"Creierul" operatiunii din decembrie 1989 a fost Partidul Comunist al Uniunii Sovietice cu directa contributie a serviciilor secrete rusesti KGB si GRU, a dezvaluit istoricul militar Alex Mihai Stoenescu la dezbaterea "Adevarul despre Decembrie 1989" organizata anul trecut, la 21 decembrie 2006, de ZIUA si Civic Media. In premiera, istoricul a prezentat la aceasta conferinta directivele Planului secret de debarcare a lui Nicolae Ceausescu. Astazi, dupa cercetari suplimentare in arhivele secrete ale fostei URSS, istoricul prezinta prin intermediul ZIUA viziunea completa a strategilor rusi. Aceasta vine doar pentru a completa suspiciunile ziaristilor si specialistilor avizati ai Romaniei care au aratat nu o data ca misiunea lui Ion Iliescu consta de fapt in inlaturarea lui Ceausescu si reinstaurarea "comunismului luminat", de factura sovietica. De altfel, cu toate schimbarile din fosta URSS, Romania s-a aflat pana recent sub dominatia politica si economica totala a Rusiei. (V.R.) Documentele sovietice fundamentale emise in februarie 1989 (Raportul Comisiei Bogomolov, Memorandumul Iakovlev si Memorandumul Sevardnadze) dezvaluie scenariul intocmit de Moscova pentru liberalizarea Estului comunist, scenariu pe care il putem urmari astazi prin analiza consecintelor, dar si prin evaluarea masurii in care a fost indeplinit. Asa cum aratam in Istoria loviturilor de stat in Romania (Vol. IV, partea I si a II-a), Mihail Gorbaciov a inteles, pe la inceputul anului 1987, ca nu va putea aplica programul de perestroika si glasnosti cu vechiul aparat de partid. Practic, el a dublat institutii ale aparatului de partid si de stat cu institute de analiza moderne, conduse de reformisti. Raportul Comisiei Bogomolov Un astfel de reformist a fost Oleg T. Bogomolov, director al Institutului de Studii Internationale Economice si Politice. La 1 februarie 1989 el inainta conducerii superioare de partid Raportul Comisiei care ii poarta in mod conventional numele, cu titlul "Schimbari in Europa de Est si impactul lor asupra URSS". Raportul Comisiei Bogomolov pornea cu o caracterizare generala a proceselor social-politice declansate de criza sistemului comunist in tarile lagarului sovietic european, subliniind simptomele erodarii accentuate in domeniile economic, politic si ideologic. Pentru momentul analizei (reamintim ca este vorba de februarie 1989) tarile comuniste erau impartite formal in doua categorii: tari in care criza a izbucnit deja la suprafata (Polonia, Ungaria si Iugoslavia) si tari in care criza are o dezvoltare latenta (Cehoslovacia, Romania, RDG, Bulgaria), dar cu atat mai periculoasa. Principala problema pentru gestionarea crizelor - generate, subliniem, de semnalul dat de perestroika moscovita - era blocajul pe care il manifestau partidele comuniste din aceste tari: "Partidele conducatoare intarzie in mod cronic si negativ in reactia necesara la cursul evenimentelor socio-politice. Nici unul dintre ele nu s-a dovedit pana acum capabil sa preia initiativa"(1). In al doilea rand, crizele dezvoltate in tarile comuniste europene creau un pericol major pentru interesele URSS, in conditiile in care Institutul de Studii Internationale Economice si Politice estima ca URSS nu-si mai poate permite sa intervina militar in aceasta zona si va trebui sa accepte anumite schimbari generate de criza, misiunea principala a Moscovei fiind aceea de a controla procesul de schimbare si de a-l limita la conceptul gorbaciovist de ,reinnoire a socialismului". Analizand situatia din fiecare tara in parte, Raportul Comisiei Bogomolov se opreste si asupra scenariilor posibile pentru Romania, capitolul dedicat tarii noastre, din care au fost publicate anumite pasaje in opera istoricilor Mihai Retegan si Dumitru Preda (2), fiind integral urmatorul: Romania 1. Scenariul favorabil: Au loc schimbari la nivelul conducerii tarii. Drept rezultat, N. Ceausescu este inlocuit de politicieni rezonabili, capabili de intelegerea (situatiei) si de a pune in practica ideile reformelor radicale si ale reinnoirii socialismului. Exista preconditii favorabile in Romania pentru folosirea relatiilor de piata, pentru o restructurare relativ dinamica si o modernizare a economiei, insotita de o liberalizare a initiativei economice, precum si pentru crearea unui multi-sector al economiei competitive. 