Ziua Logo
  Nr. 3995 de marti, 31 iulie 2007 
 Cauta:  
  Detalii »
Eveniment
Testamentul Patriarhului
-- Dintotdeauna, Prea Fericitul Teoctist l-a privit pe Teofan, Mitropolitul Olteniei, ca pe urmasul sau
Prea iubitul Patriarh Teoctist a murit ieri, la ora 17.00, in urma unei operatii nereusite de prostata. Decesul a survenit in urma unor complicatii cardiologice care au culminat cu un stop-cardiac. PF Teoctist, in varsta de 92 de ani, nu a putut fi resuscitat nici dupa patru ore de incercari.
Desi alegerile in care se va stabili cine va fi viitorul Patriarh vor avea loc abia peste trei luni, au aparut deja variante referitoare la ocuparea Tronului Patriarhal. Favoritul este Inaltpreasfintitul Teofan, Mitropolitul Olteniei, ierarh apreciat chiar de catre Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Calugar autentic, acesta a fost un apropiat de-al PF Teoctist care, in 1989, l-a hirotonit Episcop-vicar-patriarhal. In momentul de fata, Mitropolitul Teofan este un ierarh la care se gandesc multi din Biserica Ortodoxa Romana ca la un viitor Patriarh. Chiar si PF Teoctist ar fi vazut in acesta un posibil succesor de-al sau
PF Teoctist si-a facut practic publica cea mai fierbinte dorinta testamentara a sa: inaltarea Catedralei Manturii Neamului. Din nefericire pentru Biserica Ortodoxa Romana si cei 20 de milioane de credinciosi ai ei, timp de 17 ani, Parintele Patriarh a fost plimbat de la Ana la Caiafa de catre toate autoritatile statului si conducatorii lor, de la Iliescu la Basescu. Dorinta sa si a tuturor donatorilor pentru ridicarea Catedralei - incepand cu primul dintre ei, Papa Ioan Paul al II-lea - se impotmolise ultima data la Guvern, care nu mai aproba Ordonanta promisa privind terenul atribuit Bisericii. La ultima sa aniversare, din februarie anul acesta, reafirma dorinta sa de a-si vedea visul cu ochii. De aceea, acum mai mult decat oricand, reprezentantii statului trebuie sa-si repare greselile si sa implineasca visul Patriarhului pentru a permite Bisericii sa ridice Catedrala Manturii Neamului chiar de maine. In ceea ce priveste inmormantarea Patriarhului Teoctist, nu se cunoaste inca cu exactitate locul in care aceasta va avea loc. Se stie ca PF Teoctist le-a spus apropiatilor sai, in repetate randuri, ca si-ar fi dorit ca locul sau de veci sa fie primul din Catedrala Mantuirii Neamului. O constructie a carei temelie insa nu a mai apucat sa o vada. In aceste conditii, au circulat mai multe variante referitoare la locul in care se va odihni pe veci PF Teoctist. Una dintre ele este Manastirea Vorona, judetul Botosani, din satul sau natal. Loc in care Patriarhul Teoctist a construit "o manastire de suflet". O alta ipoteza era ca Patriarhul Teoctist sa fie inmormantat la manastirea cu hramul Duminica Sfintilor Romani, inaugurata recent la marginea Capitalei. Lacas de cult pentru a carui constructie Patriarhul a militat vreme indelungata. Totusi, din cate se pare, aceasta varianta nu se confirma.
Cel mai probabil, Patriarhul Teoctist urmeaza sa fie inmormantat in ultimul loc ramas liber in Catedrala Patriarhala din Capitala, langa fostul Patriarh Justinian, pana la ridicarea Catedralei Neamului. De altfel, ritualul premergator ceremonialului de inmormanatare a Patriarhului Teoctist a inceput aseara, la Catedrala Patriarhala din Capitala, cu citirea psalmilor. Cert este ca decizia finala apartine Sfantului Sinod care se va intruni astazi.
Clopote trase in semn de doliu
In toate bisericile ortodoxe de pe cuprinsul judetelor Alba si Mures, care formeaza Arhiepiscopia Ortodoxa de Alba Iulia, clopotele au fost trase ieri timp de 30 de minute, in semn de doliu fata de moartea Patriarhului Teoctist. La Catedrala Ortodoxa din Alba Iulia au fost trase clopotele la 17.30, dupa aflarea vestii privind decesul Patriarhului, iar in celelalte biserici au putut fi auzite clopotele pe parcursul serii. De asemenea, un sobor de preoti, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Andrei, a oficiat o slujba de pomenire in memoria Patriarhului Teoctist.
Slujbe speciale zilnice
Patriarhul Teoctist va fi comemorat prin slujbe speciale zilnice in toate catedralele mitropolitane si episcopale din tara si strainatate, pana in ziua inmormantarii. "Sunt rugaciuni speciale care se rostesc in aceste momente, pentru odihna sufletului. Slujbe similare se vor tine in toate catedralele mitropolitane si episcopale din tara si strainatate, in fiecare zi, pana in ziua inmormantarii, care inca nu a fost fixata. Noi, cei de la Mitropolia Moldovei si Bucovinei (MMB), suntem surprinsi, indurerati, dar cu nadejdea Invierii", a spus parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural MMB. (D.E.I.)
Resuscitat timp de patru ore
In jurul mortii Patriarhului Teoctist se ridica mai multe semne de intrebare, avand in vedere conditiile in care s-a desfasurat interventia chirurgicala la care a fost supus, sustin surse medicale. Reprezentantii Spitalului Fundeni, impreuna cu cei ai Bisericii Ortodoxe Romane, au precizat ca a fost vorba despre o operatie la prostata, "programata". Adevarul este altul.
Operatie fara cardiolog
Din cauza unor complicatii, Preafericitul Patriarh a fost transportat in regim de urgenta la Institutul Fundeni, duminica seara. Din acest moment, problemele s-au tinut lant. Singurul in masura sa efectueze interventia chirugicala era profesorul Sinescu. Numai ca, din cauza orei inaintate la care a fost adus la spital, analizele au fost realizate in graba si obtinute a doua zi. Astfel ca operatia a fost realizata ieri dimineata, in conditiile in care profesorul Sinescu se pregatea sa intre in concediu de odihna. Mai mult decat atat, desi interventia chirurgicala era urgenta, surse medicale afirma ca operatia nu a fost asistata de un medic cardiolog.
