Sorin ROSCA STANESCU 

Duminica seara, opinia publica a fost confruntata cu o noua serie de declaratii belicoase. Traian Basescu a anuntat ca va face uz de prerogativele prezidentiale si ca va participa la sedinta de Guvern. Premierul Tariceanu, la fel de decis, a anuntat ca aceasta intentie este anticonstitutionala, intrucat nici una dintre temele aflate pe ordinea de zi a Executivului nu era de siguranta nationala sau de politica externa, astfel incat seful statului nu are dreptul de a participa la sedinta de Guvern. Aparent, era o situatie fara iesire. Dupa asemenea declaratii lipsite de orice echivoc, ne puteam astepta ca portile Palatului Victoria sa-i fie trantite in nas lui Basescu. Pentru ca, daca il primea la sedinta de Guvern, Tariceanu, la randul lui, ar fi incalcat Constitutia. Unii chiar prevesteau o incaierare intre sepepistii lui Basescu si sepepistii de la Guvern. Mintile mai infierbantate isi imaginau chiar, fara a face public acest lucru, ca Basescu ar fi fost capabil sa apeleze la serviciile lui Frunzaverde, pentru a aduce in Piata Victoriei tab-urile MApN. Teoretic, un adevarat razboi. In realitate, un simplu ghiveci politic. Pe reteta romaneasca. Realizand situatiile limita la care se putea ajunge prin valorificarea pana la capat a scenariilor belicoase, protagonistii, dupa o noapte de nesomn, au recurs la solutii de compromis. Basescu, ferindu-se ca dracu' de tamaie de un nou cartonas rosu pentru incalcarea Constitutiei, a renuntat la prezenta sa la sedinta de Guvern. Dar, pentru ca orgoliul sau sa nu fie ranit mortal, s-a prezentat totusi la Palatul Victoria. Premierul, pentru a nu fi acuzat de o riposta excesiva, nu i-a trantit usa in nas dar nici nu l-a invitat la sedinta Executivului. Desi Guvernul se afla acolo in par. Asa ca a avut loc o discutie total inutila, in care Basescu nu a facut decat sa reitereze acordul sau pentru renuntarea la referendumul dedicat votului uninominal dar si dorinta sa de a fi organizate alegerile pentru Parlamentul European la 13 mai. Ambele demersuri, total gratuite. Pentru ca ele nu au adus nimic nou pe tabla de sah politic. La randul sau, Tariceanu a facut cunoscuta intentia sa ferma de a lua act de existenta unei crize politice care ar putea compromite, in acest moment, alegerile europarlamentare. Si acest detaliu era cunoscut. In consecinta, ora petrecuta la Palatul Victoria de fruntasii statului roman a fost timp pierdut. Abia la sedinta de Guvern care a urmat, asa cum era si de asteptat, Tariceanu a facut uz de prerogativele sale, oficializand amanarea europarlamentarelor. Singura noutate este apelul sau facut partidelor politice de a evita, atunci cand vor fi, prin toamna, europarlamentarele, suprapunerea acestora cu eventuale referendumuri. Aviz amatorilor de suspendare a presedintelui Traian Basescu sa se grabeasca. Sa bata fierul cat e cald. In timp ce UDMR, ca de obicei, face declaratii ambigue, PD, tot ca de obicei, o tine langa pe doua teme: nu este de acord cu amanarea europarlamentarelor; si chiar daca nu sunt de acord si totusi ele se amana, pedistii nu pleaca de la ciolan. Raman in Guvern. Uitandu-se in continuare urat la partenerii liberali. De aceasta data, Opozitia nu a avut cum sa participe la prepararea ghiveciului politic. Din simplul motiv ca a fost tinuta pe tusa. Mingea a fost pasata de colo-colo doar in jumatatea de teren a Puterii. E clar ca, la fel ca si referendumul uninominal, europarlamentarele s-au amanat. La ordinea zilei, au ramas doua teme majore. Restructurarea Guvernului si suspendarea presedintelui. La punctul lor de confluenta, se poate produce o explozie de natura sa conduca la ruperea definitiva a Aliantei. Este momentul proiectat si asteptat de Opozitie.