Ziua Logo
  Nr. 4017 de sambata, 25 august 2007 
 Cauta:  
  Detalii »
Procesul comunismului
Geopolitica, F.D. Roosevelt si Noua Ordine Mondiala
"Scrisoarea catre Zabrousky", din 20 februarie 1943 - publicata de "Le Figaro" in 7 februarie 1952 - reprezinta un document secret, care nu ar fi trebuit sa ajunga niciodata la cunostinta opiniei publice. Presedintele american, Franklin Delano Roosevelt, il instructeaza in scrisoare pe unul dintre mesagerii sai confidentiali - care pleca la Moscova pentru a se intalni cu Stalin - cu propunerile pe care Noua Ordine Mondiala le facea URSS privind geopolitica sferelor de influenta postbelice. Suntem, asadar, in februarie 1943, si aliatii dezbat problemele postbelice. Mai mult, inainte de Teheran, Yalta, Potsdam, presedintele Roosevelt ii propunea lui Stalin o impartire geopolitica a Lumii, si nu doar a Europei.
Puterea financiara din spatele puterii politice
Sprijinirea de catre institutiile Noii Ordini Mondiale si de catre bancherii internationali de pe Wall Street a statului sovietic si a naturii sale totalitare, monopoliste, transpare cu precizie din documentele intalnirilor de la Teheran (1943), de la Yalta (1944) si ale celei postbelice de la Potsdam (1945), dintre SUA, Marea Britanie si URSS.
Timp de aproape 60 de ani, despre aceste intalniri s-au scris, credem, biblioteci intregi de carti, studii si articole, care au dezbatut reuniunile celor "Trei Mari Puteri" .
Concluzia generala a acestui efort publicistic remarcabil a fost insa una absolut derizorie: s-a explicat ca Stalin, dand dovada de o fermitate de "otel" si smecherie, i-a pacalit pe Franklin Delano Roosevelt, deja grav bolnav, si pe Winston Churchill, care juca rolul de "vioara a doua" a partenerului american.
Cu rare exceptii, aceste studii despre cele trei conferinte ignora "a patra Putere"- si cea mai mare - care a stat in spatele celor trei la Teheran, Yalta si Potsdam: puterea banilor, a Noii Ordini Mondiale si a bancherilor internationali. Cei care finantau de peste 150 de ani toate conflictele mondiale, le stabileau durata, decideau invingatorii si invinsii, dar si clauzele tratatelor de pace.
In 1770, Sir William Pitt, vorbind in Camera Comunelor a spus: "In spatele tronului exista ceva mult mai puternic decat Regele insusi". El a consacrat astfel expresia "puterea din spatele tronului". Asta insemna puterea bancherilor internationali. Cei care finantau toate proiectele militare si politice ale Imperiului Britanic.
In 1844, stralucitul om de stat britanic, Benjamin Disraeli, a scris in "Coningsby": "Lumea este guvernata, in realitate, de cu totul alti oameni decat isi imagineaza cei care nu pot privi in spatele cortinei."
Curtis B. Dall, ginerele presedintelui american Franklin Delano Roosevelt, reproduce opinia lui Felix Frankfurter, procuror la Curtea Suprema a Statelor Unite: "Adevaratii conducatori de la Washington sunt, de fapt, invizibili. Ei isi exercita puterea in spatele cortinei". (Curtis B. Dall, FRD: "My Exploited Father-in-Low", Washington, Action Associated, 1970, p. 67)
Cel mai bine, insa, a exprimat forta bancherilor internationali presedintele american Franklin Delano Roosevelt, cel care a fost atat de aproape de Noua Ordine Mondiala si de planurile acesteia de reimpartire a lumii si a sferelor de influenta dupa razboi. Intr-o scrisoare adresata unui partener, la 21 noiembrie 1933, Franklin Delano Roosevelt recunoaste: "Adevarul adevarat este, cum stim amandoi, ca bancherii din marile orase au condus guvernul american inca din vremea lui Andrew Jackson". Dupa care adauga: "In politica nimic nu se intampla accidental. Daca se intampla ceva, poti sa pui pariu ca asa s-a planificat".
Teoria razboaielor profitabile
La Yalta, Statele Unite si Marea Britanie i-au oferit lui Stalin Europa pana la Elba. In realitate, in spatele propunerilor avansate cu generozitate de Washington si Londra stateau bancherii internationali de pe Wall Street si Noua Ordine Mondiala. Fapt eludat constant, poate si din secretomania de care acestia s-au inconjurat in permanenta.