In jurul orei 10.30, Patriarhul Teoctist s-a trezit din anestezie. Numai ca, doua ore mai tarziu, starea sa de sanatate a inceput sa se agraveze constant. In cele din urma, s-a ajuns la aplicarea procedurilor de resuscitare. Timp de aproximativ patru ore, medicii au incercat sa ii salveze viata.
Interesant este ca, ieri, nici un oficial din cadrul Institului, dar nici din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, nu a facut public vreo previziune. In schimb au afirmat ca situatia este stabila si ca Preafericitul este in afara pericolului. (D.E.I.)
Explicatii oficiale
Seful Clinicii de chirurgie si transplant renal, Ionel Sinescu, a precizat ca operatia a avut loc de dimineata, a decurs fara complicatii si s-a incheiat la 10.00. Patriarhul Teoctist s-a trezit din anestezie la ora 10.30 si a fost transferat la Terapie Intensiva, dar la ora 12.30 a inceput sa tuseasca si sa expectoreze sange. I-a fost facut imediat un consult cardiologic, o radiografie, i s-a prescris tratament, dar tensiunea a inceput sa scada. I s-au facut cateva resuscitari, iar la ora 16.30 a intrat in stop cardiac care nu a mai putut fi redresat, moartea fiind declarata la ora 17.00. "Din pacate, din cauza afectiunilor cardiace, asociate cu varsta, nu a mai rezistat", a conchis Sinescu. "Operatia a decurs foarte bine, iar toata lumea a fost convinsa de reusita interventiei", a spus si profesorul Dan Tulbure (foto), seful Clincii de Anestezie si Terapie Intensiva. Acesta a confirmat insa ca la cateva ore de la operatie a survenit sangerarea, iar timp de mai multe ore medicii au incercat sa rezolve complicatiile cardiace, fara succes insa. Chirurgii de la Institutul Clinic Fundeni au considerat ca operatia la prostata in cazul Patriarhului Teoctist era imperios necesara intrucat acesta suferea foarte tare din cauza bolii. Medicii au evaluat toate riscurile atunci cand au hotarat efectuarea interventiei, Patriarul Teoctist fiind cardiac de 20 ani, a spus seful Clinicii de chirurgie si transplant renal, Ionel Sinescu, citat de Mediafax. "Din pacate, starea pacientului nu permitea ca sa fie ignorata suferinta provocata de prostata, pacientul fiind obligat sa se trezesca toata noaptea din cauza suferintei", a adaugat medicul Sinescu. (D.E.I.)
Ultimele ore
In ciuda manevrelor disperate de resuscitare efectuate de personalul medical, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane nu a putut fi readus la viata. Corpul neinsufletit al Patriarhului a ramas in rezerva de la Terapie Intensiva, iar sfesnicul cu lumanari a fost dus langa rezerva unde se afla trupul Preafericitului de catre preotul spitalului Fundeni, Horia Prioteasa. Intre timp, pe poarta de intrare a clinicii s-au perindat mai multi oficiali ai Sfantului Sinod. Potrivit surselor din spital, ieri seara urma sa aiba loc curatirea si imbalsamarea trupului. La aproximativ o ora dupa anuntul oficial in privinta decesului Intai Statatorului BOR, oficiali ai Presedintiei Romaniei si de la cabinetul primului ministru Calin Popescu Tariceanu au luat legatura cu managerul Spitalului Clinic Fundeni doctorul Costin Popescu, pentru a afla situatia exacta. La aceasi ora, echipajele Jandarmeriei si Politiei Romane incepusera sa blocheze accesul pe aleile interioare care duceau catre clinica condusa de profesorul Sinescu. (Marian GHITEANU, Gilda POPA)
Mitropolitul Olteniei IPS Teofan Savu
O mare pierdere
Mitropolitul Olteniei IPS Teofan Savu a declarat ca moartea Patriarhului Teoctist Arapasu reprezinta o mare pierdere pentru Biserica Ortodoxa. Inalt Prea Sfintitul Teofan Savu, arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, a aflat vestea mortii Patriarhului Teoctist Arapasu in timp ce se afla intr-o vizita la schitul Cioclovina (Gorj). "Moartea Prea Fericirii Sale reprezinta o pierdere grea pentru Biserica Ortodoxa si deopotriva pentru mine personal", a declarat, citata de Mediafax, IPS Teofan. (R.G.)
IPS Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului
Sunt consternat
"Sunt consternat, este o pierdere grea pentru Biserica Ortodoxa Romana. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l fericeasca", a spus mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, IPS Bartolomeu Anania. Cei doi se cunosteau inca din anii '40 cand slujeau impreuna la manastirea Antim. Ulterior, cand au devenit amandoi ierarhi, se consultau in mod frecvent la telefon asupra problemelor BOR. IPS Bartolomeu a anuntat ca nu intentioneaza sa-si depuna candidatura pentru postul ramas vacant. (A.I.)
Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie
"Pentru noi toti a fost un parinte"
Arhiepiscopul Tomisului, IPS Teodosie, care i-a fost ucenic Patriarhului Teoctist, s-a declarat bulversat de vestea mortii acestuia. El a adaugat ca a plecat spre Bucuresti pentru a sta la capataiul celui care a fost un exemplu de jertfire si daruire. "Nu pot sa cred vestea, dar daca s-a intamplat sa treaca la cele vesnice, toti romanii, toti credinciosii simt o durere profunda si un regret nemasurat. Este greu de vorbit si de marturisit, pentru noi toti a fost un parinte, Dumnezeu sa-l ierte!", a declarat pentru Mediafax arhiepiscopul Tomisului. (A.H.)
Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae
"O veste care m-a coplesit"
Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae, este ravasit de vestea mortii Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, Teoctist. "E o veste care m-a coplesit si imi este tare greu sa vorbesc acum. Va rog sa ma iertati! Sa-l odihneasca Dumnezeu in pace!", a spus Nicolae, citat de Rompres.