2. Scenariul blocajului la mijlocul procesului: Se mentine actuala conducere a tarii sau continuarea (actualei) politici. Daca resursele care sunt eliberate pe masura ce datoria externa este platita sunt folosite pentru a reduce tensiunile sociale, atunci este posibil sa fie mentinuta stabilitatea politica generala pentru o perioada de timp, simultan cu persistenta problemelor politice ale tarii si cu perspectiva ramanerii in urma in progresul stiintific si tehnic (progresul tehnico-stiintific, n.a.). Daca, totusi, conducerea alege sa ignore sarcina de a imbunatati standardele de viata ale populatiei si abate resursele eliberate pentru realizarea unor noi proiecte ambitioase, o explozie sociala nu poate fi exclusa. In cazul in care procesul de reinnoire aflat in curs in alte tari socialiste nu demonstreaza fezabilitatea politicii de reforma, poate aparea pericolul unei orientari (deplasari) decisive a tarii in directia Vestului (incluzand iesirea sa din Tratatul de la Varsovia), avand in vedere faptul ca populatia (Romaniei) a iesit de sub influenta valorilor socialiste (3) si a fost crescuta in mod traditional in spiritul comuniunii cu lumea latina (romanskii, in versiunea rusa). Sprijinul material si financiar venit din Vest, foarte probabil daca se produc schimbari reale, se poate dovedi foarte eficient intr-o tara care proceseaza (prelucreaza) o cantitate apreciabila de resurse naturale si economice. Deoarece regimul nu si-a consumat inca resursele si a acumulat recent experienta combinarii unor masuri represive cu manevre sociale pentru a mentine stabilitatea (4), al doilea scenariu pare a fi mult mai probabil. In favoarea sa vine nivelul relativ scazut al constiintei nationale (5) si absenta unei Opozitii organizate in Romania. In acelasi timp, o irationalitate evidenta a politicii actualei conduceri produce o nemultumire in crestere nu numai la nivelul cel mai de jos (al societatii), dar si in randurile elitei (verkhushka, in versiunea rusa - elita comunista, nomenklatura). De aceea, nu poate fi exclusa posibilitatea unui fel de schimbari "de la varf"(6). De la miscari pasnice, la evenimentele din 1989 Este de observat de la inceput ca Oleg Bogomolov considera procesele de reforma din Romania ca inerente si ireversibile, pe masura ce acestea se dezvolta in toate tarile lagarului comunist european. Scenariul favorabil pentru URSS tinea de indepartarea lui Nicolae Ceausescu de la putere - nu ne spune cum!? - si de instalarea la Bucuresti a unei conduceri noi, rezonabile. Dimensiunea schimbarii prin scenariul favorabil URSS este definita in limitele "reinnoirii socialismului", formula identificata de presa opozitionista postdecembrista drept politica de fond a lui Ion Iliescu. In al doilea rand, scenariul nefavorabil URSS viza in mod realist si precis caracterul iresponsabil al politicii sociale si economice a lui Nicolae Ceausescu, situatie care indrepta Romania spre o perspectiva extrem de periculoasa pentru Moscova - o explozie sociala necontrolata care, in absenta unui model de succes in celelalte tari comuniste europene si pe baza afinitatii sale latine, va indrepta tara spre Vest si spre iesirea rapida din Tratatul de la Varsovia. Contracararea acestui pericol s-a facut prin interventia neconventionala din decembrie 1989: subversiune internationala, campanie anti-Ceausescu cu scopul izolarii, declansarea diversiunii, esuate, de la Iasi si apoi a celei reusite de la Timisoara, stimularea nemultumirii in conducerea PCR si a unei disidente anticeausiste in randul unor oameni de cultura, simultan cu marginalizarea opozitiei anticomuniste, actiunea de instigare si provocare