Israelul s-a strans, ieri seara, de la orele 21,30, in jurul televizoarelor. Tipenie de oameni pe strazi, Televiziunea 10 reusise sa achizitioneze si sa transmita un scurt documentar realizat de o echipa libanezo-franceza despre pilotul israelian Ron Arad. Acesta a disparut in urma cu 20 de ani, in 1986, dupa ce avionul Phantom pe care-l pilota a fost doborat in cursul unui atac asupra orasului libanez Sidon. Pilotul apare doar cateva minute si rosteste putine cuvinte. Este pentru prima oara, in ultimele doua decenii, cand aviatorul apare viu pe o pelicula. Are barba mare, o infatisare trista si vorbeste in engleza, cu un puternic accent ebraic. O curiozitate inca nedescifrata de specialistii Mossadului, Ron Arad vorbea la perfectie engleza, a vrut oare sa transmita un mesaj ascuns? Nu e singurul semn de intrebare starnit de pelicula, dupa toate investigatiile facute nu e posibila o datare exacta a perioadei de detentie in care Ron Arad a fost filmat. Specialistii Mossad-ului au reconstituit pana la un anumit punct evenimentele. Asadar, avionul "Phantom" a fost doborat, cei doi aviatori s-au salvat cu parasuta. Ajunsi pe pamant, ei au pus imediat in functiune semnalizatoarele pe care le poarta, pentru ca elicopterele israeliene sa-i localizeze si sa-i recupereze. Ascunsi in tufisuri, ei aud apropierea unui elicopter. Pilotul e salvat, dar Ron Arad e capturat de militiile siite "Amal". Responsabilii rasufla oarecum usurati, cu "Amal" se poate tranzactiona. Intr-adevar, se pun in functiune contactele, sefii "Amal" cer eliberarea unor libanezi si teroristi palestinieni. Itzhak Rabin, ministrul Apararii, refuza sa elibereze teroristi "cu sange pe maini". Rabin a gresit, dar asa era politica in acea vreme: Israelul nu elibereaza teroristi-asasini. Unul din sefii Amal, Mustafa Dirani, paraseste Amal, il ia cu el pe Ron Arad si infiinteaza o noua organizatie. La inceputul anului 1988, Amos Gilad, unul din responsabilii serviciilor secrete militare AMAN apreciaza ca Dirani, un tip nu prea echilibrat, va incerca sa-l "vanda" pe Ron Arad iranienilor. Nahum Admoni, seful Mossad-ului, si generalul Amnon Shahak, comandantul AMAN-ului, subscriu. Jurnalistul Ronen Bergman, de la "Yediot Aharonot", dezvaluie cum s-a constituit dosarul "Ron Arad", in baza unei conceptii false. Ron Arad a fost vazut pentru ultima data viu in ziua de 4 mai 1988, in satul Gebi Shit, de langa Beirut. Atac esuat A fost promisa o recompensa de 10 milioane de dolari aceluia care va informa Israelul de locul unde se afla Ron Arad. O unitate de comando a atacat satul Meidon, dar paznicii lui Ron Arad s-au grabit sa dispara. Din marturisirile lor, Ron Arad ramase legat in casa, dar soldatii israelieni nu l-au gasit. Daca versiunea e adevarata, ce s-a intamplat cu Ron Arad din clipa in care paznicii sai au fugit si pana ce casa a fost luata cu asalt? Specialistii Mossad-ului au cautat ani in sir un raspuns intrebarii. Dirani, rapit de fortele israeliene, a fost silit sa marturiseasca predarea lui Ron Arad catre agentul iranian Mahmud Askari. Ulterior, Mossad-ul a stabilit ca Dirani nu putea sa se intalneasca cu Askari, iar Dirani a confirmat si acest lucru. "Cum e posibil sa recunosti ceva care nu e adevarat?", l-au intrebat anchetatorii. Fara sa clipeasca, Dirani a raspuns ca daca anchetatorii au spus ca el nu s-a intalnit niciodata cu Askari, el nu-i va contrazice niciodata. Dirani a inteles ca viata sa va fi mai usoara daca va sustine ca Ron Arad se afla in mainile iranienilor. O uriasa mistificare prinde aripi. Versiunea detinerii de catre iranieni a aviatorului israelian