Europa nu trebuie sa se teama de Rusia, crede Helene Carrere d'Encausse, secretar permanent al Academiei Franceze si unul dintre cei mai reputati sovietologi ai lumii. O recomanda atat biografia, cat si bibliografia. In cele peste patru decenii ale unei prodigioase cariere de istoric, Helene Carrere d'Encausse a publicat 25 de volume dedicate Rusiei de ieri si de azi - inclusiv celebrul "L'Empire eclat�" in care profetea, inca din 1978, prabusirea URSS-ului. Din 1994 pana in 1999, a fost vicepresedinte al Comisiei de Politica Externa, Securitate si Aparare din Parlamentul European. Carrere d'Encausse este, in mod cert, o voce extrem de avizata atunci cand vine vorba despre evolutiile politice de la Moscova. Aflata la Sinaia pentru a participa la simpozionul "Penser l'Europe", a acceptat sa abordeze, in exclusivitate pentru ziarul ZIUA, aceasta tema de mare actualitate. Un stat, pe ruinele unui imperiu Intr-o epoca in care multi analisti occidentali se intorc la retorica razboiului rece, Helene Carrere d'Encausse afirma ca "teama de Rusia este inutila si contraproductiva". Ea explica: "Nu cred ca exista motive reale de ingrijorare. Cred ca, de la dezmembrarea Uniunii Sovietice, Rusia este preocupata in primul rand de construirea unui stat modern. Si asta nu este usor. Sa ne amintim ca, de fapt, nu a existat un stat sovietic. A existat un partid care se pretindea stat. E foarte complicat sa construiesti un stat, dupa 75 de ani in care aceasta notiune nu a existat cu adevarat." Helene Carrere d'Encausse este de parere ca meritele istorice ale Rusiei postcomuniste sunt prea des trecute cu vederea: "Sa nu uitam ca Rusia a decis sa lichideze imperiul din interior, in vremea lui Boris Eltan. Ba chiar inainte, cand Mihail Gorbaciov a decis sa nu foloseasca forta impotriva statelor satelit care au ales sa se indeparteze de orbita Moscovei. Trebuie sa ne amintim de toate acestea. Nu ne aflam in epoca destramarii marilor imperii de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Eram in 1992. Nici Europa, nici Statele Unite nu doreau ca Uniunea Sovietica sa se descompuna. Toata lumea ii accepta frontierele. Daca Rusia a luat aceasta decizie a facut-o pentru ca a inteles ca acest imens imperiu ii impiedica progresul. Nu era un stat normal, pentru ca avea un imperiu disfunctional. Si problema era sa devina un stat normal." O transformare profunda, un proces dificil. Helene Carrere d'Encausse detaliaza: "Rusia a fost imperiu inca din secolul al XVI-lea. Cum procedezi cand, structural, ai fost creat ca imperiu, pentru a te transforma in stat nonimperial, avand totusi un numar mare de minoritati nationale? Este o situatie complexa. Cum procedezi pentru a inlocui conceptul de partid cu cel de stat? Cum faci sa fie acceptata ideea sacrificarii unei parti din putere (nu toata puterea) pentru posibilitatea de a trai impreuna cu celelalte state? Si apoi, cum procedezi ca o societate, care a trait in iresponsabilitate totala, sa invete sa se descurce prin mijloace proprii?" Dupa 15 ani, bilantul este incurajator, crede Helene Carrere d'Encausse. Ea explica: "Primul lucru pe care ar trebui sa-l remarcam este ca la conducerea Rusiei se afla Vladimir Putin, care a reusit sa recupereze o forta considerabila. In primul rand a stabilizat economia, gratie energiei, dar nu numai, si gratie muncii poporului rus. Acest om are 53 de ani, este intr-o forma fizica perfecta si este sprijinit practic de 80 la suta din populatie, care ar dori ca el sa ramana la Kremlin si dupa incheierea celui de-al doilea mandat prezidential. Si totusi Putin zice: <<Nu, plec. Plec deoarece Constitutia nu imi da dreptul sa mai raman>>." Succesiunea lui Putin In opinia reputatului sovietolog francez, decizia lui Putin de a se retrage de la putere dupa 8 ani de mandat prezidential este cea mai buna dovada a evolutiei democratice din Rusia. Totusi, multi analisti pun inca sub semnul intrebarii succesiunea de la Kremlin. Ei afirma ca actualul presedinte ar putea sa se raagandeasca in ultima clipa, cedand rugaminitilor electoratului. Helene Carrere d'Encausse nu crede intr-un astfel de scenariu: "Desigur