La prima vedere, pare cel putin ciudata ipoteza ca marea finanta internationala ar fi nutrit vreo simpatie pentru Moscova comunista. Si totusi, este deja bine documentat faptul ca revolutia bolsevica fusese generos sponsorizata din Occident.
Unii istorici merg mai departe si afirma ca infiintarea imperiului rosu a fost un urias experiment infaptuit de Noua Ordine Mondiala. A fost astfel creat primul stat global - totalitar si monopolist: Rusia Sovietica (devenita din 1922, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste). Adeptii acestei teorii sustin ca marea finanta internationala este adevaratul papusar din culisele istoriei moderne. Un papusar care a urmarit cu tenacitate polarizarea taberelor si perpetuarea conflictelor - atat de propice pentru afaceri.
La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, era planificata extinderea URSS si aducerea experimentului comunist pana la Elba, in Germania. Tara care a fost ulterior divizata, prin acordul si in beneficiul puterilor care, la sfarsitul conflagratiei, devenisera factori e decizie pe mapamond.
In felul acesta se puneau bazele unui conflict de proportii uriase, al treilea razboi mondial, Razboiul Rece, care a izbucnit in 1946, si a durat pana in 1991, la destramarea Uniunii Sovietice. Caracterizat de confruntarea ideologica binecunoscuta si, mai ales, de celebra "cursa a inarmarilor". Finantata generos cu banii Wall Street-ului. Care, desigur, si-a recuperat investitia, cu un profit frumusel.
Un moment de cumpana l-a reprezentat prabusirea URSS (in 1991). Brusc, Occidentul democratic si prosper ramasese fara marele sau inamic. Nici un pericol grav nu parea sa mai ameninte pacea mondiala, dupa aproape jumatate de secol de "razboaie prin interpusi". Blocul sovietic s-a evaporat. Experimentul comunist esuase. Razboiul Rece se terminase. I-a luat locul, rapid, o noua forma de conflict, profetita - intr-o carte devenita celebra - de Samuel Huntington, membru al "Council on Foreign Relations": razboiul civilizatiilor. Altfel spus, razboiul etnic si religios in mijlocul caruia traim astazi, conflictul intre civilizatia iudeo-crestina si cea islamica. Razboaiele din Iugoslavia, Afganistan si Irak si - posibil Iran - sunt o ilustrare a acestui nou tip de confruntare.
Presedintele Roosevelt, intermediar intre bancherii internationali si Stalin
La 20 februarie 1943 - la numai vreo doua saptamani dupa infrangerea Germaniei la Stalingrad (2 februarie) - Franklin Delano Roosevelt ii trimite, in mod confidential, o scrisoare lui Stalin, care preluase initiativa pe frontul de Est. Din motive pe care le vom discuta ceva mai jos, ii trimite misiva prin intermediul a doi activisti importanti ai miscarii sioniste, Zabrousky si Weiss.
Acestia urmau sa discute cu Stalin anumite aspecte ale "problemei evreiesti", mai ales propunerea-capcana a liderului de la Kremlin de a ceda Peninsula Crimeea (cu o clima asemanatoare insoritei Californii) pentru constituirea unui stat evreu independent. Propunere retrasa de Stalin dupa terminarea razboiului si inlocuita cu formarea Republicii Sovietice Socialiste Autonome Evreiesti cu capitala la Birobidjan, la granita cu China, in plin desert, unde urmau sa fie deportati toti evreii din URSS.
Sa tinem seama de faptul ca, in februarie 1943, Franklin Delano Roosevelt ar fi avut la dispozitie suficiente alte canale oficiale de comunicare cu Stalin. Averell Harriman, care se pregatea sa plece la Moscova pentru discutii de afaceri (Averell Harriman si Prescott Bush derulau afaceri prospere cu statul sovietic inca de la inceputul anilor '20). Harry Hopkins calatorea la Moscova in fiecare luna. Ambasadorul sovietic la Washington, Andrei Gromiko, ar fi putut de asemenea sa asigure transmiterea la destinatie a mesajului in conditii de confidentialitate absoluta. Atunci, de ce oare a preferat Franklin Delano Roosevelt sa apeleze la o cale intermediara, prin Zabrousky si Weiss?
In primul rand, putem crede, pentru a le conferi celor doi activisti sionisti o mai mare greutate la Kremlin. Apoi, propunerile lui F.D.R. par, citite astazi, nu numai absolut senzationale, dar demne de un science-fiction.
