Ziua Logo
  Nr. 3888 de sambata, 24 martie 2007 
 Cauta:  
  Detalii »
Analize si comentarii
Ion Nicodim si Ovidiu Maitec
Eugen SIMION - Jurnal public 
-- Ar fi trebuit sa scriu in articolul de fata, in continuare, despre Mircea Eliade si sa dovedesc ca, lamuriti asupra optiunilor sale politice in anii '30, sa incercam sa depasim acest handicap (care tine mai bine de 80 de ani) si sa-i analizam in liniste si cu obiectivitate opera; ar fi trebuit, zic, sa duc mai departe aceasta demonstratie, dar intre timp ne-au parasit doi mari artisti pe care i-am cunoscut de mult timp si care mi-au fost, spiritualiceste si, altminteri, omeneste, foarte apropiati.
Este vorba de pictorul Ion Nicodim si de sculptorul Ovidiu Maitec. Am scris despre ei inainte de 1989 si am reprodus insemnarile mele in volumul "Moartea lui Mercutio" (1992). As vrea, in randurile ce urmeaza, sa spun cat de grea si ireparabila mi se pare a fi, pentru arta romaneasca, disparitia lor. Nicodim mi s-a parut, de cand i-am vazut primele "campuri" si primele "lacuri", un caligraf fabulos, fixat la frontiera dintre experimentul avangardei si neomodernitate, adica o modernitate care incearca sa-si depaseasca limitele si canoanele, o modernitate obsedata de perfectiune si dornica, in acelasi timp, sa se innoiasca. L-am asemuit o data cu un poet alexandrin care compune ani in sir un polindrom perfect si, daca imi amintesc bine, comparatia nu i-a placut. Vazand evolutia lui, cred ca avea dreptate.
A introdus in ultimele decenii in pictura motive noi si in "volumele" sale a folosit cu obstinatie materiile socotite impure. El reusea sa le dea forta si puritatea pe care numai arta autentica le poate da elementelor realului. In astfel de situatii, caligraful alexandrin traia momentele lui de revolta, opera de arta nu era numai o rugaciune, o lunga contemplatie si o minutioasa arta a nuantei, devenea, in chip vizibil, expresia unei presante, aproape provocatoare vointe de a experimenta. Mi se pare ca descopar in arta lui Nicodim o forta a tandretei (daca pot spune asa), o sentimentalitate reprimata, o "panda" a simbolurilor si, cum am zis, o obstinatie a detaliului care, din cand in cand intra in criza si atunci se deschide spre alte spatii de imaginatie. Un admirabil artist, un spirit al finetei si un veritabil maestru al nuantei.
Maitec mi-a lasat impresia, cand i-am vazut "portile", "pasarile", "cariatidele", "cuburile", si "coloanele cu aripi", de forta si liniste brancusiana. Un creator care isi cunoaste bine mestesugul si, ca Femios (simbolul de totdeauna al artistului), era inspirat de un zeu de sus. Sau, cum ar fi zis Nichita Stanescu, Maitec avea in el un mot de zeu. Un modern, un postmodern, un spirit arhaizant, unde il plasam pe ardeleanul Ovidiu Maitec, omul acela care, pana mai ieri, se invartea printre noi cu fata lui framantata si darza si cu vorba lui repezita si hotarata, foarte hotarata? Nu stiu ce spun criticii de specialitate despre toate acestea, dar eu imi amintesc de o observatie a lui Mircea Eliade, care, vazand sculpturile lui Maitec, a spus ca verticalitatii brancusiene ("indradacinate") ii corespunde in arta lui Maitec o verticalitate ranita, framantata de o lumina stranie. Observatie fina. Imi amintesc de o "balanta" a lui Maitec, o opera lipsita de trufie, stoica si sugestiva, o balanta strapunsa de goluri; lumea se sprijina, parca, pe echilibrul partilor, linistea spiritului nostru depinde de buna randuiala a doua talere de lemn, doua biete talere de lemn.
Imaginatia mea merge mai departe si se gandeste ca pe aceste biete talere de lemn stau faptele noastre si ca, intr-o zi, ele vor fi judecate cu asprime... Iata, Nicodim si Maitec, doi creatori exemplari, doi artisti europeni, s-au si prezentat la judecata, in fata balantei...
 Afisari: 446  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 2 Afiseaza toate comentariile  
   de Polina
Nicodim si Maitec   de doctorul
A r h i v a
  La pomul neudat    3 comentarii
  De ce au nevoie basarabenii de cetatenie romana    13 comentarii
  Care sunt pasii urmatori?    4 comentarii
  Declaratia zilei    4 comentarii
  La judecata zilei    8 comentarii
  La tara nu e iubit papionul    6 comentarii
  Momentul 1956-1958    2007-02-17
  Spiritul blajan    2007-01-20
  Cateva observatii marunte(I)    2007-01-06
  Arghezi    2006-12-23
  Lucian Raicu    2006-12-09
 Top afisari / comentarii 
 Marea realiniere globala a secolului al XXI-lea (3790 afisari)
 Pe mana serviciilor (3418 afisari)
 Minunile Greciei Antice (3064 afisari)
 Nici demisie, nici anticipate (2714 afisari)
 De ce au nevoie basarabenii de cetatenie romana (2558 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2007 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.18160 sec.