Sorin ROSCA STANESCU 

Aparent, este imposibila legatura intre ultimul defector al Securitatii romane, maiorul Liviu Turcu, fugit in Statele Unite in 1989, si ultimul mare staroste al Comunitatii de Informatii, generalul Ioan Talpes. Numai ca primul este cel care a facut-o. Pentru ca l-a luat gura pe dinainte. Sau, poate, in mod intentionat. Transmitand, astfel, un semnal in stil securist. Ce semnificatie am putea atribui uriasului taraboi starnit de recentele acuzatii lansate de Liviu Turcu, avandu-l mai intai drept tinta pe Varujan Vosganian si apoi inca unsprezece personalitati cunoscute ale vietii politice? Cata credibilitate ii putem da? Se ascunde sau nu un alt personaj in spatele lui Turcu? Si daca da, acesta este Talpes? Iata o ipoteza tulburatoare. Daca asistam la un scenariu, care va fi mutarea urmatoare? La unele din aceste intrebari putem avea un raspuns acum. Relativ recent, Ioan Talpes a iesit la rampa de cateva ori, facand importante valuri pe marginea dosariadei. Cea mai importanta afirmatie a acestuia s-a referit la existenta microfilmelor. Si chiar a unor copii ale acestora. Ceea ce, dintr-o data, rastoarna datele problemei pentru acele personalitati ale vietii noastre publice care, sperand sa isi ascunda un trecut care le-ar putea crea dificultati daca nu de ordin moral, in orice caz in planul carierei si, poate, in plan juridic, se leganau in speranta ca dosarul lor a fost ratacit. Sau distrus. Sau dosit. Ori tinut inca la secret, in virtutea legii. Cand afirmatia ca, in realitate, din arhivele Securitatii nimic nu se pierde, nimic nu se castiga si nimic nu se transforma este facuta de un specialist de talia generalului Ioan Talpes, atunci este posibil ca valurile despre care vorbeam sa se transforme, imediat sau foarte curand, intr-un tsunami. Nu stim - poate intr-o buna zi vom afla - ce a facut in realitate Ioan Talpes, inainte de a deveni sef al spionajului romanesc, sub penultimul mandat al presedintelui Ion Iliescu si, mai tarziu, staroste al comunitatii serviciilor secrete, sub ultimul mandat al aceluiasi Iliescu. Dar dupa '89, in mod cert, el a dobandit in acest domeniu o vasta experienta. Si a avut acces la informatii strict secrete. Care s-au referit la oameni. La multi dintre actorii scenei noastre publice. Din pacate, fiind constrans de rigorile legii, Ioan Talpes nu poate utiliza direct aproape nimic din informatiile pe care le detine. Este legat prin omerta. La fel cum se intampla cu toti fostii sefi ai serviciilor secrete. In mod normal, tocmai pentru a nu fi tentat sa plaseze pe piata informatii periculoase, un fost sef al unui serviciu secret ar trebui sa beneficieze de o substantiala pensie viagera si, in orice caz, nu ar avea voie sa faca politica. Din punctul de vedere al asigurarii unei protectii financiare pentru fostii sefi de servicii secrete, in Romania nu s-a intreprins nimic in plan legislativ. Cat priveste interdictia de a mai face politica, nici aceasta nu functioneaza decat cel mult selectiv. Pentru ca, iata, Ioan Talpes si-a facut chiar partid. Aterizand, astfel, din stanga pesedista taman in dreapta spectrului politic. In nebuloasa populara a politicii romanesti. Dar ce legatura exista intre afirmatiile de mai sus si dezvaluirile, cu sau fara ghilimele, lansate de Liviu Turcu? Stim ca Ioan Talpes nu putea spune mai multe decat a spus, fara a-si asuma riscul de a incalca in mod flagrant legea. Pe de alta parte, in materie de credibilitate, scoaterea de la naftalina a unui Liviu Turcu poate fi o solutie extrem de inteligenta. Chiar daca acesta a defectat in Statele Unite in anul in care devenise evident ca regimul Ceausescu era programat sa se prabuseasca, faptul ca a facut-o si ca se bucura de un anumit statut acordat de autoritatile celei mai puternice democratii din lume ii confera acestuia o autoritate in domeniu si chiar o aura. Acuzatiile lansate de el, fie ca sunt adevarate, fie ca nu, pot lovi naucitor. Asa cum s-a vazut in cazul lui Varujan Vosganian. Nici cele unsprezece recente victime ale lui Turcu nu se simt prea bine. Si unde mai pui ca nu este deloc exclus ca, cel putin intr-un caz, doua, Turcu sa fi nimerit drept la tinta. Pentru ca, oricum, anumite informatii circulau in underground. Daca Talpes utilizeaza cumva instrumentul Turcu pentru a-si lovi, astfel, in mod credibil, adversarii sau pentru a-si ajuta aliatii pseudo-secreti ori, in fine, pentru a netezi drumul catre aliante politice viitoare, atunci el procedeaza ca un adevarat maestru. Si fara a lasa alte urme decat insasi afirmatia lui Liviu Turcu. Iar Liviu Turcu, ultimul mare campion al ratingului tv, persoana cea mai rasfatata de presa acestor zile, a tinut in mod special sa sublinieze, la capatul faimoasei intalniri cu Marius Tuca, justetea unor afirmatii facute de Ioan Talpes. Despre acelasi subiect fierbinte. Cand ma gandesc la faptul ca Liviu Turcu a cam tacut in ultimii 17 ani, omitand sa atace vreo persoana publica, desi pretinde ca a stiut tot timpul adevaruri grele si ca acum vrea sa distruga douasprezece cariere dintr-o lovitura si cand vad cam pe ce criterii sunt alese victimele si mai ales din ce zona a spectrului politic lipsesc ele, nu pot sa nu am imaginea unui Turcu care, privindu-se in oglinda, il vede pe Talpes. Si pot uita cum Talpes s-a dus sa bata temenele la Cotrocenii lui Basescu?