In 1943, chiar si dupa incheierea bataliei de la Stalingrad, razboiul era departe de a se sfarsi. Hitler mai avea suficiente resurse si pregatea surprize tehnologice la varf. Or, scrisoarea presedintelui Roosevelt vorbeste despre impartirea sferelor de influenta nu numai in Europa de Est (pana la Elba - asa cum se va intampla peste un an, la Yalta) - ci explica foarte concret cum vede Washingtonul aceasta impartire in Africa, Asia, tarile mici din Europa (printre care si Romania). Promite chiar si un "port rusesc la Marea Mnediterana"! Unele "propuneri" avand consecinte postbelice (vezi anticolonialismul din Africa si Asia).
Cine face, de fapt, aceste propuneri?
Este putin probabil ca presedintele Roosevelt le putea avansa in nume propriu. Este mult mai sigur ca el juca aici rolul unui intermediar intre bancherii internationali si Stalin. Bancherii internationali erau singurii care ar fi putut oferi asemenea propuneri postbelice, cu caracter mondialist, prin intermediul lui Roosevelt si al mesagerilor acestuia, Zabrousky si Weiss.
Al doilea aspect, foarte interesant, este ca tonul scrisorii confidentiale da a intelege ca Stalin era la curent cu legatura dintre bancherii internationali si Roosevelt.
Tot in 1943, in noiembrie, la Teheran, acelasi Franklin Delano Roosevelt ii va face confesiuni lui Stalin despre alegerile care urmau sa aiba loc in SUA, in 1944, cu o uimitoare siguranta. Sa nu uitam insa ca, la alegerile pentru primul sau mandat, cel din 1933, F.D.R. fusese sprijinit in secret de catre Stalin, in baza scrisorii lui Ghenrik Yagoda, si a promisiunii lui Roosevelt ca va recunoaste imediat URSS, recunoastere sustinuta cu toata taria de Council on Foreign Relations.
"Alegerile prezidentiale se vor tine in 1944, si, cu toate ca el nu ar dori sa mai fie candidat, s-ar putea totusi sa candideze din nou daca razboiul nu se va fi terminat pana atunci".
Presedintele i-a amintit lui Stalin ca sunt sase sau sapte milioane de americani de origine poloneza in SUA si ca, prin urmare, el - ca om practic - nu ar dori ca aceste voturi sa se iroseasca ajungand in pusculita cine stie carui candidat... "Personal, Roosevelt era de acord cu pretentia lui Stalin ca frontiera ruso-poloneza sa fie mutata mai la vest si ca Polonia sa obtina compensatii teritoriale de la Germania. Spera, insa, ca Stalin sa inteleaga ca el, Roosevelt - din motive pur politice - nu poate sa faca in prezent nici un aranjament de acest fel, in mod public. Stalin l-a asigurat ca acum - dupa ce presedintele Roosevelt i-a explicat motivul pentru care nu se pot aranja lucrurile in mod public - el l-a inteles". (Charles Bohlen, T. James, C. Dunn, Hull MSS, 1943)
Despre Romania, gasim precizari in "Memoriile" lui Cordel Hall, secretarul Departamentului de Stat. Inca din 1941, Stalin i-a spus ministrului de Externe, Anthony Eden, la Moscova: "Romania trebuie sa acorde Rusiei facilitati pentru baze militare si, in schimb, va primi anumite teritorii, rapite de Ungaria".
Papusarii "Mesei rotunde"
"Scrisoarea catre Zabrousky" are un precedent si acesta este interesant de amintit. In 1916, consilierul personal al presedintelui Woodrow Wilson - Edward Mandell House, un personaj notoriu in ofensiva Noii Ordini Mondiale si a "revolutiei" bolsevice din Rusia - a reunit aproape 100 de istorici si analisti politici in cadrul societatii "Round Table"("Masa Rotunda"), din Statele Unite, devenita ulterior "Council on Foreign Relations", pentru a oferi un plan pentru Europa postbelica si "Liga Natiunilor".
In cadrul acestui "Round Table" american, s-au redactat cele 14 puncte ale presedintelui Wilson, care au stat la baza "Tratatului de la Versailles", incheiat la 28 iunie 1919.
"Round Table" exista, ca organizatie secreta a establishmentului american si a bancherilor internationali, inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Printre membrii sai se numarau numele unor oameni cu mare greutate in finantele americane: J.P. Morgan, John D. Rockefeller, Brown-Harriman, Vanderbilt, Carnegie, Whitney si altii, care au constituit ceea ce opinia publica americana a numit "Trustul Banilor". Alti membri importanti: Allen si John Dulles, Dean Rusk, Jerome Greene, John H. Davis (ulterior ambasador al SUA la Moscova, in perioada proceselor staliniste), Elihu Root, Philip Jessup, Felix Frankfurter etc.