PS Ioachim Bacaoanul, arhiereul vicar al Episcopiei Romanului
"Este o veste trista"
Vestea mortii Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei, i-a socat pe toti reprezentantii bisericii din judetul Neamt. Timp de jumatate de ora, clopotele bisericilor au batut neincetat in memoria Patriarhului Teoctist si pentru a chema lumea la slujba de vecernie, informeaza Rompres. "Este o veste trista care a zguduit din temelii Biserica Ortodoxa din Romania. Patriarhul - pe langa ceea ce reprezinta el ca persoana - este un simbol al unei biserici, iar pierderea simbolului inseamna tristete, neliniste si chiar nesiguranta. Insa, BOR este destul de bine organizata si, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sub inspiratia Duhului Sfant, vom putea depasi acest moment trist", a marturist PS Ioachim Bacaoanul, arhiereul vicar al Episcopiei Romanului. (R.G.)
Catedrala Neamului, visul neimplinit al Patriarhului
"Speranta creste pe masura ce o pastrezi", spunea Parintele Patriarh referitor la visul sau cel mai mare
Prea Fericitul Teoctist s-a nascut la 7 februarie 1915 in satul Tocileni, judetul Botosani, din parintii Dumitru si Marghioala Arapasu, ca al zecelea din cei unsprezece copii. A urmat un drum lung in viata, de la intaii pasi in monahism si pana la inaltele responsabilitati de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Si dupa caderea comunismului, Biserica romana si Patriarhul sau au fost improscati cu mizerii, specifice serviciilor speciale cu inclinatii antiromanesti. Visul ridicarii Catedralei Mantuirii Neamului la timpul potrivit a fost naruit de agresivitatea opozantilor anticrestini. In exclusivitate pentru ZIUA si Revista Magazin Istoric, nespus de regretatul Parinte Patriarh a evocat cele mai puternice amintiri ale vietii sale la implinirea a noua decenii de drum, de aspiratii si stradanii pe drumul slujirii crestine. Redam mai jos fragmente din textul scris si oferit de Patriarh. (V. RONCEA)
Anii, viata si slujirea crestina
"Sunt recunoscator, in primul rand, Bunului Dumnezeu, care mi-a daruit viata aceasta. De copil am invatat, de la vatra si intelepciunea parintilor mei - sfinti pururea pentru mine -, odata cu insemnatatea chemarii clopotului la slujbele Bisericii, pastrarea randuielilor ei si ca trebuie sa multumesc lui Dumnezeu si pentru darul vietii.
Era greu pentru ei, caci eram zece copii, cu ei 12, in anii 1915, cand am venit eu pe lume, in plina pregatire pentru razboi. Dar nu am auzit de la ei decat cuvinte de incurajare, de nadejde in Dumnezeu. Nu asteptau ajutoare din nici o parte, nu asteptau sa primeasca ceva fara munca, daruri sau drepturi. Tatal meu si mama mea purtau ei insisi de grija gospodariei si nu le lipsea nimic. Si nu posedau altceva decat acea gospodarioara foarte modesta pe care o mai vad astazi, cand merg spre sat, de la Iasi spre Stefanesti, pe malul Prutului sau spre Husi, unde mai sunt inca sate cu gospodarii, cu case acoperite cu stuf, ca aceea pe care ochii mei au vazut-o odata cu lumina zilei. Ce valori nepretuite, morale, se cultivau intr-o asemenea familie! Aceasta este comuniunea, una dintre frumusetile Ortodoxiei, ale romanilor, ale familiei romanesti."
"Am plecat la manastire fara stirea si invoirea familiei"
"As vrea sa cinstesc memoria invatatorului meu de la scoala primara, Gheorghe Romanescu, un om deosebit, cu suflet ales si cunostinte enciclopedice, un adevarat profesor universitar, caruia ii pastrez o frumoasa amintire. De la el am invatat nu numai religia, caci mergea cu noi la biserica, dar si istoria, cu domniile voievozilor, maretia lor si, de asemenea, literatura, pe Eminescu si pe alti mari scriitori ai nostri. Un adevarat apostol a fost acest barbat, fiu de preot, care m-a ajutat chiar si atunci cand, dupa absolvirea scolii, am plecat la manastire fara stirea si invoirea familiei, a parintilor, lamurindu-i sa ma lase sa-mi urmez drumul chemarii mele.
Asadar, eu am iesit, pot zice, dintr-o manastire, care era satul meu natal, adapostit intre colinele blande ale Botosanilor, cu datini frumoase si oameni credinciosi, cu prunci sanatosi si tineri plini de virtuti, unde nu se auzise de pacatele si ratacirile pe care ni le prezinta astazi presa si televiziunea, incat ti se intuneca sufletul si te incrancenezi de cate se petrec zilnic in lume. Am iesit din manastirea satului meu si am intrat in alta manastire, la Vorona, ce se afla la vreo 30-40 km de casa, dar care atunci mi se parea foarte departe, dincolo de orizont.
De acolo, la inaltarea Sfintei Cruci din anul 1929, am mers la Schitul Vovidenia.
Eu am depus voturile monahale la 6 august 1935, la manastirea Bistrita de langa Piatra Neamt, ctitoria domnitorului Alexandru cel Bun, cand am primit si numele de Teoctist, prin cuvantul vrednicului staret Ghenadie Caraza, vestit pe Valea Bistritei, intre cei mai distinsi dintre staretii manastirilor noastre voievodale.
Am intampinat si multe greutati, dar Dumnezeu mi-a indreptat pasii si in preajma unor mari ierarhi si a celor patru Patriarhi ai Bisericii noastre de dinaintea mea. Ma consider, cu recunostinta, fiul duhovnicesc al Patriarhului Miron Cristea, care a intemeiat Seminarul de la manastirea Cernica, unde am invatat opt ani, intre 1932-1940, aflandu-ma zilnic sub vegherea parintelui arhimandrit si profesor Chesarie Paunescu".
Dictatura anti-crestina
"Mult mai tarziu, in anul 1945, aflandu-ma la Iasi, in ascultarea marelui teolog si Mitropolit Irineu Mihalcescu si direct a Prea Sfintitului Episcop-Vicar al acestuia, Justinian Marina-Vasluianul, iar din anul 1950, cand acesta devenise Patriarh, in calitate de Episcop-Vicar al sau, prin alegerea Sfantului Sinod, am fost martorul multor framantari din viata sa si a Bisericii noastre, strabatand deceniile grele de confruntare pe fata, cu rani si victime, in lupta aprinsa cu dictatura comunista, care, si in tarile ortodoxe vecine noua, a dat lovituri nespus de grele Bisericii acestora. Numai cei ce au cunoscut indeaproape framantarile de care am amintit pot intelege povara apasatoare care a fost pe umerii Ierarhilor, preotilor, monahilor si credinciosilor Bisericii noastre Ortodoxe Romane.