ca orice se poate intampla. E posibil chiar si ca Putin sa se razgandeasca. Nu pot sa pariez cu capul. Dar daca nu se razgandeste - ceea ce mi se pare cel mai plauzibil - atunci plecarea lui de la putere demonstreaza ca institutiile functioneaza in Rusia. Putin va intra in istorie ca un om care nu a trisat cu institutiile. Si Boris Eltan a renuntat la putere; dar Boris Eltan era un om bolnav si complet nepopular la sfarsitului celui de-al doilea mandat al sau. Situatia nu e deloc comparabila. Rusia lui Eltan era intr-o situatie economica aproape catastrofala, pe cand acum este infloritoare, si nu numai datorita energiei pe care poate sa o vanda." Chiar daca va pleca de la Kremlin, va abandona Putin puterea in mod real? Sau urmatorul presedinte al Rusiei va fi doar un "om de paie", un interimar menit sa-i pastreze locul cald? "Desigur, exista speculatii ca, peste 4 ani, Putin s-ar putea intoarce", recunoaste Helene Carrere d'Encausse. Ea explica: "Constitutia rusa interzice mai mult de doua mandate prezindentiale consecutive. Insa un asemenea calcul ar fi extrem de riscant pentru actualul presedinte. I-am zis-o si lui, cand ne-am intalnit. I-am spus ca, daca si-a facut un asemenea plan, nimeni nu ii garanteaza ca peste patru ani succesorul lui, sau circumstantele istorice vor fi favorabile intoarcerii sale. Cine isi poate asuma un asemenea pariu? Nimeni." Si totusi, si-a pregatit Putin un succesor? Helene Carrere d'Encausse crede ca nu s-a ajuns insa la o decizie finala: "Amintindu-mi de precedentul lui Boris Eltan, stiu ca in cateva luni te poti razgandi de trei ori. Pur si simplu pentru ca circumstantele se schimba. Acum trei saptamani se zicea ca succesorul lui Putin va fi fostul ministru al Apararii, Ivanov; azi ne intrebam daca va fi cu adevarat Ivanov sau un altul. Poate aparea un nume nou. Si aici este complicat de tras concluzii." Progrese democratice In ceea ce priveste evolutia democratica a Rusiei, Helene Carrere d'Encausse nu impartaseste pesimismul multora dintre confratii sai. Dimpotriva, crede ca exista semne incurajatoare. Ii dau speranta in primul rand aparitia embrionilor unei adevarate societati civile, dar si efervescenta presei: "Sa facem un bilant: sunt multe ziare foarte bune in Rusia, care se exprima destul de nestingherit. Groaznica este televiziunea de stat; dar in multe state televiziunea de stat e groaznica si cateodata nici aia particulara nu e mai buna. Este cert ca Vladimir Putin a inceput sa readuca sub controlul sau resursele si bogatiile captate de oligarhi. Din punct de vedere moral, e destul de greu de condamnat. Bogatiile nu apartineau oligarhilor. Le sustrasesera comunitatii nationale. Nu este o atmosfera extraordinara. N-as zice ca nu e o atmosfera democratica, pentru ca exista o multime de probe ca institutiile functioneaza. Exista si lucruri neplacute. Mie personal nu-mi place deloc ca armata a revenit la drapelul rosu, nu-mi place cultul lui Stalin, toate astea mi se par detestabile. Dar trebuie sa ne dam seama de dificultatile acestei tari, in special ale unei generatii obligate sa se desprinda de un trecut care a fost singurul trecut pe care l-a cunoscut vreodata. O asemenea evolutie nu se poate face brusc, necesita timp. Semne incurajatoare: observam ridicarea societatii civile. Apar asociatii - de exemplu asociatia consumatorilor. Este o revolutie: oameni care spun ce vor. Presa si asociatiile sunt semne ca societatea incepe sa se reuneasca in jurul propriilor interese. 40 de milioane de rusi isi construiesc case de vacanta. La o populatie de 140 de milioane, asta inseamna ca macar o familie din doua este pe cale sa dobandeasca instinctul de proprietate. Este un inceput. Cred ca aceasta tara ar trebui judecata dupa drumul pe care l-a parcurs, nu dupa ideile noastre. E timpul sa incetam sa mai credem ca noi avem in Europa modelul perfect si ca ceilalti trebuie sa-l copieze cu exactitate. Procesele istorice nu se aseamana toate intre ele. Cred ca, daca vom intelege asta, ii vom putea ajuta pe rusi sa strabata drumul pe care il mai au de facut." Rusia se apara Helene Carrere d'Encausse considera ca "santajul energetic" practicat in ultimii ani de Moscova este o replica oarecum fireasca fata de politica occidentala: "Nici Occidentul nu s-a purtat prea frumos cu Rusia. Ba chiar s-a purtat foarte rau in anii '90, cand Rusia era umilita, cand isi pierduse mare parte din forta. Nu uitati ce s-a intamplat cu Serbia. Rusia isi abandonase voluntar statutul de superputere; ii ramasese doar fotoliul de membru permanent in Consiliul de Securitate. Ca sa poata bombarda Serbia si pentru a indeparta Rusia de la luarea acestei decizii s-a zis: <<Consiliul de Securitate nu prezinta interes.