Situatia Cosanzenei noastre devenise disperata. Intr' atat, incat un automobilist care tocmai trecea, vazand o frumusete de fata plangand cu lacrimi fierbinti intr-o masina, ziua n'amiaza mare, se apropie de ea si o intreba de ce plange. Cu vocea intretaiata de sughituri si suspine ex- prezumtiva vedeta il lamuri ca nu mai avea nici benzina, nici bani, nici sperante. Distinsul automobilist, - nu-mi amintesc daca am spus ca avea aceasta calitate, - privi indelung obrajorii scaldati in lacrimi si, gasindu-i pe placul lui, nu se multumi numai sa-i ofere fetei un bidon cu benzina, ci o pofti sa vie sa-l vada a doua zi, la studio. Sa mai adaugam ca fata s' a dus?... Sa mai adaugam ca dupa o scurta intrevedere ar fi putut anunta victoria ei totala cu frumoasele cuvinte ale lui Cezar: Veni, vidi, vici?... Nu ! Vom adauga numai ca automobilistul necunoscut era Nick Grinde, unul dintre marii regizori americani, si ca, dupa numai doua saptamani, Miss Wilson era Mrs Grinde. Si vom mai adauga presupunerea ca pe bulevardele Hollywood-ului, multe fete vor fi asteptand si azi in pana simulata sosirea Fat - frumosului cu bidon de benzina si contract de angajament. Pe plaiurile romanesti fetele sarace nu au masina, asa ca sunt alte povesti... ZIUA, 23 martie 1939

rubrica realizata de Carmen Gherghei