Ziua Logo
  Nr. 3901 de miercuri, 11 aprilie 2007 
 Cauta:  
  Detalii »
Cultura
Poveste dintr-un atelier din Paris
Brancusi, intre Romania si UE
Se implinesc anul acesta 50 de ani de la moartea lui Constantin Brancusi, artistul revendicat deopotriva de romani si francezi. Dar in vreme ce lucrarile lui din complexul de la Targul Jiu au fost lasate in paragina sau au fost restaurate ignorandu-se adesea spiritul artei sale, la Paris, francezii au deschis in cadrul complexului Pompidou un atelier prin care arhitectul Renzo Piano a incercat sa-l reconstituie pe cel din apropiere de Montparnasse, in care sculptorul a creat o mare parte din opera sa.
In 1956, cu un an inainte de moartea sa, Brancusi a incredintat statului francez atelierul sau, dimpreuna cu toate lucrarile si obiectele existente acolo, ustensile, biblioteca, colectia de discuri etc. In schimbul acestui dar extraordinar Muzeul National de Arta Contemporana urma sa reconstituie atelierul in care Brancusi a lucrat, asa cum avea sa se gaseasca el in momentul mortii artistului. Statul francez si-a tinut promisiunea, iar atelierul construit de Renzo Piano se afla astazi, deschis pentru toata lumea (intrarea este libera), in piata de la Centre Pompidou, aici existand o colectie unica a lucrarilor lui Brancusi, precum si obiecte personale. Marea dificultate pentru arhitectul care s-a ocupat de reconstituirea atelierului a fost sa gaseasca o formula prin care sa deschida publicului locul special incarcat de intimitate, izolat, pastrand ceva din interioritatea artistului, fara sa distruga tocmai acest sentiment al intimitatii spirituale. Iar solutia a fost sa desparta printr-un zid de sticla atelierul de vizitatori pentru ca linistea sa nu-i fie perturbata, iar contactul sa se faca discret si treptat. Pentru Brancusi, atelierul a fost un spatiu cu totul special. Nu numai pentru ca aici isi crea operele, ci pentru ca aici se crea o legatura indestructibila intre ele si, de asemenea, cu spatiul in care erau plasate. Spre finalul vietii, aceasta proximitate a lucrarilor sale in spatiu l-a preocupat mai mult chiar decat sculptura insasi, in anii '50 refuzand sa-si mai vanda lucrarile, din acest motiv. Acest respect fata de adevarul artistului este ceea ce surprinde intai de toate cand intri in atelierul reconstituit de Renzo Piano. "In atelier sunt vizitatori tot timpul, sunt romani care vin aici de mai multe ori pe saptamana, stau de vorba cu noi, deja ii cunoastem. E un spatiu aparte, nu e un muzeu obisnuit. Obiectele au viata, e aici ceva din spiritul viu al lui Brancusi. De altfel, se stie ca Brancusi insista intotdeauna sa fie prezent atunci cand cineva ii vizita atelierul. 'Nimeni nu-mi poate vizita neinsotit atelierul'. In fond, si acum e la fel, el e mereu prezent.", ne spune una dintre muzeografe. Dintre pliantele de prezentare a operei si a Atelierului Brancusi lipseste insa unul in limba romana. Nici originea artistului, nici proaspata intrare in Uniunea Europeana nu au fost suficiente pentru a se realiza o prezentare a lui Brancusi si in limba careia ii apartine, macar prin nastere, desi prima fraza de pe pliante ar justifica poate un asemenea demers: "Constantin Brancusi s-a nascut in Romania in 1876 si a primit o educatie traditionala la scoala de Arte Frumoase din Bucuresti". Atat. Muzeografele ridica din umeri si zambesc.
Rasfoiesc "cartea cu impresii" la iesirea din muzeu si descopar ca patriotismul functioneaza: "Un colt din Romania in inima Parisului", "Suntem emotionati ca la Paris exista unul <<MARE>> de-al nostru", "M-am simtit mandra si impresionata. Ma bucur ca sunt romanca.", "C'est extraordinaire! J'en suis fiere! Ce pacat ca nu se traduce si pentru compatrioti!"
Pentru cei care vor sa-l intalneasca pe Brancusi si in Romania, in aceasta perioada, pana la sfarsitul lunii aprilie, este deschisa la Muzeul National Cotroceni o expozitie dedicata comemorarii celor 50 de ani de la moartea sculptorului, numita "Brancusi in tara sa de obarsie". "Domnisoara Pogany" (replica din anul 1950), bustul imparatului roman Vitellius, statuia generalului doctor Carol Davila (1912), chivotul bisericii "Intrarea in biserica" din satul Hobita cumparat si donat bisericii de catre Brancusi, aparatul de fotografiat al sculptorului, fotografiile originale realizate de inginerul Stefan Georgescu-Gorjan in anul 1937, imortalizand ridicarea "Coloanei Infinitului" (din colectia Sorana Georgescu-Gorjan) sunt cateva dintre lucrarile expuse la Muzeul Cotroceni.
Monica ANDRONESCU 
 Afisari: 483  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
A r h i v a
  Andrei Serban se intoarce la Cluj    
 Top afisari / comentarii 
 Sa fie chemati doctorii! (6191 afisari)
 Rival pentru Logan (5442 afisari)
 Furt comunisto-platformist (4090 afisari)
 Cum va fi lumea peste 30 de ani (3095 afisari)
  Foc de tabara cu dosare la PD (3036 afisari)
 Incurcate sunt caile suspendarii presedintelui (193 afisari)
 Viktor Iuscenko propune un plan de compromis in criza din Ucraina (129 afisari)
 "Tweety" cel violent, cu subsemnatul la Politie (82 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2007 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01890 sec.