Sorin ROSCA STANESCU 

Ministrul Justitiei Monica Macovei a primit din partea Parlamentului Romaniei cea mai grava sanctiune posibila. Ieri, Senatul s-a pronuntat, descalificand-o practic pentru contraperformantele ministeriatului ei. Era de prevazut sa se intample astfel. Monica Macovei nu-si va da demisia de onoare. Pur si simplu, fiindca nu-i sta in caracter. Dar ce va face Guvernul? O va demite? Si daca nu o va demite, nu cumva pe Tariceanu il asteapta, la randul lui, o fatala motiune de cenzura? Se poate transforma cazul Macovei in inceputul unei avalanse menite sa ingroape definitiv, prin debarcare, actuala putere politica de la Bucuresti? Este in afara oricarui dubiu ca, sub aspectul Justitiei, traversam o perioada cel putin stranie. In care o tara intreaga se balbaie intre doua coduri penale si doua coduri de procedura penala. Zi de zi, politicienii puterii fac trimitere la independenta Justitiei, preparand un "cocktail Molotov" intre magistrati si procurori, uitand ca ultimii nu mai sunt nici macar avocati ai statului si nici macar ai Guvernului, ci simple persoane numite sau demise dupa bunul plac al doamnei Macovei. Insistenta cu care in ultimii ani se incearca, institutional, dar si prin intermediul unor acte normative, instaurarea unui stat politienesc, care sfideaza drepturile si libertatile omului consacrate si aparate cu indarjire in Uniunea Europeana, o descalifica pe Macovei. Si, mai mult inca, teribila brambureala din Justitie, resimtita de toti cetatenii. In strainatate, demagogia Monicai Macovei, continuele minciuni din care si-a facut cea de-a doua profesie inca mai pot amagi. Dar nu ma mai mira nimic. Ceausescu a fost ani de zile absolut indezirabil printre romani, pana cand s-au trezit si democratiile occidentale, izolandu-l. In paranteza fie spus, ultima declaratie a lui Frattini de sprijin a Monicai Macovei a fost obtinuta printr-o smecherie tipic bucuresteana. Intr-o conferinta de presa desfasurata la Bruxelles, reporterul televiziunii publice l-a intrebat pe acesta daca sprijina legea initiata la Bucuresti de Macovei pentru controlul demnitarilor. Liderul european a raspuns, fara echivoc, ca da. Dar cum ar fi putut reactiona altfel la o asemenea intrebare ticluita? Pentru ca intrebarea corecta ar fi fost daca Europa sprijina orice fel de lege de acest fel. Chiar daca ea incalca drepturile omului. Pus in fata detaliilor, probabil Frattini va sti sa faca, in viitorul apropiat, precizarile cuvenite. Sa revenim, insa, la subiectul ministrului devenit indezirabil. In doua declaratii succesive, premierul a afirmat ca si in eventualitatea in care Senatul va vota motiunea impotriva lui Macovei nu exista nici un motiv pentru ca aceasta sa fie demisa. Cu alte cuvinte, Guvernul, dar si PNL, vezi-Doamne, o tin in brate. Interesant. Cu atat mai interesant cu cat votul in Senat nu ar fi iesit cum a iesit fara aportul chiar al liberalilor. Pe de alta parte, afirmatia lui Tariceanu este riscanta. Cand a fost numita, Macovei a avut un accept parlamentar. Daca Parlamentul nu o mai vrea, firesc este sa plece sau sa fie trimisa acasa. Daca Guvernul incearca sa o protejeze, impotrivindu-se vointei Parlamentului, el risca cel putin doua consecinte: ca in viitor nici un fel de act normativ initiat de ministrul blamat sa nu mai treaca prin Parlament; o motiune de cenzura chiar impotriva Guvernului. Foarte curand, conform angajamentului luat, Tariceanu va trebui sa prezinte lista unui nou guvern. Care va primi sau nu un vot de incredere. Pun pariu ca nu il va primi, pastrand-o pe Macovei. Si atunci, pentru Tariceanu, in special si liberali, in general nu mai exista decat urmatoarea alternativa: ori se leapada de Macovei, ori pleaca impreuna cu ea. In Opozitie. Pentru ca in nici o democratie nu te poti impotrivi Parlamentului.