Miruna MUNTEANU 

De anul viitor, "pe teritoriul Romaniei sunt interzise importul, precum si productia si comercializarea de faina nefortifiata pentru utilizarea pe piata interna in alimentatia omului". In spatele aberantului proiect de lege avansat de Eugen Nicolaescu descoperim un revoltator amestec de prostie si cinism. Studiile invocate de Ministerul Sanatatii au constatat, intr-adevar, o recrudescenta a anemiei la gravide si la copii. Incapabili sa combata fenomenul prin programe punctuale, "specialistii" ministerului au hotarat sa generalizeze "tratamentul". Sa ni-l aplice tuturor, chiar daca nu facem parte din segmentele afectate. Solutia: "fortifierea" fainii, fiindca, explica ei, "painea reprezinta un aliment de baza in Romania si este consumata de intreaga populatie, indiferent de varsta sau categorie sociala". De-a dreptul halucinant este tonul orwellian al notei de fundamentare a proiectului legislativ. Aflam ca, din cauza anemiei, "la nivel national, se inregistreaza pierdere de energie, productivitate, inteligenta si reducerea cresterii economice, cu efecte semnificative asupra PIB, reducerile acestuia ajungand pana la 5%". Cica, daca vom fi furajati corespunzator, vom aduce tarii cate 265 de milioane de dolari, in plus, pe an. Nici Iulian Mincu nu i-ar fi putut explica mai convingator lui Ceausescu meritele "alimentatiei rationale". La 17 ani de la prabusirea comunismului, un ministru liberal gestioneaza sanatatea publica avand drept principal criteriu "productivitatea muncii". Pentru Eugen Nicolaescu, ratiunile economice primeaza in fata argumentelor medicale. Altfel, l-ar fi ingrijorat faptul ca fierul poate fi fatal bolnavilor de talasemie. Probabil ca acestia sunt, insa, prea putini pentru a conta in strategiile ministerului. Strategii gandite pentru statistici, nu pentru oameni. Fortifierea painii ar putea fi o solutie acceptabila numai in conditiile in care sunt garantate si alternative. Acestea ar complica, insa, calculele economice. Fiindca faina "imbogatita" artificial e mai scumpa. Daca pe piata ar exista mai multe tipuri de paine, cei saraci ar alege-o, firesc, pe cea mai ieftina. Or tocmai ei sunt cei mai predispusi la anemie. Statul ar trebui sa suporte diferenta de pret, altfel campania n-ar avea nici o sansa sa-si atinga tinta. Eugen Nicolaescu a gasit, insa, o solutie mai simpla: interzicerea totala a fainii nefortifiate. Decizie "eficienta si ieftina", care "elimina si orice efect negativ din punct de vedere concurential pe piata interna". Astfel, vom plati cu totii tratamentul de care multi nu avem nevoie. Direct, nu prin impozite. Partea proasta este ca vom fi obligati sa-l si inghitim. Chiar daca ne face rau. Chiar daca nu vrem. Autorii proiectului de lege ne amintesc ca "dreptul la o hrana adecvata constituie un drept fundamental al omului, stipulat in numeroase documente internationale". Asa este. Un alt drept fundamental este acela de a decide - in cunostinta de cauza - ce inseamna "hrana adecvata". In functie de nevoile si convingerile personale, nu de statisticile unor birocrati obsedati de eficienta. La urma urmei, nu este treaba statului sa hotarasca ce mananc eu. Un ministru liberal ar trebui sa stie asta.