Cristian UNTEANU 

Solutia propusa este imposibil de acceptat de ambele parti aflate in negocieri. Populatia din Kosovo vrea sa auda sintagma "stat independent", iar Serbia se opune modificarii granitelor actuale si promite orice in afara acceptarii posibilitatii ca zona Kosovo sa fie recunoscuta international prin primirea in Organizatia Natiunilor Unite si ca noua entitate sa dispuna de o armata proprie. Problema este deosebit de grava si cu implicatii enorme in dreptul international, un fel de Cutie a Pandorei acum doar intredeschisa, dar spre care privesc cu speranta liderii tuturor miscarilor separatiste. Planul ONU elaborat de Maarti Ahtisaari, odata adoptat si aplicat in teren, va constitui modelul viitor care va putea fi invocat si aplicat ca atare, exact in aceiasi termeni, de oricare dintre fortele separatiste care nici nu visau un cadou atat de complet si bine articulat. A curs sange in Irlanda de Nord sau Spania in speranta de a obtine exact ceea ce Planul Ahtisaari ofera acum pe tava: constitutie proprie, steag, imn national, dreptul de a avea o politica externa proprie, de a incheia tratate si de a avea reprezentanta proprie in organismele internationale, Curte Constitutionala... Dar nimeni, pana acum, nu credea ca ONU va putea gera asemenea pretentii. Faptul ca, de data aceasta, vine sa prezinte un asemenea plan implica faptul ca, de fiecare data de acum inainte, o asemenea solutie va putea si va trebui sa fie recunoscuta de ONU, UE si NATO drept una valabila si legitima, din moment ce precedentul a fost deja creat. In acest caz, conform carei logici i se vor refuza aceleasi privilegii provinciei basce sau Irlandei de Nord? Poate raspunsul la aceasta intrebare va intereseaza mai putin. Dar, tehnic vorbind, exact aceeasi situatie se poate crea la noi, in centrul geografic al tarii: tinutul Secuiesc. Zona prezentata drept compacta din punct de vedere etnic si ai carei reprezentanti, de luni de zile, in indiferenta criminala a autoritatilor noastre, isi continua nestingheriti demersurile vizand autonomia teritoriala. In mod cert, ei vor putea evoca prevederile acordului pentru Kosovo si vor cere exact aceleasi conditii pentru tinutul Secuiesc caruia-i cauta acum prima forma de legitimare prin organizarea de referendum! Evident ca asa vor face si numai responsabilii nostri politici refuza cu obstinatie sa vada paralelismul exact intre procesul Kosovo si cel initiat la noi de autonomistii maghiari. Bomba Kosovo poate exploda in Romania, cu consecinte absolut previzibile. Dar precedentul Kosovo legitimeaza si o alta miscare separatista, cea la Tiraspol, care parca a anticipat toate privilegiile oferite de comunitatea internationala: a organizat referendum, are steag propriu si imn national, are guvern, deschide reprezentari diplomatice... Cat de repede se va extinde modelul spre zonele cu conflicte inghetate? Este doar o chestiune de timp, poate doar de luni de zile, pana cand vom vedea ca textul Ahtisaari va fi asumat cu entuziasm de liderii militaro-politici din Abhazia, Osetia, Nagorno-Karabah. Si vor avea toate motivele s-o faca deoarece, practic, aceasta este prima reglementare internationala cu caracter comprehensiv si fara nici un fel de ambivalente care vine sa consacre formarea unei noi entitati statale in urma aparitiei unei noi formule etnice. Daca nu bagam bine de seama, ne-am putea trezi cu un Kosovo la noi acasa. Cat de scump ne va costa asta, s-ar putea sa vedem neasteptat de curand.