Cu alte cuvinte, Edward House si organizatia americana "Round Table" impartisera, in 1916, Europa postbelica - conform celor paisprezece puncte - inca inainte ca Statele Unite sa-si anunte participarea la primul razboi mondial (1917)!
Sa amintim ca acelasi Edward Mandell House (1859-1938) a fost si consilierul personal al presedintelui Roosevelt, intre anii 1933-1938.
Scrisoarea lui F.D. Roosevelt catre Zabrousky
Casa Alba - Washington
20 februarie 1943
Draga Domnule Zabrousky,
Asa cum v-am spus, in convorbirea ce-am avut-o cu dumneavoastra si cu domnul Weiss, am fost profund miscat de faptul ca "National Council of Young Israel" ("Consiliul National al Tanarului Israel") a avut extrema amabilitate sa se ofere ca intermediar intre mine si prietenul nostru comun, Stalin, si aceasta intr-un moment atat de delicat, in care orice pericol de frictiune in sanul Natiunilor Unite - create cu pretul atator sacrificii - ar fi putut avea consecinte fatale pentru toti si, in mod deosebit, pentru Uniunea Sovietica.
In consecinta, este in interesul dumneavoastra si al nostru sa atenuam asperitatile, ceea ce va fi greu cu Molotov, pe care spre marea mea parere de rau, a trebuit sa-l avertizez ca cei care vin mai des in conflict cu Unchiul Sam au de suportat neplaceri, avertisment valabil atat pentru afacerile externe, cat si pentru afacerile interne. Pretentiile sovietice, cand este vorba de activitati comuniste in Statele Uniunii Americane, sunt de doua ori intolerabile.
Timosenko s-a aratat mult mai rezonabil, in timpul scurtei dar fructuoasei sederi aici, si as dori ca o noua intrevedere cu maresalul sa constituie o etapa rapida pentru schimbul de vederi cu Stalin, schimb pe care il consider extrem de urgent, daca ma gandesc la binele care rezulta din intalnirea dintre Stalin si Churchill.
Statele Unite si Marea Britanie sunt dispuse - fara nici un fel de rezerva morala, sa dea egalitate de vot absoluta URSS-ului in viitoarea organizare a lumii dupa razboi. Ea va fi membra - asa cum prim-ministrul britanic a comunicat la Adana, inmanandu-i anteproiectul sau - a grupului conducator in sanul Consiliului Europei si al Consiliului Asiei. La aceasta o indreptateste nu numai intinderea transcontinentala a URSS-ului, dar si mareata lupta contra fascismului, care va merita elogiile istoricilor.
Dorim sa vedem aceste consilii continentale (vorbesc in numele marii mele tari si al grandiosului imperiu britanic) compuse din toate statele independente respective, bineinteles, cu o reprezentare proportionala echitabila.
Totodata, puteti sa-l asigurati pe Stalin, draga domnule Zabrousky, ca URSS-ul va fi prezent in Directoratul acestor comisii ale Europei si Asiei, pe picior de egalitate si cu drept de vot egal cu Statele Unite si Anglia, si va face parte din inaltul tribunal care va trebui sa fie creat pentru rezolvarea divergentelor dintre natiuni, ca ea va interveni, de asemenea, in selectarea si pregatirea fortelor internationale, a armamentului si a comandamentului acestor forte, care, sub ordinele Consiliului Continental, vor actiona in interiorul fiecarui stat, cu scopul ca normele atat de savant elaborate pentru mentinerea pacii, in spiritul vechii Societati a Natiunilor, sa nu fie din nou violate. Aceste institutii, care reglementeaza relatiile dintre state si dintre armatele lor, isi vor putea impune deciziile si se vor putea face ascultate. In acest conditii, beneficiind de o pozitie atat de inalta, in Tetrarhia Universului, Stalin ar trebui sa fie multumit si nicidecum sa-si reinnoiasca pretentiile, care creeaza probleme insolubile (totusi, secretariatul este destinat Frantei, cu drept de vot consultativ si nu deliberativ, ca recompensa pentru rezistenta sa, dar si ca pedeapsa pentru sovaielile sale anterioare).
