Roxana IORDACHE 

Comportamentul guvernantilor din timpul priveghiului Preafericitului Parinte Patriarh Teoctist a fost in conformitate cu solemnitatea trista a momentului. Spre deosebire de cei care au contestat participarea guvernantilor, fosti si actuali, la priveghi si la inmormantare, consider ca absenta lor ar fi fost o lipsa de consideratie fata de patriarhul disparut, de natura sa lezeze sensibilitatea nationala. De altfel, daca ar fi lipsit, ei ar fi fost lapidati din paginile ziarelor si din studiourile talk-show-urilor. Tot de acolo au fost condamnati pentru participare. Minunea - adica, la noi, normalitatea - n-a durat decat trei zile, dupa care presedintele Basescu a facut uitata smerenia cu care in seara mortii Preafericitului s-a prezentat la catafalc, a stat cateva minute si a plecat. Lasandu-i pe oameni in durerea lor. Dar cu o zi inainte de inmormantare a fortat capitalul politic si electoral pe seama evenimentului intens emotional. Si l-a decorat post-mortem pe Patriarh. I-a conferit Steaua Romaniei cu colan, nemaiacordata pana acum nici unui roman. Patriarhul n-a cazut pe front, nici n-a venit sa moara in tara dupa un lung surghiun. Traian Basescu a avut tot timpul sa-l onoreze cat a fost in viata, asa cum a facut Emil Constantinescu, pentru vizita Papei Ioan Paul al II-lea, intru reintregirea Bisericii. Dar nu-l putea decora pe cand traia. Cu umorul sau patriarhal, parintele Teoctist i-ar fi dat de inteles presedintelui Basescu sa precizeze motivul: pentru colaborarea cu regimul comunist, cum se arata in raportul Tismaneanu sustinut in Parlament de seful statului si preluat ca atare de presa stangii internationale. Ca sa condamne comunismul ca regim criminal, presedintele Basescu a avut nevoie sa condamne Biserica Ortodoxa Romana si pe Intai statatorul Ei, dupa care a alergat si l-a decorat postum pe colaborationistul condamnat. Sa ne explice cum vine treaba asta. Ori pastreaza la piept raportul Tismaneanu si atunci retrage decoratia Patriarhului, ori mentine ordinul privind decorarea Preafericitului si retrage de pe piata raportul Tismaneanu. Tertium non datur. Anticomunismul e trendy. Retroactiv. Si selectiv. Cei care, inclusiv profitori ai comunismului, apara raportul Tismaneanu si-i condamna pe cei ce-l contesta uita ca nu era nevoie de nici un raport pentru condamnarea comunismului ca regim criminal. Comunismul trebuia condamnat din start. Din decembrie 1989. N-a facut-o, insa, oficial, nici presedintele Constantinescu. Anticomunistul subit Basescu, presedintele (inca) nedeconspirat o putea face din oficiu, daca el chiar credea asa. Trecem peste faptul ca, daca ar fi considerat criminal regimul comunist, nu l-ar fi slujit in profit personal. Si daca s-ar fi cait pentru ca l-a slujit, si ar fi crezut sincer ca trebuie condamnat, ar fi facut-o fara sa i se ceara. Dar n-a facut-o pana ce Sorin Iliesiu, o personalitate a societatii civile si a vietii culturale, nu i-a cerut-o, plin de candoare. Si i-a ridicat cota procentuala. Procentele primeaza. Panicat ca scade, iar premierul Tariceanu creste odata cu pensiile, presedintele Basescu a alergat, de la cripta Patriarhului, la groapa de la Glina, ca "sa arate ca se poate" sa dispara gunoiul peste noapte. Asa cum n-a aratat cat era primar general. Acum, si-a mobilizat clientela, care l-a servit cu un milion de euro salubrizare. Pentru lucrarile de data trecuta. Si viitoare. Plus floricele pe campii. Tupeu macho si cinism mafiot. Iar populatia, extaziata. Vorba lui Marin Preda: Ce, suntem un popor de idioti?!