>> Cine a violat regulile internationale? Nu Rusia. S-a vrut doar sa i se arate cine e mai tare. Cand Statele Unite, prin intermediul unor ONG-uri, incurajeaza revolutia portocalie in Ucraina, revolutia trandafirilor in Georgia, sunt miscari anti-rusesti. Ma bucur ca aceste tari si-au cucerit independenta, dar nu este util sa le impingi sa adopte o atitudine violent anti-rusa. Nu cred ca e prea util nici faptul ca trupele SUA se instaleaza acolo. E o alta forma de dependenta. Iar pentru Rusia este destul de greu de acceptat." Au cu adevarat nevoie fostele republici sovietice de protectia militara americana? Helene Carrere d'Encausse reaminteste: "Rusia nu a impiedicat statele baltice sa intre in Europa, nu a impiedicat fostele state satelite din Europa de Est sa intre in NATO; chiar daca si-a exprimat uneori nemultumirea, nu a facut nimic pentru a le opri. Si daca Georgia nu ar aparea acum drept varful de lance al ofensivei americane in spatiul ex-sovietic, probabil ca jocul Rusiei ar fi mai subtil. Cred ca Occidentul ar trebui sa fie mai intelept. Eu respect statele Europei Centrale care au stiut, cu intelepciune, sa-si obtina independenta fara agresivitate. E cea mai buna garantie a independentei." Helene Carrere d'Encausse, prima femeie secretar permanent al Academiei Franceze Nascuta la Paris, in 1929, intr-o familie aristocratica fugita din Rusia dupa revolutia bolsevica, Helene Carrere d'Encausse se poate lauda cu o ascendenta fascinanta. Printre stramosii sai se numara trei regicizi, dar si presedintele Academiei de Stiinte din vremea Ecaterinei cea Mare. Ea si-a inceput cariera universitara predand istorie si stiinte politice la Sorbona. Inca de la inceputul anilor '60, lucrarile sale cu privire la problematica rusa au castigat notorietate in afara ingustelor cercuri academice. Celebritatea internationala a venit in 1978, odata cu publicarea volumului "L'Empire eclat�" - in care prezicea destramarea URSS-ului, de neconceput in plin razboi rece. Lucrarea a fost recompensata cu premiul Louise Weiss. Au urmat, de atunci, peste 20 de alte carti. In 1992, Helene Carrere d'Encausse a primit premiul Comenius pentru intreaga sa opera. Invitata sa predea in numeroase facultati din America de Nord si Japonia, este doctor honoris causa al universitatilor din Montreal si Louvain. In 1990, a fost primita printre "nemuritorii" Academiei Franceze. Noua ani mai tarziu, a devenit prima femeie aleasa in functia de secretar permanent al acestei prestigioase institutii. Este, de asemenea, membru al Academiei Regale din Belgia, al Academiei din Rusia si al celei din Georgia. Helene Carrere d'Encausse nu este, insa, genul savantului prizonier in turnul de fildes al ideilor pure. Cu politica s-a intalnit si in afara bibliotecilor. Intre anii 1986-1987, a facut parte din Comisia pentru Reformarea Codului Nationalitatii. In 1992, a fost consilier al Bancii Europene pentru Reconstructie, participand la elaborarea unei strategii vizand sprijinirea democratizarii statelor foste comuniste. Aleasa, in 1994, in Parlamentul European, devine vicepresedinte al Comisiei pentru Afaceri Externe si Aparare. In 1998 este numita in Consiliul National pentru dezvoltarea stiintelor umaniste si sociale. In 2004, prezideaza Consiliul stiintific al Observatorului statistic pentru imigrare si integrare. Helene Carrere d'Encausse este comandor al "Legiunii de Onoare", comandor al "Artelor si Literelor" si ofiter al "Ordinului National de Merit". Brazilia a decorat-o cu "Ordinului National al Crucii Sudului".

Miruna MUNTEANU