Asa se explica unele atitudini ale Ierarhilor de atunci, in scopul protejarii lucrarii pastorale, asa se explica si contactul cu autoritatile locale de atunci, indeosebi dupa anul 1977, cand s-a desfiintat Comisia Monumentelor Istorice, interzicandu-se astfel cu desavarsire continuarea lucrarilor la bisericile si manastirile-monumente istorice. La Iasi, erau santiere deschise la Sfintii Trei Ierarhi, la Golia, la Cetatuia, la Galata si in alte locuri, deci nu se puteau continua lucrarile. Ce aveam de facut? Am mers la autoritatile de stat, le-am spus care era situatia si le-am cerut ajutor. Mi s-a spus ca daca nu le cerem bani si materiale, putem sa lucram. Si am lucrat".
Niciodata nu am cedat jurisdictia Basarabiei
"S-a facut tot ce era posibil in perioada de dictatura pentru a se mentine legaturile sufletesti cu fratii de peste Prut. Mitropolia Basarabiei, cu episcopiile ei, cu ierarhii ei, cu clerul si cu credinciosii ei, n-a fost parasita niciodata de Biserica stramoseasca. Niciodata nu s-a dat nici un cuvant de renuntare la jurisdictia Patriarhiei in Basarabia sau sa se recunoasca de Sfantul Sinod jurisdictii straine bisericesti pe acele pamanturi romanesti. Ci, dimpotriva, in decursul acestei perioade au existat deci semnele dragostei materne a Bisericii pentru fiii ei de dincolo de Prut. Nu mai spun ca ierarhii veniti din Basarabia - din cauza imprejurarilor naprasnice, prin cotropirea si ocuparea Basarabiei - pe care i-am cunoscut si cu care am slujit, ca Mitropolitul Efrem Enachescu de la Chisinau, Episcopul Dionisie Erhan de la Cetatea Alba, Mitropolitii Visarion Puiu si Tit Simedrea ai Bucovinei, erau ierarhi de o rara simtire romaneasca."
Duhul diabolic
"Si in valtoarea acelor evenimente se simtea in vazduh un duh mut, un duh diabolic, ce lucra - si care lucreaza si acum - ca sa impiedice ridicarea Catedralei Mantuirii Neamului pe care a gandit-o Miron Cristea, cel dintai Patriarh, s-o aduca la indeplinire. Si era o problema chiar si cu mormantul de aici, in care odihneste trupul Parintelui Patriarh Iustin Moisescu, pentru ca stapanirea de atunci cerea sa fie dus la una dintre manastirile din preajma Capitalei, ori la Caldarusani, ori la Cernica. Atunci Dumnezeu mi-a dat tarie, eu fiind in situatia de a-l urma ca loctiitor, deocamdata, si am tinut cu tot dinadinsul ca sa fie inmormantat aici, in rand cu ceilalti Patriarhi, ceea ce nu se potrivea, cum spuneam, cu opinia reprezentantilor politici de stat. Stiu despre aceasta Parintii Mitropoliti care erau in Sinodul Permanent, in 1986, si fostul ministru al Cultelor de atunci, carora le-am spus ca nu sunt dornic sa candidez la postul acesta de mare raspundere, cand aspectul Bucurestilor era degradant si descurajant si sa vin de la Iasi aici, ca sa urmez, sa port jugul acesta greu.
Am tinut cu tot dinadinsul sa fie inmormantat aici si m-a ajutat mult fie iertatul parinte Ioan Neamu, un preot de mare valoare, pe care l-a avut consilier economic Prea Fericitul Iustin, si l-am avut si eu, fiindu-mi si coleg la Teologie. I-am spus atunci hotararea mea ministrului, ca nu se poate in alta parte, numai daca dansul, Prea Fericitul Iustin, sau familia ar fi avut scris ca vrea sa fie dus in alta parte. Noi eram datori sa-i indeplinim dorinta, cum a facut Patriarhul Justinian. Dar daca noi nu avem nimic scris, traditia noastra sfanta si randuielile bisericesti ne obliga sa urmam pilda inaintasilor, de aceea locul de odihna al Patriarhului nostru este in catedrala pe care a restaurat-o, pe care a infrumusetat-o in timpul arhipastoririi sale. Dar nu mi s-a dat raspuns afirmativ. Parintele consilier Neamu a inceput sa sape aici, in catedrala. Si a doua zi, ministrul mi-a dat telefon si m-a intrebat unde va fi inmormantat. <<N-am stabilit ca in catedrala, domnule ministru?>>, i-am raspuns. <<Dar eu nu mi-am dat avizul>> - mi-a replicat. <<Nu-i nimic, noi nu va obligam la aceasta. Este randuiala noastra, a Bisericii, urmam o traditie.>> Si atunci am zis: <<Aici va fi>>. Si nu s-a mai intamplat nimic."
Salvarea bisericilor
"In 1986, cand Sfantul Sinod si Maritul Colegiu Electoral Bisericesc m-au chemat la slujirea patriarhala, am gasit biserica Sf. Spiridon Nou cu zidurile Sfantului Altar in primejdie de a se darama, din pricina lucrarilor de construire a metroului, ce au provocat sfantului locas si casei parohiale un adevarat dezastru, intamplat chiar in noaptea Sfintelor Pasti, fapt care m-a cutremurat. Am simtit atunci o mare tristete si mi-am amintit de anii cand vrednicul de pomenire Patriarh Justinian s-a confruntat cu pericolul prabusirii bisericii Domnita Balasa, in urma amenajarii si canalizarii raului Dambovita, si cum a izbutit el atunci, cu sprijinul unor ingineri specialisti, ca Gh. Beles si Dumitru Popescu, sa inlocuiasca, metru cu metru, pilonii de lemn de la temelie, cu o fundatie trainica din beton armat.
