Sorin ROSCA STANESCU 

Ieri am publicat informatia privind apelul politic semnat de 50 de intelectuali, unii dintre ei cu un grad ridicat de notorietate, prin care isi exprima ingrijorarea in raport cu criza politica declansata la Bucuresti. Si nu numai atat. Continutul mesajului public se refera la pericolul suspendarii si, eventual, al demiterii presedintelui Traian Basescu. Evident ca un asemenea demers nu putea fi ignorat. Este motivul pentru care a si fost preluat si difuzat pe majoritatea canalelor mediatice. Au dreptate semnatarii? Poate deveni util democratiei romanesti si sanatatii vietii noastre politice un asemenea tip de avertisment? Sau cei 50 de intelectuali se afla in eroare? In mod traditional, incepand din 1989, cei mai cunoscuti oameni de cultura, atunci cand s-au manifestat in mod organizat, au sustinut demersurile dreptei politice, cu exceptia "raului cel mai mic", cand au indemnat electoratul dreptei sa-l voteze pe Iliescu. Partidele dreptei au militat mai convingator si mai consecvent pentru consolidarea institutiilor democratice, pentru reformarea si revolutionarea sistemului mostenit de la comunisti si pentru integrarea euro-atlantica a Romaniei. Nu este mai putin adevarat ca tot oamenii de cultura au fost cei care i-au aplicat si lovitura finala unui presedinte democrat, cum a fost Emil Constantinescu, dupa ce acesta s-a lasat invins de structurile, in principal ale securitatii, pe care nu a stiut sa le distruga. Daca ne referim la un curent general ce caracterizeaza o parte a societatii civile - intelectualii, oamenii de cultura - care isi permit exercitiul democratic ca, din cand in cand, sa ia temperatura vietii politice, avertizand populatia asupra unor posibile stari de criza, atunci si apelul publicat ieri s-ar putea incadra in aceasta scara de valori. Cu conditia ca el sa fie cu adevarat expresia viziunii predominante a categoriei la care m-am referit mai sus. De aceasta data, insa, eu am certitudinea ca se produce un clivaj semnificativ intre un grup - poate chiar grupuscul - de personalitati concentrat in jurul unei mici publicatii, Revista 22, si ceilalti intelectuali si oameni de cultura din Romania, care sunt de ordinul zecilor si poate chiar sutelor de mii. Cu alte cuvinte, este mai mult decat probabil ca semnatarii apelului au luat-o pe cont propriu, devenind faptuitorii, dar si victimele propriului derapaj. Ei au stabilit, cu de la ei putere, ca fostul lucrator de la Anvers, Traian Basescu, joaca un rol exclusiv pozitiv. Ca nu trebuie suspendat sau demis. Ca impotriva acestuia s-a dezlantuit o monstruoasa coalitie de politicieni si oameni de afaceri care intentioneaza sa-l elimine, pentru a proteja coruptia, comunismul si securitatea. Si, mai mult decat atat, partidele care au initiat aceasta operatiune parlamentara ar fi izolate in raport cu populatia, ele contrazicand vointa reala a cetatenilor. Premisele acestui apel sunt cat se poate de false. In orice democratie, inclusiv cea romaneasca, sustinatorii partidelor politice sunt cei care participa, prin vot, la deciziile cele mai importante. Una dintre acestea fiind optiunea pentru un presedinte sau, in cadrul unui referendum, pentru demiterea acestuia. Tocmai de aceea, optiunile se fac pe calea votului direct. Cei 50 de intelectuali opariti au tot dreptul sa-si exprime, in mod public, orice punct de vedere. Dar nu-si vor putea impune optiunile decat in masura in care exista argumente. Ce argumente ar putea exista contra procedurii constitutionale de suspendare a presedintelui, atata timp cat initiatorii nici nu au apucat sa-si prezinte argumentele? Cred ca, de aceasta data, intre 50 de persoane care clameaza lupta contra coruptiei, comunismului si securitatii si toti ceilalti, care au inteles ca au de-a face cu simple simulari prezidentiale, s-a cascat o prapastie.