de incidente sangeroase, infiltrarea de comandouri combatante sub acoperirea de turisti in tranzit, plasarea unor agenti in organismele revolutionare si in ministerele de forta, toate cu scopul de a controla revolta populara spre atingerea dezideratelor scenariului favorabil. Scopul esential era mentinerea Romaniei in sfera de influenta sovietica, in conditiile unei deschideri spre reforme de tip perestroika si glasnosti. Pericolul nationalismului Al treilea pericol pentru URSS era renasterea spiritului nationalist in toate statele comuniste eliberate de regimul dictatorial si declansarea fara control a sentimentelor antisovietice: "Influentele antisovietice si nationaliste vor opera pe teren ingust, iar autoritatea Uniunii Sovietice si a influentei sale politico-ideologice in randul unor largi straturi ale populatiei va creste; desigur, daca schimbarea politica este vazuta ca rezultat al deciziei noastre constiente, si nu ca rezultat al presiunii unor forte ostile. Aceasta va fi o revolutie de sus in jos in politica externa care va preveni o revolutie de jos in sus" (7). Consecinta acestei teze a fost observata si in Romania prin campania dezlantuita impotriva nationalismului romanesc de grupurile intelectuale adunate in jurul primelor organizatii ale societatii civile si in Fundatia Soros, campanie sustinuta mai ales din Occident, in care au cazut prosteste saptamanalul guvernamental Romania Mare si cel neocomunist Europa, prin componenta aberanta, inutila si antinationala a antisemitismului in absenta evreilor. Conflictul intre fostii colaborationisti nationalisti ai regimului Ceausescu si fostii colaborationisti (sau nu) anticomunisti postrevolutionari alimenteaza si astazi cele mai violente atacuri publice. Rezultatul este ca intelectualitatea romana de varf este demolata sistematic de acest razboi declansat de intelegerile URSS cu Occidentul, pentru a bloca sentimentele nationaliste, antisovietice si, mai ales, efortul de a incrimina comunismul. Proiectul "Casa Comuna Europeana" In procesul de evaluare a pericolelor la care se expunea URSS, Comisia Bogomolov a recomandat politicii externe sovietice o liberalizare graduala a relatiilor cu Occidentul, care sa atinga un rezultat final precis: constituirea unei noi intelegeri europene sub denumirea de Casa Comuna Europeana, simultan cu reducerea influentei americane in Europa. Uniunea Sovietica trebuia sa obtina sprijinul marilor puteri vesteuropene - in primul rand Franta si Marea Britanie - cu scopul blocarii tentatiei firesti de a folosi slabiciunea crescanda a Moscovei pentru a produce o interventie politico-economica masiva in Est si pentru a "smulge" tarile lagarului comunist european din sfera de influenta sovietica. In favoarea acestei miscari se pronuntau si cercuri vestice responsabile care au ajuns la concluzia ca, prin cooperarea cu fortele reformiste, pot obtine mai mult decat sa incerce o extragere individuala a unor tari socialiste din sfera de influenta a URSS" (8). Astazi stim ca Franta a dat, cu ocazia intalnirii Gorbaciov-Mitterrand de la Kiev (6 decembrie 1989), asigurari ferme ca Vestul nu se va implica in exportul "valorilor occidentale" in tarile din Est. Aceste intelegeri - in contextul in care Romania fusese "repartizata" Frantei cu ocazia summitului NATO din noiembrie 1989 (9) - au vizat inclusiv cooperarea militara franco-sovietica pe teritoriul Romaniei, asa cum a fost identificata apoi in timpul evenimentelor din decembrie. Efectul intelegerilor realizate de URSS in Vest poate fi definit nu numai prin cererea expresa adresata de SUA lui Mihail Gorbaciov de a interveni militar in Romania, in decembrie 1989 - cerere refuzata de Moscova, deoarece avea inca in dezvoltare operatiunea neconventionala care oferea avantajul imaginii de "revolta spontana" romaneasca -, ci si prin dezinteresul major al cancelariilor occidentale pentru o patrundere substantiala a capitalului pe piata romaneasca si limitarea actiunii politice la declaratii