Ma gaseam, in 1986, in situatia dureroasa si dificila a demolarii bisericilor in Bucuresti, care insa nu m-a descurajat, ci mi-a dat taria de a face ceva pentru salvarea lor. Dumnezeu m-a luminat, atunci si mi-a scos in cale un suflet credincios, pe cunoscutul inginer constructor Suman, care conducea lucrarile de constructii ale caminului studentilor Facultatii noastre de Teologie. Cu sprijinul si intelegerea acestuia si cu daruirea familiei de arhitecti si ingineri in rezistenta Constantin Pavelescu, in conditiile si cu posibilitatile de atunci, am consolidat si refacut aceasta frumoasa biserica, iar pictorul I. Samoila a restaurat admirabila pictura a celebrului Gh. Tatarascu. Daca nu se intervenea urgent si cu curaj, n-am mai fi avut astazi aceasta adevarata catedrala in Bucuresti."
Prima intalnire intre Patriarhul BOR si Papa Ioan Paul al II-lea a avut loc in 5 ianuarie 1989, la Vatican
Calea catre Unitatea Bisericii lui Hristos
Este arhicunoscut faptul ca Prea Fericitul Parinte Teoctist si Papa Ioan Paul al II lea s-au intalnit, in iunie 1999, pe pamant romanesc. Mai putin stiut este insa ca, de fapt, Patriarhul Romaniei si fostul Suveran Pontif s-au intalnit si inainte de caderea regimului comunist, la Vatican, chiar in 1989.
Patriarhul se cunostea si se imprietenise cu Papa Ioan Paul al II-lea inca din 1984, cand participase la o conferinta internationala in nordul Italiei, la Trento. Pentru ca regimul comunist de la Bucuresti interzicea categoric posibilitatea unei intalniri la varf intre cei doi conducatori de Biserici, dar intrucat Suveranul Pontif avea o imensa influenta in lumea occidentala, diplomatia bisericeasca a intrat, discret, in actiune. Iar in ianuarie 1989 s-a ivit prilejul: o vizita oficiala in India. "Intamplator", escala avionului este aleasa la Roma. Dupa ce a aterizat pe aeroportul din Roma, Patriarhul Teoctist a fost intampinat de cardinalii Vaticanului, care isi manifestau interesul maxim fata de oaspetii de dupa Cortina de Fier. Desi este confirmata oficial intrevederea cu Papa, ambasadorul comunist al Romaniei, Constantin Tudor, dupa consultatii cu Bucurestiul, incearca sa-i interzica intalnirea. Patriarhul il refuza, in ciuda presiunilor ambasadorului si riscurilor care puteau decurge din acest gest. Intr-un interviu publicat la implinirea varstei de 90 de ani, Patriarhul Teoctist marturise ca "primirea la Papa a fost foarte calda". "Pentru el si pentru cei din Vatican, intalnirea a fost un semn de curaj, o marturie de credinta si de apropiere bisericeasca. N-am stat numai zece minute, cat era prevazut in protocol, ci o jumatate de ora. Am vorbit cu Papa intre patru ochi, iar el m-a ascultat cu foarte multa atentie despre misiunea preotilor nostri, a calugarilor, despre manastirile noastre, despre presa bisericeasca, despre relatiile noastre bisericesti, intr-un cuvant, despre misiunea Bisericii noastre", a dezvaluit Prea Fericitul Teoctist, preferand ca subiectele convorbirii sa ramana tainice.
Vizita istorica
"Mult iubiti Frati si Surori romani, doresc sa va salut cu cuvintele Apostolului Pavel, <<Iar Dumnezeul pacii sa fie cu voi!>>, pentru a va manifesta afectiunea mea si bucuria profunda pe care o simt aflandu-ma impreuna cu Beatitudinea Sa Patriarhul Teoctist, pentru prima data in mijlocul vostru, aici in Romania". Acestea au fost primele cuvinte din discursul preasfintiei sale Papa Ioan Paul al II-lea, rostit in limba romana in fata Catedralei Patriarhale din Bucuresti, in neuitata data de 7 mai 1999, cu ocazia istoricei vizite (7-9 mai 1999) pe care a intreprins-o un Suveran Pontif intr-o tara est-europeana majoritar ortodoxa.
"Mileniul al doilea al istoriei crestine - spunea cu aceeasi ocazie PFP Teoctist - a inceput cu o dureroasa sfasiere a unitatii Bisericii. El se incheie insa sub semnul afirmarii unei dorinte sincere si al unor eforturi de unitate, oglindite in stradaniile Bisericilor crestine de pretutindeni, pentru vindecarea acestei rani din trupul lui Hristos". Papa Ioan Paul al II-lea mentiona ca "este prima data cand Providenta divina imi ofera posibilitatea sa dedic o calatorie apostolica unei natiuni in majoritate ortodoxe. (...) Multumind Domnului pentru multele marturii luminoase, inflorite pe pamant romanesc, formulez urari sa se inradacineze mereu mai mult in inimile voastre credinta in Cristos si sa straluceasca in viata voastra pentru a fi transmisa generatiilor viitoare".
Numind Romania Gradina Maicii Domnului, fostul cardinal Wojtyla a subliniat importanta demersurilor Bisericilor surori pentru a savarsi unitatea. (Luciana POP, Luana DUSCHKA)
Mesajul Regelui
A plecat astazi la cele vesnice al cincilea patriarh al Bisericii noastre. Cu adanca parere de rau pentru pierderea pe care o incearca intreaga Biserica Ortodoxa Romana si milioanele de crestini romani, aduc omagiu memoriei Patriarhului de astazi, rugand Domnul sa-i aseze sufletul in pace alaturi de predecesorii lui Miron, Nicodim, Iustinian si Iustin.
Am fost contemporanul tuturor acestor lideri crestini ai neamului nostru. Fiecare dintre ei a avut de tinut piept unor vremuri unele mai grele decat celelalte. Ca si Biserica Ortodoxa, Casa Regala a avut, in ultima jumatate a secolului trecut, durerea de a nu putea opri sfaramarea mandriei si identitatii nationale.
Familia noastra si cu mine suntem alaturi de toti cei care varsa astazi o lacrima pentru parintele Patriarh si cerem luare aminte la importanta pe care credinta stramoseasca o are in Romania de astazi.
Odihneasca-se in pace!
