Red APPLE 

Cei doi protagonisti ai scenei publice conflictuale nu fac decat sa incerce sa castige in raporturile de putere prin formule de atac si contrareactie. Politicile lor lipsesc cu desavarsire, programele si proiectele lipsesc la apelul pe unitate. Singurele lor idei despre politica sunt cele despre constructia raporturilor de putere in interiorul scenei publice, a clasei politice si a institutiilor. Fiecare dintre cei doi incearca sa stabileasca propriile reguli, fara sa le devoaleze pana la cap. Cu alte cuvinte, cei doi, si aparatele din jurul lor, se lupta pentru a castiga "Daciada" clasei politice, neuitandu-se la "poporul roman", desi il invoca, fiecare cu sensul propriu. In aceasta dezbatere poporul inseamna pentru Traian Basescu persoanele cu educatie si venit mediu si sub, iar pentru Tariceanu poporul inseamna "popolani grassi", adica cei satui care vor mai mult. Fireste ca voturile celor saraci sunt mai multe, dar acestia isi iau salariile din mana celor satui sau din mana statului. O asemenea distanta in aprecierea "poporului roman" scindeaza dramatic publicul tinta, riscand sa refaca vechile conflicte ale anilor '90. Caci meniul este fix si neschimbat: ungurii, sindicatele, scrisorile intelecualilor, rusii, americanii. Cei doi uita ca raporturile de putere se construiesc numai prin relatie cu "poporul roman" si nu in interiorul Borcanului Politic, din ce in ce mai izolat de preocuparile oamenilor. Programele, proiectele, banii europeni pot produce un impact mult mai trainic si mai eficient in privinta publicului celor doi decat jocul banal al luptei corp la corp. Tariceanu si Basescu nu au vorbit de doi ani nimic despre saracie si saracii Romaniei. Si, mai ales, nu au facut nimic. Nu au vorbit nimic despre locul pe care il construiesc Romaniei in UE, despre avantajele competitive si despre modul in care le putem fructifica, despre proiectele de modernizare a satelor, educatiei, sistemului social. In schimb, au vorbit despre suspendare, vot uninominal, biletele. Fondul de idei pus in joc devine din ce in ce mai sarac si duhnind a improvizatie de trupa de artisti amatori. In privinta ideilor, autoizolarea si lipsa comunicarii cu oameni de calitate, l-a dus pe Traian Basescu in situatia de a incepe sa piarda competitia din Borcan. Caci lui Traian Basescu a inceput sa-i lipseasca ideile. Si este pacat pentru misiunea pe care unii cred ca o are. Din aceasta lupta corp la corp din borcan ce poate intelege poporul? Atata vreme cat nimeni nu ii explica miza conflictului, va tinde sa ii socoteasca pe toti protagonistii niste vanatori de recompense, franctirori fara cauze, luptatori pentru ei insisi, narcisisti si egocentrici. Iar politicienii si consilierii lor, pusi pe dorinta de a obtine resurse din ce in ce mai mari, nu fac decat sa escaladeze un conflict care le justifica activitatea si existenta. Iar din acest conflict, ale carui efecte incep sa se vada in portofelul electoral al radicalilor, se pot naste noi mineriade de catifea, noi conflicte si agitatii din care nu pot profita decat Ion Iliescu si apropiatii sai, capabili oricand sa le ofere un sens si explicatii oamenilor frustrati, care nu inteleg nimic. Clivajele in devenire, lipsa seriozitatii, improvizatia ne vor costa pe toti mai mult decat credem.