favorabile FSN, vagi sau steril incurajatoare la adresa Opozitiei. Aici Corneliu Coposu a inteles perfect jocul, atunci cand a afirmat: "Ocidentul se va lasa pacalit, sunt convins de acest lucru, nu ne vom putea baza pe el; primii care ne vor intoarce spatele vor fi americanii" (10). "Un nou model de socialism" Un alt avantaj al URSS fata de eventualele manevre de desprindere ale romanilor din Tratatul de la Varsovia era asezarea geopolitica: ,Daca relatiile cu noi se agraveaza, conducerea romana ar putea alege aceasta solutie, dar, cu o orchestatie ideologica abila in legatura cu acest pas, noi nu vom pierde cu adevarat nimic, de vreme ce localizarea geopolitica va forta auto-izolata Romanie sa ia in considerare interesele noastre"(11). Proiectul sovietic viza, in etapa a doua a dezvoltarii liberalizarii politicii externe, trecerea Romaniei ,din sfera influentei monopolistice a URSS in sfera unei influente mutuale si articulate (joint, in versiunea engleza) a Uniunii Sovietice si a Pietii Comune Europene"(12). Definitia viitoarei societati romanesti - si a celorlalte societati iesite din comunism - era clara in raportul Comisiei Bogomolov - "un nou model de socialism"(13), avand totodata si caracterul ,unei infrangeri partiale (preodolenie, in versiunea rusa) a intelegerilor de la Yalta"(14). Raportul Comisiei Bogomolov se dovedeste peste timp un document profesionist, serios si realist - in termenii viziunii de atunci asupra evenimentelor -, o analiza lucida asupra crizei generale a comunismului. Toate referirile la Romania sunt pertinente, deosebindu-se prin acuratetea observatiei si a informatiei de fanteziile si falsurile informationale ale Occidentului, influentate de indelungata propaganda iredentista maghiara. Memorandumul Iakovlev Tot la 1 februarie 1989, pe baza raportului Comisiei Bogomolov, Departamentul International al CC al PCUS (DICCPCUS) inainta un memorandum lui Alexandr Iakovlev, care ne dezvaluie astazi alte proiectii timpurii ale scenariului de liberalizare a sistemului comunist european. Ele sunt la fel de importante, cu impact asupra evolutiei societatii si scenei politice romanesti. Este un document transmis conducerii superioare, pana la Gorbaciov, pe linie de partid. Memorandumul arata ca partidele comuniste infiintate de URSS pe model stalinist in statele ,eliberate" de Moscova sau cu participarea ei si-au epuizat rolul, iar in statele respective ,sistemul lor politic sufera inca si astazi de o lipsa a legitimitatii"(15), fiind vorba, evident, de efectele invaziei sovietice din 1944-1945 si ale cedarii acestor tari de catre Occident in sfera de influenta sovietica. Capitolul privind situatia partidului comunist din Romania are urmatoarul continut: ,In Romania persista atmosfera opresiva a cultului personalitatii al regimului autoritar al lui Ceausescu. Cautand sa izoleze tara de influenta noastra, el incearca acum sa se imbrace in hainele "luptatorului pentru puritatea socialismului" si indirect pune inainte argumente impotriva noastra. Sunt posibile unele eruptii de nemultumire in tara, dar este improbabil ca ele sa se raspandeasca in prezent. Situatia se va schimba, cel mai probabil, numai odata cu plecarea lui Ceausescu, care poate fi acompaniata de evenimente chiar dureroase" (16). "Centura de siguranta a URSS" Este de asemenea interesant ca DICCPCUS defineste in acest document, de o maniera foarte clara, rolul tarilor din Estul Europei drept ,centura de siguranta a URSS" (17), formata din doua braie: RDG, Polonia si Cehoslovacia, in primul rand, Ungaria, Romania si Bulgaria in randul doi. In cazul unor indepartari de la aceasta functie, ,singurele noastre metode de manevrare pot fi legaturile politice si economice", cu scopul de a impiedica desprinderea definitiva. Memorandumul aminteste un fapt perfect identificabil in Romania postdecembrista si cu atat mai dramatic: "Radacinile dezvoltate de socialism sunt foarte adanci. O astfel de tranzitie ar insemna o prabusire rapida