Roxana IORDACHE 

Televiziunea publica nu se dezminte. TVR este in continuare folosita in scopuri paralele cu obiectul activitatii ei. Difuzarea in exclusivitate a filmarilor cu Ioan Muresan, Traian Remes si autodenuntatorul Ciorba n-ar fi surprins si ar fi fost poate scuzabila in cazul unei televiziuni particulare. Dar cand televiziunea care functioneaza pe banii contribuabililor isi permite sa difuzeze la editia de seara a stirilor nationale o proba dintr-un dosar penal nefinalizat actul este scandalos. TVR a difuzat un material de scandal. Din mahalaua DNA. Scurgerile de informatii clasificate de la Directia Nationala Anticoruptie constituie scandalul. Se impune o investigatie rapida, care sa determine cine a trimis materialele de filaj la TVR si din ordinul cui. Cand s-a dezbatut raportul Inspectiei CSM asupra DNA, procurorul-sef al directiei a solicitat sa fie scoase din raportul care urma sa devina public orice indicii asupra unor persoane sau evenimente din dosare aflate in lucru. Ceea ce e corect deontologic. Prin prisma acestei corectitudini a actului judiciar pe care o clama, Daniel Morar este cu atat mai obligat sa raspunda pentru scurgerea de informatii. Penala. Dincolo, insa, de gravitatea difuzarii "flagrantului", la fel de grav este obiectul probei insasi. Lucrata sau nu, masluita sau nu, reprezentatia Remes-Muresan tot o proba de iresponsabilitate flagranta ramane. Nu stiu si deja nu ma mai intereseaza daca materialul audiovizual este sau nu fabricat. Semn ca difuzarea materialului si-a facut efectul psihologic pe care se miza. Autenticitatea probelor se poate determina prin expertiza. Dar oricare ar fi rezultatul expertizei, ramane acest fapt, ca un fost si un actual ministru se intalnesc prin carciumi trendy si vorbesc stupid-conspirativ ca ardelenii din filmele cu tembeli. Iar personajele in cauza fac parte din PNL, respectiv, PNTCD. Nu conteaza daca ei au pus sau nu la cale o porcarie. Conteaza ce retine populatia. Si populatia retine ca un liberal si un taranist au fost prinsi cu o afacere necurata. Nu se mai intreaba oamenii de ce flagrantul n-a fost chiar flagrant, adica de ce faptuitorii n-au fost umflati pe loc, la locul faptei si cu proba avand imprimata inscrisul "mita". Daca nu exista o asemenea proba, nu exista flagrant. Si daca nu exista flagrant, filmul e o facatura pe baza unui denunt calomnios. Dar toate astea nu mai au importanta. Raul a fost facut si el planeaza ca o acuza generala asupra Guvernului Tariceanu. Ceea ce s-a dorit a fost de fapt realizarea unui flagrant asupra "caracterului penal" al guvernului liberal, ca dovada si titlurile in acest sens ale oficioaselor cotroceniste. In mentalul public, flagrantul a reusit. Nimeni si nimic nu-i va mai putea convinge pe oameni ca Muresan si Remes n-au comis o ilegalitate. Nimeni si nimic nu-i va putea convinge pe telespectatorii TVR ca Muresan nu a intermediat o mita pentru Remes. La fel, ca in plic nu s-ar fi aflat 15 sau cine stie cate mii de euro. Colate sau nu, trunchiate sau nu, materialele releva indubitabil conspirativitatea tembela a personajelor. Si se mizeaza pe reactia emotionala a publicului. Garantata, din momentul in care Muresan devine agentul sefului statului, povestindu-i lui Ciorba despre "dizolvarea comisiei care cheama ministrii la comisie". De data asta, Cotrocenii n-au jucat la cacealma. Au jucat la sigur. Pe o miza mare. Si au castigat. Raul pe care Muresan si Remes l-au facut Guvernului Tariceanu este mai mare decat toate tentativele esuate ale Cotrocenilor.