Mihai R
Traian Basescu
Echilibru si intelepciune parinteasca
"Presedintele Romaniei a aflat cu adanca tristete vestea trecerii la Domnul a Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, care a calauzit Biserica Ortodoxa Romana vreme de peste 20 de ani. Cu echilibru si intelepciune parinteasca, Prea Fericirea Sa a strabatut grelele incercari ale istoriei recente a Bisericii, luand mereu asupra sa grijile, durerea si fragilitatea umana pe care un regim opresiv le-a provocat. In aceste momente, Presedintele Traian Basescu este alaturi de crestinii ortodocsi din Romania care au avut mereu in Prea Fericirea Sa un parinte a carui simplitate si caldura umana l-au insotit pe cea mai inalta treapta a demnitatii ierarhice la care a fost chemat. Dumnezeu sa-l odihneasca!", a transmis Traian Basescu.
"La iubire trebuie sa se raspunda cu iubire"
Capul Bisericii Ortodoxe Romane a raspuns, in 2002, gestului istoric facut de Sfantul Parinte in 1999, relansand dialogul dintre catolici si ortodocsi. Unul dintre marile obiective declarate ale fostului conducator al Bisericii Catolice a fost apropierea dintre cele doua biserici. Patriarhul recunostea ca vizita nu isi propunea sa rezolve aceste probleme. "(...) Lumea trebuie sa creada in cuvantul Bisericii si ca el sa fie credibil, el trebuie sa fie unitar", declara PF Teoctist, adaugand ca pentru aceasta este nevoie de "jertfe" de ambele parti.
Vizita la Roma s-a finalizat cu o Declaratie comuna, semnata de cei doi Intaistatatori de Biserici. Documentul are o importanta deosebita pentru speranta pe care o deschide pentru lucrarea Bisericilor: 1) Intalnirea de la Roma se desfasoara in spiritul celei de la Bucuresti, dominata de dorinta de unitate si intareste si reinnoieste angajarea celor doua Biserici de a lucra in vederea ajungerii la deplina unitate vizibila a Bisericii lui Hristos. Comuniunea deplina la care tind Bisericile nu inseamna absorbtie a uneia in alta, ci o deplina comuniune in adevar si dragoste. Calea catre aceasta unitate este cea aratata de Hristos si este fara de intoarcere; 2) Intalnirea de la Roma trebuie luata ca exemplu pentru conlucrarea Bisericilor, mai ales a celor din Romania, pentru ca fiii acestora sa se intalneasca pentru a se impaca, pentru a medita impreuna si a gasi caile si mijloacele unei bune intelegeri. Dialogul trebuie sa fie calea de depasire a conflictelor, a neintelegerilor si a suspiciunilor create in trecut; 3) Conlucrarea dintre Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa Romana, ca si cea dintre Ortodoxie si Catolicism, se poate baza pe traditia Bisericii nedespartite pe care acestea o au in comun, ca si pe faptul ca impreuna cinstim aceiasi sfinti ai calendarului de dinainte de despartire. Pentru a ajunge la deplina comuniune, este nevoie de consultari reciproce, de intalniri si de lamuriri ale adevarurilor de credinta, recunoscand si respectand traditiile religioase si culturale ale fiecarui popor, ca si libertatea religioasa; 4) Dialogul teologic promovat de Comisia Mixta Internationala pentru Dialog Teologic intre Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa trebuie reactivat; 5) Biserica nu este o realitate inchisa in ea insasi, ci ea este trimisa in lume si deschisa catre lume. Ea trebuie sa contribuie la unitatea Europei, oferind exemplul unitatii ei. Ea trebuie sa contribuie la afirmarea valorilor crestine si a sfinteniei vietii, a demnitatii si drepturilor fundamentale ale omului, a dreptatii, solidaritatii, pacii, reconcilierii si valorilor familiei si la protectia creatiei. Europa intreaga are nevoie de bogatia culturala si spirituala creata de crestinism. Ca Biserici surori, Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Romei trebuie sa se angajeze in rezolvarea marilor sarcini pe care mileniul al III-lea ni le pune inainte pentru a reda Europei etosul ei cel mai profund si chipul sau cel mai uman.(Luciana POP, Luana DUSCHKA)
C.P. Tariceanu
Zi de doliu national
"Dincolo de personalitatea Sa speciala, sunt profund marcat de cuvintele sale blajine si atat de intelepte, de spiritul sau care a inspirat ani de-a randul pe romani. Am avut privilegiul de a-l intalni si de a discuta cu Parintele Patriarh. Intelept, sfatos cu un simt de observatie extraordinar, am gasit de fiecare data in privirea sa afectiunea si dorinta de a face bine semenilor sai. Am invatat din indemnurile sale cat de importanta este apropierea sufleteasca de oameni, mai ales de cei nevoiasi", a declarat premierul Tariceanu, anuntand ca ziua funeraliilor va fi zi de doliu national. (A.I.)
Emil Constantinescu
Sustinator al ecumenismului
"Meritul PF Teoctist legat de vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania in 1999 a fost acela ca a reusit prin seninatatea sa si "prin culoarea alba a obrajilor sai sa depaseasca reticentele unei parti a clericilor ortodocsi si a reprezentantilor altor culte legate de aceasta vizita. Patriarhul Teoctist a avut deschidere in fata ideii de ecumenism", a declarat fostul presedinte Emil Constantinescu. (R.A.)
Ion Iliescu
"Dialogul cu Biserica Catolica, merit istoric"
"Un regret profund, o pierdere pentru tara nu numai pentru Biserica Ortodoxa Romana. Pe plan personal l-am cunoscut la Iasi, iar ceea ce am apreciat si in plan uman a fost omenia, calitatea sa de a simti sufletul poporului roman. A fost un om deschis si are un merit istoric- deschiderea si dialogul cu Biserica catolica. Cat am fost presedinte al Romaniei am avut o relatie foarte apropiata", a declarat ieri fostul presedinte Ion Iliescu. (R.A.)
Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane
"Gandirea unui om deosebit"
Patriarhul Teoctist, care a fost membru de onoare al Academiei Romane, a adus in acest for "gandirea unui om deosebit", a declarat presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc, citat de Mediafax. "Plecarea din viata a Patriarhului Teoctist reprezinta o pierdere si un moment de adanca tristete. A fost un intelept printre academicieni si a adus in Academie gandirea unui om deosebit", a spus Haiduc. (D.I.)
