Ca Presedinte al ei si ca unul din reprezentantii acestei Romanii dintre Carpati si Dunare, care a purtat sase sute de ani prin cele mai mari primejdii, odata cu steagul romanesc, soarta insasi a neamului intreg, in numele Romaniei mutilate de ieri, care strangea in inima ei ranita atata din jalea si nadejdea tinuturilor instrainate, in numele Romaniei care a plans cu fratii pierduti si a nadajduit cu ei si in care n-a fost om cinstit care sa nu pastreze in sfanta sfintelor a sufletului sau dorul desavarsitei uniri nationale si hotararea de a ne jertfi toti pentru aceasta, simt negraita fericire de a putea face, in numele dvs. al tuturor, acest legamant solemn pentru viitorul neamului in sfarsit si pentru vecie unit. Romania unita o avem, o vom apara si o vom intregi". Acesta este legamantul Unirii, rostit de marele savant Nicolae Iorga de la tribuna Parlamentului Romaniei. Spre deosebire de urmasii sai din cloaca maxima a "elitelor" Romaniei potemkieniste de azi, care au uitat complet ca "sarbatoarea Unirii" nu poate fi implinita fara Basarabia si Bucovina, Iorga credea in viitorul acestui neam. Anul acesta, la 88 de ani de la Unire si 66 de ani de la ocuparea provinciilor istorice romanesti de catre trupele sovietice, limba autoritatilor a fost mai pecetluita decat niciodata. 27 Martie si 28 Noiembrie 1918 nu au existat pe agendele demagogilor de partid si de stat. Nici societatea ONG in civil, care se poate revendica cu brio de la diviziile sovieto-ateiste care au invadat Romania ciuntita nu s-a sesizat, in lipsa unei atentii de la zeul lor, banul Soros. In schimb, un alt ONG politic, UDMR, a marcat corect evenimentul: daca la Cluj, la picioarele statuii lui Avram Iancu s-a depus o coroana mortuara, la Bucuresti, Marko Bela, presedinte al UDMR si vicepremier al Romaniei, a intors spatele cu scarba unei cereri jurnalistice privind romanii si semnificatia zilei de 1 decembrie, iar sala Parlamentului a rasunat de minciunile UDMR ca maghiarii au fost incontinuu discriminati din 1918 incoace. Crimele odioase ale Ungariei la adresa romanilor si evreilor din perioada ocupatiei Ardealului au fost uitate de ONG UDMR. Tot asa cum Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, condus de reprezentantul UDMR Astalosz Csaba, a reusit sa raspunda in regim de urgenta unei cereri aberante anti-crestine, dar a uitat sa proceseze petitia romanilor discriminati permanent in Harghita si Covasna. In acest timp, alte trei organizatii maghiare au adoptat inainte de Unire un memorandum prin care solicita eliminarea definitiei de "stat national unitar" din Constitutia Romaniei. Contestatarii Trianonului urasc tot ce aduce aminte de Romania Mare, pentru care vicepremierul Take Ionescu declara la momentul Unirii: "trebuie sa spunem tarii ca daca nu e nici un pret, dar nici unul, chiar daca ar fi ani multi de razboi, chiar daca ar fi ruina generala, o astfel de distrugere, incat sa ne ramana doar pamantul negru, care sa nu fie un pret prea mic, pentru ceea ce are sa ne dea Romania Mare". Doar Patriarhul Teoctist a spalat fata autoritatilor amintind de Basarabia si Bucovina, pe care Patriarhia a reusit sa le reuneasca cu tara, in ciuda bataliilor la propriu din provinciile ocupate. Amintind trecerea la ceruri a Parintelui Gheorghe Calciu in apropierea zilei de 1 decembrie, Parintele Patriarh a sintetizat pentru ce luptam: "Unirea este valoarea suprema teologica a Mantuirii".