Este vorba despre Decizia nr. 62 din 1 februarie 2005 privind constitutionalitatea dispozitiilor articolului 25 din Regulamentul Camerei Deputatilor si de Decizia nr.147 din 21 februarie 2007 referitoare la constitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului. In primul caz, Curtea a fost sesizata de Adrian Nastase, pe atunci presedinte al Camerei Deputatilor. Somat de adversarii politici cu detronarea de la sefia Camerei, Nastase ceruse Curtii sa se pronunte asupra constitutionalitatii articolului privind revocarea mandatului presedintelui acestui for si la initiativa altui grup parlamentar decat cel care l-a propus pentru postul respectiv. Cu acel prilej, Curtea i-a dat dreptate lui Nastase, aratand ca "posibilitatea recunoscuta oricarui grup parlamentar de a face o astfel de cerere contravine imperativelor si exigentelor prevederilor constitutionale". In motivare, facand apel la principiul simetriei, judecatorii au aratat ca "revocarea reprezinta o modalitate simetrica cu desemnarea membrului pentru a fi ales in Biroul Permanent". Dupa numai doi ani, in 2007, chemati sa se pronunte asupra constitutionalitatii unor modificari a Legii referendumului, intemeiate pe acelasi principiu al simetriei, aceiasi judecatori au prezentat o viziune diferita. Iata parerea Curtii in 2007, total opusa celei exprimate in 2005: "Bazandu-si solutiile pe principiul simetriei, legiuitorul nu a tinut seama de faptul ca aplicarea acestui principiu in dreptul public, cu atat mai mult in dreptul constitutional, cu deosebire la organizarea si functionarea autoritatilor publice, nu este posibila. Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusa posibilitatea aplicarii acestuia in dreptul public". (O.B.)