Deci, continentul american va ramane in afara oricarei propagande sovietice si sub influenta exclusiva a Statelor Unite, asa cum am fagaduit aliatilor nostri continentali. Franta va trebui sa ramana la secretariatul Tetrarhiei. Sub protectia Angliei, Portugalia, Spania, Italia si Grecia vor evolua spre o civilizatie moderna care le va scoate din letargia lor traditionala. Pe langa aceasta, se va da URSS-ului un port la Mediterana. Cedam dorintelor sale in privinta Finlandei si Balticei, in general. Vom cere Poloniei sa aiba o atitudine rezonabila, bazata pe intelegere si compromis. Lui Stalin ii ramane un vast camp de expansiune in tarile mici ale Europei orientale. Fireste, trebuie sa tina seama de drepturile Iugoslaviei si Cehoslovaciei, doua natiuni leale, fara sa se omita recuperarea totala a teritoriilor smulse vremelnic Marii Rusii.
Dupa dezmembrarea Reich-ului si dupa ce diferite zone au fost alipite altor state, creandu-se astfel noi nationalitati, pericolul german nu va mai exista, nici pentru URSS, nici pentru Europa si lumea intreaga.
In ceea ce priveste Turcia, Stalin trebuie sa inteleaga asigurarile necesare pe care Churchill le-a dat presedintelui Inonu, in numele sau si al meu. Ar trebui ca lui Stalin sa-i ajunga portul care ii va fi dat la Mediterana.
In privinta Asiei, suntem de acord cu cererile sale, sub rezerva unor complicatii ulterioare. Cat despre Africa, ce vreti? Va fi necesar sa dam ceva Frantei, pentru a o despagubi de pierderile suferite in Asia, si, de asemenea, ceva Egiptului, asa cum s-a promis Waldistilor. Va trebui, desigur, sa se dea Spaniei si Portugaliei compensatii pentru renuntarile lor si pentru a se ajunge la un echilibru mondial mai bun. Statele Unite vor pune, de asemenea, piciorul, in baza dreptului de cuceritor, si vor reclama in mod inevitabil, cateva puncte vitale pentru zona lor. Aceasta inseamna a se face dreptate. In sfarsit, va trebui sa acordam Braziliei mica expansiune coloniala ce i s-a fagaduit.
Va rugam sa-i transmiteti lui Stalin, draga domnule Zabrousky, ca pentru binele general si pentru distrugerea rapida a Reich-ului - toate acestea nu sunt decat niste idei generale supuse studiului - trebuie sa-i cedam in privinta colonizarii Africii, iar el trebuie sa inceteze propaganda in America, si sa puna capat interventiei in mediul muncitoresc. Transmiteti, de asemenea, asigurarea deplinei mele intelegeri, a simpatiei mele si a dorintei de a inlesni solutionarea acestor probleme. In acest scop, intrevederea pe care o propunem ar prezenta un interes practic.
Am citit cu cea mai mare placere, asa cum am spus, termenii generali ai mesajului, prin care mi s-a anuntat hotararea dumneavoastra de a-mi oferi in numele Consiliului National un exemplar din cea mai aleasa comoara a Israelului, un rulou din Thora. Aceasta scrisoare dovedeste acceptarea mea. Lealitatii dumneavoastra raspund prin cea mai deplina incredere.
Va rog sa transmiteti inaltei organizatii pe care o prezidati expresia recunostintei mele, precum si faptul ca imi reamintesc cu placere de banchetul oferit cu prilejul celei de a XXXI-a aniversari a acesteia.
Va ureaza deplin succes al dumneavoastra,
Franklin D. Roosevelt
Vladimir ALEXE 
 Afisari: 5452  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 7 Afiseaza toate comentariile  
Va multumesc pentru atentie   de Ion Caramache
Scrisoarea este un -Fals.   de Garamfoiu
Eu mi-am facut datoria   de mcollan
Despre falsuri mai mult sau mai putin celebre   de Mache
Pentru cine vrea sa stie ce si cum despre FDR...   de Zen
Cine conducea lumea   de ARP
Gresit complect ! Numai datorita axei Bucuresti - etc etc va lua nastere Noua Ordine   de ionion
A r h i v a
  Conjuratii de la Tescani    7 comentarii
 Top afisari / comentarii 
 Geopolitica, F.D. Roosevelt si Noua Ordine Mondiala (5452 afisari)
 Cele 10 forte care au facut pamantul plat (4317 afisari)
 Conjuratii de la Tescani (3356 afisari)
 80 de bice in piata publica (3169 afisari)
 Chisinaul scoate probe (2671 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2007 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.44892 sec.