Ion Bogdan LEFTER 

Si in Italia, si in Spania, unde traiesc in ultimii ani multi compatrioti de-ai nostri, au aparut bande de infractori, uneori cu organizare si comportamente mafiote. In aceleasi tari plus Franta au fost scandaluri repetate in urma aparitiei unor cartiere improvizate de tigani romani, la periferiile marilor orase. Multi cersetori din statiile de metrou pariziene vorbesc limba noastra dulce si frumoasa. Incidente s-au inregistrat si in Germania, in Anglia s.a.m.d. Sunt epifenomenele negative ale unei noi realitati istorice: masiva migratie pentru munca a romanilor, de la finele anilor '90 incoace. De aceasta data, e un exod in masa, nu unul preponderent al elitelor, cum s-a intamplat in perioada comunista. "Masa" (ori "massa") insemnand si anvergura, limpede superioara exilului din perioada comunista, constituit - oricum - treptat, in timp, caci regimul nu permitea decat cu titlu de exceptie calatoriile in strainatate; dar si compozitie sociala mai diversa, preponderente fiind acum nivelele medii de educatie si de calificare profesionala. Am mai scris pe aceasta tema in ZIUA (9 nov. 2006). Pe Forumul ziarului au aparut contestatii vehemente: ar pleca din tara si numerosi intelectuali. Nu neg: sigur ca in noua diaspora romaneasca sunt reprezentate toate categoriile sociale si profesionale, insa eu ma refeream la medie, la marea majoritate. Se stie ca avem - de pilda - multi studenti in universitatile europene si americane, fenomen demarat imediat dupa disparitia comunismului, sau ca, mai de curand, pleaca in strainatate medicii; insa cateva mii sau zeci de mii de persoane dau un procent foarte mic fata de cele peste doua milioane (conform estimarilor) care lucreaza in Spania si Italia, mai ales in constructii, in agricultura, in alimentatia publica. Provenienta multora dintre ei este - de asemeni - cunoscuta: zone rurale din Moldova de Mijloc si de Nord, din Ardealul de Vest etc. Altfel spus, n-au plecat din orase in care sa fi lasat in urma slujbe high-tech, ci de la tara. Atari constatari trebuie facute fara pasiuni, orgolii si frustrari. Noua realitate istorica a diasporei romanesti merita recunoscuta si cunoscuta mai bine, investigata, evaluata. Trimit in context la o extrem de interesanta culegere de marturii publicata anul trecut: Tur-retur. Convorbiri despre munca in strainatate (coordonatori: Zoltan Rostas si Sorin Stoica, Editura Curtea Veche, 2 vol., 2006). Dupa cum nu e de ignorat nici realitatea - asa-zicand - "din oglinda": problemele aparute in tara in urma plecarii noilor diasporeni. Romania a inceput sa aiba un deficit de forta de munca. In anumite localitati au ramas doar bunicii si nepotii. Sute de mii de copii cresc fara parintii plecati in strainatate. Sunt in joc vieti si destine, nu arareori dramatice, cateodata tragice - ca in cazul sfasietor al baiatului de 12 ani dintr-un sat argesean care s-a sinucis, tot la sfarsit de septembrie, dupa ce a aflat ca mama lui, intoarsa de la munca din Italia, va pleca din nou. Anul trecut ramasese repetent. Inainte de a a se spanzura, copilul a scris urmatorul bilet: "imi pare rau ca ne despartim certati. Cu inmormantarea mea nu o sa aveti probleme pentru ca vine omul ala cu banii pe lemne. Sora-mea, tu sa te tii de scoala. Mama, tu sa ai grija de tine ca lumea e rea. Sa aveti grija de catel"...