeci de saci cu documente ale fostei politii politice sunt transportati cu camionul in comuna argeseana pentru a fi distruse intr-un cuptor de paine. Pana la urma, "marfa" e dusa pe malul Rausorului, unde e arsa in graba, adica partial, si apoi ingropata. Dar... locul e bun pentru scos animalele la pascut. Asa se face ca, manand vitele, un vacar da peste hartoagele cu pricina. Pana sa afle Serviciul secret, secretul si docomentele cu marginile parlite ajung la gazeta, la "Romania libera", care le publica in serial. A fost primul moment din procesul complicat, nici astazi incheiat, de dezvaluire sistematica a arhivei Securitatii si a mecanismelor ei de functionare.
Octombrie 2007. Berevoiestiul revine in forta: o depesa Mediafax (preluata in ZIUA, 22 oct.) anunta ca acolo s-a desfasurat Concursul national "Miss Baba satului". Venerabilele participante au infruntat probe grele: "abilitati de gospodine", dans si cantat muzica folclorica. Nu putea lipsi etalarea de toalete: port popular, haine de oras si... camasi de noapte. Invingatoare: Dorica Proca, 67 de ani. Premiu: o pereche de galosi. Conform "fisei de concurs", "Tanti Dorica a lui Proca" (dupa cum i se spune in sat) "stie sa mulga bine vaca, prefera fustele scurte, isi doreste sa doarma dezvelita noaptea si sa fie mangaiata in soapta si regreta ca nu a vazut Parisul". Reciproca nu poate sa fie decat valabila: nici Parisul n-a vazut inca asa ceva.
Distanta dintre cele doua episoade e teribila. In primii ani de dupa revolutie era inimaginabil asemenea caraghioslac, distractie tipica pentru vremuri de liniste si prosperitate. In maniera cam caragialiana, Berevoiestiul ajunge astfel sa reflecte transformarile rapide si profunde din istoria noastra postcomunista, asa cum micul sat occitan Montaillou oglindise candva conflictele Frantei intregi (a demonstrat-o Emmanuel Le Roy Ladurie intr-o celebra carte).
Nu e nici cazul sa devenim idilici: nu e astazi totul roz pe Valea Bratiei. In cautare de informatii, descopar pe un website argesean un articol cu titlu inspaimantator: "Primaria Berevoiesti, un butoi cu pulbere: Primarul - la cutite cu viceprimarul". Certuri, sedinte de infierare, scandal in toata regula. Pe intaiul ales al satului il cheama - coincidenta?! - tot Proca, la fel ca pe "Baba satului". Onorabilul, al carui prenume e Fanel, a candidat din partea... PNG, partidul-fantoma al lui Gigi Becali...
Altfel, probabil ca acolo, pe Valea Bratiei, prin crasmele satului, se mai pastreaza ceva rezerve de umor si localnicii vor mai fi folosind pana-n zilele noastre replica popularizata in presa centrala atunci cand Berevoiestiul capatase notorietate nationala: "Salutare!", "Noroc!" si... "O bere voiesti?!"...