Iulia POPOVICI 

Prim-ministrul Tariceanu a luat-o in tarbaca pe o sinistrata de la inundatii (care avea in ochii lui pretentii la "hotel"). Parlamentarul PRM Lucian Bolcas, vicepresedinte al Camerei Deputatilor, o considera pe Laura Codruta Kovesi, procurorul general al Romaniei, de o "prostie tulburatoare". Presedintele (nesuspendat) Basescu l-a facut pe un ziarist "gaozar", la altul s-a rastit ca lucreaza pentru un "oligarh". In campania pentru referendum, acelasi Traian Basescu se lauda ca fetele lui au luat frumusetea de la nevasta si desteptaciunea de la el, iar aceiasi ziaristi ultragiati acum de apelativul "pasarica" rad cu detasare. In Franta, ministrul Educatiei le cere profesorilor sa li se adreseze propriilor elevi cu "dumneavoastra"; in Romania, seful statului ii ia la "per tu" pe mai toti reporterii, indiferent de sex, varsta si patron. Daca presedintele ii smulge unei ziariste telefonul, avocatii si specialistii in jurisprudenta sustin pe-o singura voce ca nu e furt: lipseste "latura subiectiva" (n-avea intentia sa se improprietareasca pe termen lung cu obiectul in cauza) si omul protesta impotriva unei agresiuni. Cetateanul neprezidential care-l ataca pe cameramanul ce filma fara acordul lui e acuzat de ultraj. Imi si imaginez ciorditorul prins cu portofelul in mana explicand ca voia numai sa afle din buletin data nasterii proprietarului. Din Guvernul Romaniei nu mai face parte nici o femeie. Pe la televiziuni se perinda analisti peste analisti care explica despre cum e cu discriminarea de gen si origine etnica. Toti sunt barbati (si mai toti romani). Clubul Roman de Presa, caruia in general i se flutura ca media abunda in stereotipii sexiste si etnice, in tonuri homofobe si relatari despre autori, cu nume si adresa, de faradelegi inca nici macar judecati, daramite condamnati, se sesizeaza dintr-odata, recomandand boicotarea reinstalarii presedintelui. Nu pentru ca i-ar pasa de ziarista de la televiziunea lui Voiculescu sau de discriminare, ci pentru ca resimte din plin gustul acru al neputintei: neputinta de a impune trenduri de opinie, neputinta de a exercita o putere pe care presa credea ca o are. Dar cainii presei latra si caravana presedintelui merge mai departe (calcand pe cei care-i stau in drum), iar asta nu-i tocmai o senzatie placuta. Cum merge caravana, pe cadavre si ideologii trecand? De pilda, contestand atat de blanda decizie a Consiliului National de Combatere a Discriminarii (institutie inventata de dragul Europei, care nu poate nimic si nu serveste la nimic). Toate reactiile sunt supradimensionate, dintr-o simpla situatie de prins cu mata in sac s-a ajuns la boicoturi. Intre timp, prim-ministrul "catadicseste" sa arunce la gunoi cu independenta puterii juridice, dar urechile aparatorilor acestei democratii etno-machiste sunt astupate. Discriminarea nu are circumstante atenuante, "dracii" unui presedinte nu-i dau dreptul - nici lui, nici oricui altcuiva - sa se lase dus de valuri jignitoare. Dar nu femeile si romii, ci altcineva ar trebui sa protesteze acum: cand presedintele face o comparatie intre o inregistrare produsa pur si simplu pentru ca el nu stie sa umble cu un telefon (si nici SPP-istii sau ce-or fi fost ei) si supravegherea de catre Securitate a vietii private, el, presedintele care a condamnat oficial comunismul, jigneste grav zeci si mii de oameni urmariti, tracasati, distrusi de un stat totalitar in incercarea de a patrunde in profunzimea gandurilor lor cele mai intime. Dupa exercitiul de "comunicare" privata a lui Basescu, nu cred ca ar vrea cineva sa patrunda in gandurile lui intime (ale lui si, se pare, ale tuturor politicienilor tarii) - s-ar ingrozi.