a intregii economii si a structurilor ei, dezvoltarea crizelor si deteriorarea rapida a standardelor de viata ale majoritatii populatiei. Si este foarte improbabil ca Vestul sa fie inclinat sa pareia in bilantul sau contabil tari a caror economie este marcata de elemente ale crizei si de mari datorii externe"(18). Noi inca traim in Romania de a azi cu impresia falsa ca am pierdut marea investitie occidentala din 1990-1991, cand ea a fost restrictiva - cum intuia precis CC al PCUS in februarie 1989 - si nu s-a manifestat, in faza de interes, decat in anul 1992, dupa desfiintarea URSS, an in care Romania se afla in plin dezastru postmineriade produs de administratia Iliescu. In acest loc nu-mi pot reprima o celebra replica dintr-un roman al lui Dinu Sararu: We've missed the moment (am ratat clipa). Blocarea fortelor Opozitiei politice din tarile eliberate era considerata o prioritate, din cauza pericolului principal (the main danger) ca acestea sa ajunga la putere prin agregarea ,a tot felul de forte si miscari din societate care sunt nemultumite de situatia existenta intr-o platforma negativa, distructiva"(19). Aceasta teza a Departamentului International al CC al PCUS se regaseste cu usurinta in declaratiile publice ale lui Ion Iliescu vizavi de reactiile Opozitiei din Romania la lovitura transformarii CFSN in partid politic, cu preluarea abuziva a puterii, precum si impotriva ,fenomenului Piata Universitatii". ,De aceea - continua memorandumul -, includerea Opozitiei in structurile oficiale, implicand-o cu responsabilitati pentru (gasirea) de solutii constructive pentru problemele care s-au acumulat, poate juca un rol stabilizator" (20). Chiar daca aceasta fraza seamna izbitor cu limbajul lui Ion Iliescu, ea reflecta cu exactitate ceea ce seful provizoriu al CFSN nu a reusit sa faca in ianuarie 1990 (largirea CFSN cu partidele nou infiintate), generand conflictele violente din 12 si 28-29 ianuarie. La originea lor s-a aflat, inca o data subliniez, decizia de a transforma structura provizorie de putere statala in partid politic, cu mentinerea la putere, ceea ce in toate dictionarele se numeste lovitura de stat. Memorandumul Sevardnadze Documentul Ministerului Afacerilor Externe al URSS porneste de la definirea a trei subiecte de interes: ,Este vorba despre soarta socialismului intr-un numar de tari din regiune, de viitorul Tratatului de la Varsovia si de interesele fundamentale ale Uniunii Sovietice" (21). In viziunea lui Eduard Sevardnadze, tendinta spre pluralism in unele tari comuniste (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia) putea conduce la indepartarea partidelor comuniste de la putere, cu consecinte politice serioase. Aceasta situatie este agravata de tentativa unor conduceri comuniste (din Romania, RDG, Cehoslovacia si Bulgaria) de a bloca raspandirea ideilor perestroikai in tarile lor. Oficiul de raspandire - comentam noi - a revenit, con brio, postului de radio Europa libera, principal si decisiv mijloc de propaganda pentru procesul de eliberare de sub comunism a Estului european. In continuare, ministrul de Externe al URSS identifica drept sursa de pericol pentru procesul de transformare a comunismului in socialism reinnoit existenta ,problemelor teritoriale agravate" intre Ungaria si Romania (!), Romania si URSS (cazurile Basarabia si nordul Bucovinei), intre Iugoslavia si Bulgaria, intre Polonia si RDG. Mentionarea exitentei unui conflict teritorial intre Ungaria si Romania, pe problema Transilvaniei, dezvaluie persistenta jocul sovietic de folosire a acestui subiect artificial pentru a putea controla ambele state. Initiativa introducerii unui nou sistem de comanda in cadrul Tratatului de la Varsovia putea fi impiedicata, inca o data, de atitudinea Romaniei: "Dezvoltarea in continuare a principiilor colective, democratice in activitatea Aliantei este impiedicata de pozitia obstructionista a conducerii Romaniei, care a adoptat in mod vadit cursul dezmembrarii organelor existente