Aurelian Pavelescu
"O pierdere uriasa"
Incetarea din viata a Preafericitului Parinte Teoctist reprezinta o pierdere uriasa pentru poporul roman intr-un moment de mari transformari sociale. Personalitate de anvergura internationala, Patriarhul Teoctist a pastorit destinul Bisericii Ortodoxe Romane intr-o perioada dificila, de trecere de la un regim dictatorial si ateu, la democratie. A reusit in aceasta perioada sa mentina un echilibru atat de necesar, ca nimeni altul, punandu-si in valoare calitatile de diplomat si negociator, pastrand vie traditia ortodoxiei romane. PNTCD ca partid crestin - democrat, are convingerea ca mostenirea spirituala a Patriarhului Teoctist se va reflecta pe mai departe in activitatea misionara si apostolica a Patriarhului care ii va urma.
Candidatii
Ideea ca Mitropolitul Moldovei vine automat Patriarh al Romaniei in cazul decesului IntaiStatatorului este neintemeiata canonic si constituie o proba de folclor
Ideea ca Mitropolitul Moldovei vine automat Patriarh al Romaniei in cazul decesului Intaistatatorului este total eronata. Ea isi are radacinile in vremea in care exista un Mitropolit la Bucuresti si unul la Iasi. Dupa unirea Tarilor Romane, Mitropolitul de la Bucuresti purta titlul de "Mitropolit Primat" (titulatura eronata si cu rezonante catolice). In cazul in care survenea decesul mitropolitului de la Bucuresti de regula il urma in scaun mitropolitul de Iasi. Cu toate acestea, "Mitropolitul Primat" Conon Aramescu - Donici a fost ales in aceasta demnitate din calitatea de episcop al Husilor. Primul Patriarh al Romaniei, Miron Cristea, a fost la origine episcop al Caran- Sebesului. Asadar, teza succesiunii Iasi - Bucuresti este neintemeiata canonic si constituie o proba de folclor, raspandit chiar intre intelectuali.
Cel mai indrituit la titlul de viitor Patriarh ar fi, datorita prestantei chiriarhale duhovnicesti si culturale IPS Bartolomeu V. Anania, Mitropolitul Clujului Albei, Crisanei si Maramuresului. Varsta IPSS Sale, de 86 de ani si jumatate, face problematica alegerea. De altfel, IPS Sa a si declarat ca nu are de gand sa candideze la tronul patriarhal.
Un candidat incontestabil este IPS Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, aflat in aceasta demnitate din iunie 1990, de la varsta de 39 de ani. Profesor teolog de formatie IPS Daniel a predat peste un deceniu, inainte de 1989 la institute teologice din Occidentul Europei si a fost calugarit in 1987 si adus de Patriarhul Teoctist pe un post de inspector in Administratia Patriarhala. In perioada martie - iunie 1990 IPS Daniel a fost episcop - vicar la Timisoara.
Mitropolitul Olteniei, favorit
Inaltpreasfintitul Teofan, Mitropolitul Olteniei, este un ierarh la care se gandesc multi din Biserica Ortodoxa Romana ca la un viitor Patriarh. Mitropolitul Teofan este, ca si fostul Patriarh Teoctist, calugar autentic. Doua dintre surorile sale dupa trup sunt, de asemenea, sunt inchinoviate in manastiri fiind calugarite. Mitropolitul Teofan a urmat un stralucit institut de invatamant superior ortodox - Sfantul Serghie din Paris, in 1989 a fost hirotonit Episcop-vicar-patriarhal de catre Patriarhul Teoctist. Nascut in 1959, Mitropolitul Teofan este un om cu reala traire duhovniceasca.
Ultimul candidat serios ar putea fi Episcopul Andrei Andreicut al Albei si Muresului, nascut in 1949 IPS Andrei a devenit arhiepiscop in anul 1990, avand multe infaptuiri atat in zona eparhiei sale, unde a infiintat manastiri, schituri si o admirabila facultate de teologie, cat si in planul raporturilor Bisericii cu statul. IPS Andrei s-a distins prin puterea de a purta cu succes tratative complexe si complicate cu reprezentantii statului. De asemenea, echilibrul si modestia sunt trasaturi reale la acest ierarh stralucit.
Procedura alegerilor
Numirea unui nou Patriarh va avea loc peste aproximativ trei luni, in urma unor alegeri. Succesorul Patriarhului Teoctist va fi ales de Adunarea Nationala Bisericeasca compusa din membrii Sfantului Sinod (55 la numar) si din reprezentantii fiecarei eparhii, la care se adauga decanii Facultatilor de Teologie Ortodoxa. Cei din Eparhia Bucurestiului au cu circa 30 de voturi in plus din totalul de circa 180 de votanti, deoarece Patriarhul Romaniei este in primul rand arhiepiscopul Bucurestilor. Din acest motiv voturile locale sunt preponderente. In plus votanti vor fi si cei cinci episcopi vicari ai Patriarhului, trei patriarhali si doi arhiepiscopali. Patriarhul Romaniei este totodata Mitropolitul Moldovei si Dobrogei (titulatura care inlocuiste din 1920 vechea denumirea "Ungro - Vlahiei"). Patriarhul Romaniei mai detine totodata titlul de "Loctiitor al Scaunului Cezareei - Capadocei". Prin modificarea alegerilor, prin modificarea alegerii ierahilor Bisericii Ortodoxe Romane, efectuata in urma cu circa un an, candidaturile la Patriarhat vor fi depuse in aceeasi zi, in aceesi zi va avea loc scrutin, si tot in aceeasi zi va fi desemnat noul Intaistatator. Aceasta pentru a descuraja jocurile electorale de culise care s-au produs si in Biserica Ortodoxa.(Oana ROTARU)
Paretisis-ul de la Sinaia
In ianuarie 1990, invocand varsta inaintata si problemele de sanatate, Patriarhul Teoctist s-a retras la Sinaia, dar a revenit in scaunul patriarhal, la cererea credinciosilor si a intaistatatorilor celorlalte Biserici ortodoxe dupa numai trei luni.
