Sorin ROSCA STANESCU 

Operatiunea de confiscare a PNL de catre gruparea Traian Basescu prin Stolojan este in plina desfasurare. In mod diplomatic sau din pura slabiciune, Tariceanu a inceput prin a ceda. Acceptand, mai intai o intalnire cu batalionul de asalt condus de Stolojan si apoi - ce-i drept, cu jumatate de gura - posibilitatea organizarii unui congres extraordinar. Dovedeste Tariceanu slabiciune? Este pe cale de a pierde definitiv reduta PNL? L-au parasit aliatii din interior? Sau, dimpotriva, pregateste o contralovitura de natura a pune capat, in mod transant, disputelor vizand conducerea PNL? Miza gruparii care - a devenit o certitudine pentru toata lumea - este initiata, organizata, sustinuta si dirijata de la Cotroceni, e adjudecarea PNL. Pentru constructia unui nou partid in interiorul acestui ciclu electoral nu mai este timp. De aici si miscarea aparent dezordonata a disidentilor. Si asaltul de ultim moment al acestora. Intreaga regie vizeaza crearea unei imagini de forta implacabila, concentrata in jurul unui mantuitor PNL, Stolojan. Telespectatorii au avut ocazia ieri, pentru a treia sau a patra oara, sa asiste la o intreaga punere in scena in care foste personalitati PNL stateau asezate, umar la umar, intr-o formula monolitica, in jurul "tatucului" Stolojan. Si sustinand o platforma care, dincolo de negarea formulei existente de conducere, nu spune absolut nimic. Dar sahul la rege a fost totusi dat. Partida este acceptata si asumata de cealalta parte. Respectiv de Tariceanu. Acesta a facut ieri o miscare interesanta. Acceptand sa se intalneasca nu "ca de la barbat la barbat" doar cu Stolojan, ci cu intreg grupul de fluturi transformati in vulturi, presedintele PNL a lasat impresia ca cedeaza din nou. De ce ar accepta el sa negocieze cu oameni exclusi sau auto-exclusi din PNL? Cu atat mai mult cu cat, pana una-alta, se afla la putere si nu in opozitie. Si chiar la guvernare. Pozitie din care, daca doreste, poate face si desface multe. Si iata ca acest joc de-a baba oarba cu grupul Stolojan i-a luat pe multi, inclusiv pe exponentii acestuia, prin surprindere. Pentru ca Tariceanu nu a venit la intalnire de unul singur. Si nici in fruntea staff-ului liberal. Asa cum, in cel mai rau caz, se astepta batalionul de asalt. El i-a invitat, pur si simplu, la discutii pe sefii de filiale. Acestia, fiecare in parte si toti impreuna, reprezinta suflarea liberala. Este cel mai legitim instrument pentru a lua decizii fundamentale vizand partidul. Mizand ca se va afla doar in fata unui presedinte ezitant, dezorientat, din ce in ce mai izolat in propriul partid, gruparea Stolojan a avut surpriza de a se lovi de un zid. Cu siguranta mai greu de daramat decat si-au imaginat strategii de la Cotroceni. A urmat ridiculizarea. Intr-o declaratie publica, facuta imediat dupa intalnirea de ieri, Tariceanu a explicat din nou ca nu exista o platforma politica alternativa programului PNL. Ci doar intentia de a confisca partidul. Dupa care, intr-un decor de opereta - a cata oara? - echipa lui Stolojan, in corpore, si-a exprimat speranta ca un eventual congres ar putea limpezi lucrurile in favoarea faimosului pol de centru-dreapta ce urmeaza a fi dominat de PD. Apoi, cum era de altfel si previzibil, organismele de conducere liberale resping, rand pe rand, operatiunile de asalt ale Cotroceniului. Se joaca inca la scor strans. Dar pentru cat timp? Ceva imi spune ca marti am asistat doar la o noua operatiune de invaluire. Nicidecum la un atac decisiv. Acum urmeaza saptamana cea mai grea pentru Tariceanu. Va incepe, oare, printr-o declaratie soc a lui Ungureanu?