ale cooperarii politice si militare din cadrul Tratatului de la Varsovia"(22). In conceptia MAE sovietic - care va fi si a NATO mai tarziu - mentinerea Romaniei si Ungariei in Tratatul de la Varsovia era o garantie ca aceste doua tari nu vor renaste vechiul conflict teritorial pentru Transilvania, fara sa precizeze insa ca acesta era alimentat artificial de extremismul maghiar din interiorul si din exteriorul Ungariei. Oricum, concluzia Memorandumului Sevardnadze este o pledoarie pentru actiune in vederea indepartarii pericolului desfiintarii sau slabirii Tratatului de la Varsovia, drum pe care pornise Romania lui Ceausescu si putea fi continuat si desavarsit de oricare echipa democratica instalata dupa Ceausescu la Bucuresti, prin vointa nationala. Iliescu, garantia intelegerii dintre Marile Puteri Documentele sovietice ale scenariului de gestionare a crizei sistemului comunist european dezvaluie astazi motivele puternice pentru care s-a produs intelegerea internationala asupra indepartarii lui Ceausescu de la putere, caracterul nociv si anacronic al regimului sau, dar elucideaza si interesele majore ale URSS de mentinere in sfera sa de influenta a unei Romanii aflate in pragul revoltei spontane a carei consecinta previzibila era iesirea imediata de sub aceasta influenta. Ele explica totodata, fara prea mult efort analitic, de ce a fost nevoie de implicarea sovietica in violentele din decembrie, de ce am avut o revolta anticeausista si nu una anticomunista, de ce Ion Iliescu a fost o garantie pentru intelegerile dintre Marile Puteri si de ce au recunoscut acestea alegerile falsificate din 20 mai 1990, dupa o campanie care a zdrobit PNT-cd. Dupa ce citesti documentele de analiza si planificare ale Moscovei, poti intelege mai bine de ce manifestatia anticomunista din Piata Palatului din 22 decembrie, imprastiata prin declansarea diversiunii ,teroriste", de ce Proclamatia de la Timisoara si ,fenomenul Piata Universitatii", toate infrante, sunt mai aproape de vointa nationala decat masurile aparent reformiste ale unui FSN dirijat de la Moscova. (n.r. - titlul si intertitlurile apartin redactiei) 1 Memorandum Bogomolov Commission, "Changes in Eastern Europe and their Impact on the USSR", 01.02. 1989, Cold War International History Project, Wilson Center, SUA, p. 3. 2 Dumitru Preda, Mihai Retegan, 1989. Principiul dominoului, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2000. 3 Versiunea engleza foloseste aici expresia has become disenchanted - a iesit de sub vraja. 4 Referire la revolta muncitoreasca de la Brasov (15 noiembrie 1987) si la masurile firave socio-economice luate de CC al PCR in anul 1988. 5 Versiunea engleza foloseste aici cuvantul compus self-consciousness - puterea de autoregasire, definita prima data de Martin Heidegger prin formula sein eigene Erfindungskraft. 6 Memorandum Bogomolov Commission..., p. 7. 7 Ibidem, p. 10. 8 Ibidem, p. 9. 9 Departamentul Securitatii Statului, (SIE), Nota 00257/815/ 13.11. 1989, inaintata de gen. col. Iulian Vlad lui Nicolae Ceausescu in ziua de 13 noiembrie 1989. 10 Liviu Valenas, Convorbiri secrete cu Corneliu Coposu, Ed. Ars Longa, Iasi, p. 67, interviu din 16 februarie 1990. 11 Memorandum Bogomolov Commission..., p. 9. 12 Ibidem, p. 10. 13 Ibidem, p. 11. 14 Ibidem, p. 12. 15 Soviet Union Communist Party, Central Committee, Memorandum from the Department of the Central Committee of the CPSU to Alexandr Yakovlev, "The Strategy of Relations with European Socialist Countries", 02.01. 1989, Cold War International History Project, Wilson Center, SUA, p. 1. 16 Ibidem, p. 3. 17 Ibidem, p. 4. 18 Ibidem, p. 5. 19 Ibidem, p. 6. 20 Ibidem. 21 Memorandum of the Soviet Ministry of Foreign Affairs, "The Political Processes in the European Socialist Countries and the Proposals for Our Practical Steps Considering the Situation Which has Arisen in them", 02.24.1989, Cold War International History Project, Wilson Center, SUA, p.1. 22 Ibidem, p. 3.

n Alex Mihai STOENESCU