"In 22 decembrie, pe la orele 11, eram in birou, inconjurat de episcopii vicari de la Patriarhie si de consilieri cand la televizor a aparut cunoscutul actor Ion Caramitru, in mijlocul unei cete de revolutionari, spunand cu emotie: Si-a intors Dumnezeu fata catre noi! Fratilor, veniti si va spuneti bucuria! Privindu-ne unii pe altii, am auzit pe cineva spunand ca in fata resedintei se afla o masina cu tineri revolutionari care strigau in fata multimii: "Biserica este cu noi!" Venisera sa ma conduca la Televiziune, de unde se transmiteau comunicate diferite, asigurand populatia ca situatia se afla sub control. In acest fel s-a comunicat de la Televiziune ca Aurel Dragos Munteanu roaga pe Patriarh sa vina pentru un scurt cuvant. In clipa cand ma consultam cu I.P.S. Mitropolit Nicolae, venit de la Constantinopol, daca sa merg, fiindca se auzeau strigatele tinerilor, a sosit arhitectul Sorin Vasilescu din cadrul Universitatii Bucuresti, care s-a oferit sa ne ia pe mine, pe IPS Nicolae de la Timisoara si pe secretar, preotul Ion Banateanu, la Televiziune. Afara, in fata resedintei, ne astepta camionul cu tinerii care fluturau steaguri albe si strigau: "Cu noi este Biserica!" si, aratandu-ne cu steagurile lor, strigau cu bucurie si se inchinau: "Cu noi este Patriarhul!". Multimea din fata catedralei canta Tatal Nostru, aplauda, avea lumanari aprinse. Bucuria a fost scurta. Cateva ore mai tarziu, revenind la resedinta, in timp ce primeam telefoane de multumire, am auzit pe unii, la televizor, comentand negativ prezenta mea, intelegand ca era vorba de o telegrama de felicitare adresata lui Ceausescu. Am ramas adanc mahnit, mai ales cand am auzit ca a aparut in Scanteia, unde nu era permis sa se scrie ceva despre Biserica. Da, aceasta m-a impresionat mult atunci! M-a impresionat rasturnarea de atitudine, chiar si cea a colaboratorilor mei, a profesorilor de teologie. Cu constiinta ca mi-am facut datoria fata de Sfanta Biserica, am convocat Sfantul Sinod pentru a doua oara dupa Revolutie. Am deschis sedinta, s-a aprobat Ordinea de zi, si, imediat, am adresat plenului rugamintea scrisa, cerand retragerea, pe care am si motivat-o. Retragere temporara. Aveam 75 de ani, deci aveam motiv de ingrijire a sanatatii, desi toata lumea stia ce insemna retragerea mea. Cererea era scrisa mai dinainte si o purtam cu mine. Retragerea a fost de trei luni, dupa care Sfantul Sinod m-a renumit Patriarh al BOR", a explicat, PF Teoctist, intr-un interviu, gestul sau din ianuarie 1990.
Priveghi la Catedrala Mitropolitana
P.S. Episcop vicar patriarhal Vincentiu, in calitate de secretar al Sfantului Sinod al BOR, a declarat ieri seara, intr-o scurta conferinta de presa, ca "inima Prea fericirii Sale Teoctist s-a oprit in timpul unei operatii chirurgicale de la Spitalul Fundeni".
Extrem de zgarcit cu amanuntele legate de contextul decesului, P.S. Vincentiu a mai declarat ziaristilor ca "maine (azi - n.r.) se va intruni Sinodul Permanent al BOR pentru a organiza slujba de inmormantare". P.S. Vincentiu si nici episcopii vicari ai Arhiepiscopiei Bucurestilor prezenti la prezidiul conferintei de presa nu au vrut sa raspunda la itrebarile ZIUA ce vizau procedura de alegere a noului Patriarh BOR si posibilul testament lasat de P.F.Teoctist inainte de a muri. Trupul neinsufletit al P.F.Teoctist va fi depus astazi la Catedrala Mitropolitana din Dealul Patriarhiei. Conform unor surse din Patriarhia BOR, P.F. Teoctist isi va avea locul de vesnica odihna chiar in catedrala Mitropolitana din Dealul Patriarhiei, langa mormantul de marmura al fostului patriarh al BOR, Iustin Moisescu. (S. ALUPEI)
 Afisari: 6920  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 22 Afiseaza toate comentariile  
"Testamentul Patriarhului"   de wanduzda
Teoctist a fost legionar in tinerete   de georgems
Misto ie sa ai pile   de neamtu tiganu
PF Teoctist a cerut scuze ortodocsilor romani pentru vizita la papa Ioan Paul II   de Romeo2004
Bravo Ziua!!!   de Carcotasu
Dumnezeu s-l odihneasc n pace!   de mbaratto
A fcut fapte vrednice de pocin   de costantin
Teofan a-nceput campania!   de frumentiu
In aceste momente,   de Adrian v.D.
Fiti cu ochii pe furnal....observ ca voi ziceti ca va iesi fum PORTOCALIU.   de everest_555
Macar acum, fiti cuvinciosi "forumisti"!   de biblioteca
Teofan este un escroc   de omrizario
"Testamentul Patriarhului " ?????? Zilele astea prishidintili Basescu trebe sa dea decret de   de ionion
Mesaj catre PF Noul Patriarh al BOR : Prea Fericite SCAPATI PATRIA DE PAGANI !   de ionion
Noul Patriarh are o sarcina deosebita : de RECRESTINIZARE a poporului Romaniei,   de ionion
Cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista......   de Ion Caramache
Viitorul Patriarh   de Eramescu
D,zeu sa-l ierte!   de FB
Calugar vs Calugar   de the
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace   de Gigi Duru
Destinul Bisericii Ortodoxe Romane e in mainile lui Basescu   de Calugarul Vasile
Basescu-Patriarh   de gj
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Testamentul Patriarhului (6920 afisari)
 Bodyguardul lui Hitler a implinit 90 de ani (3893 afisari)
 Miliardarul care stie sa traiasca (3818 afisari)
 Onoarea nereperata a domnului Patapievici (3021 afisari)
 Pittis, in stare grava (2587 afisari)
 "Sex-ambasadoarea" se intoarce la Centrala MAE (416 afisari)
 CNA-ul nu mai vrea propaganda comunista (392 afisari)
 Teoctist va fi inmormantat vineri la Catedrala Patriarhala (212 afisari)
 Armata britanica paraseste Irlanda de Nord dupa 38 de ani (124 afisari)
 Michelangelo Antonioni a incetat din viata (108 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2007 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.04205 sec.