fusese acceptata de responsabilii Mossad-ului. Toate eforturile comunitatii informationale erau indreptate catre Teheran, care va intra in joc, de parca intr-adevar il detinea pe Ron Arad. Campanie internationala Cercetarile in cazul "Ron Arad" s-au amplificat din momentul alegerii lui Itzhak Rabin in fruntea Guvernului; sef al Mossad-ului era Shabtai Shavit. Echipa de cercetatori s-a dublat, s-a triplat, au fost mobilizati diplomatii Ministerului de Externe, concomitent cu lansarea unei campanii internationale. In 1992, misiunea a fost incredintata lui Israel Perlov, unul dintre cei mai straluciti specialisti ai serviciilor informationale. El a relansat, cu o vigoare rar intalnita, actiunea pentru readucerea in tara, viu sau mort, a lui Ron Arad. Actiune codificata "Hom Haguf" ("Temperatura trupului"). Paralel cu Perlov, actiona si Uri Lubrani, seful unei Comisii pentru legaturi in vederea eliberarii lui Ron Arad. Acesta reusise sa recruteze un arab influent care sustinea ca Ron Arad trebuie cautat in Liban sau Siria. Perlov a ramas inca credincios conceptiei conform careia Ron Arad se afla in Iran. Perlov a avut o idee stralucita: sa caute un om din varfurile militare iraniene care s-a intalnit cu Ron Arad. Pentru ca nu era posibil ca un specialist din aviatia iraniana sa nu fi incercata sa-l descoasa pe aviatorul israelian. Asa a fost lansata in 1994 actiunea "Iamei salehet" ("Zilele caderii frunzelor"). Intuitia lui Perlov s-a adeverit, a fost gasit si recrutat iranianul care se intalnise de doua ori cu Ron Arad. Ca sa verifice acuratetea marturiei iranianului, Perlov a adus din Israel la locul intalnirii un detector de minciuni. Poligraful a confirmat ca iranianul nu mintea. Ronen Bergman scrie ca aceasta actiune geniala a Mossad-ului a intrat in programul de studiu al scolilor de spionaj. Itzhak Rabin i-a conferit o distinctie lui Israel Perlov, lucru cu totul neobisnuit in activitatea Mossad-ului. In 1995, premierut a facut cunoscut intr-o conferinta de presa ca Ron Arad se afla in mainile iranienilor pe care-i socotea responsabili de viata prizonierului. Promovat, el isi dorea sa devina comandantul "Tomet"-ului (Departamentul Agentilor din Strainatate). Noul sef al Mossad-ului, Dani Iatom, a refuzat sa-i dea postul, si Perlov a parasit Mossad-ul. Noi sefi, alta perceptie. Cu tot succesul lui Perlov, enigma "Ron Arad" inca nu fusese descifrata. Inlocuitorul lui Perlov, Rami Igra, a intors totul pe dos, propunand un alt scenariu, bazat pe posibilitatea ca nu se poate avea incredere in iranian, chiar daca acesta fusese supus probei poligrafului. Nu era posibil ca iranianul sa fie agent al spionajului iranian? Existau si informatii ca Ron Arad fusese vazut ultima data in Siria. Se presupunea ca Ron Arad a facut de cateva ori itinerariul Liban-Iran-Siria, fiind cercetat de serviciile de spionaj ale acestor tari. Mandria Israelului Pilotii de lupta sunt marea mandrie a statului Israel. Ei reprezinta elita tarii. Inca din ultimele clase de liceu, candidatii care urmeaza sa fie primiti la scolile militare de aviatie sunt supusi unor repetate si eliminatorii examene. Dupa incheierea stagiului militar, dupa ce intra in armata rezervistilor, marile institutii ale tarii si firmele comerciale se bat pentru a-i angaja pe fostii aviatori de lupta. Sa nu mire astfel socul resimtit de societatea israeliana la aflarea vestii ca Ron Arad, cazut in prizonierat, dupa ce avionul Phantom pe care il pilota a fost doborat, in octombrie 1986, in cursul unui raid asupra teritoriului libanez. De atunci si pana astazi, Israelul a desfasurat o uriasa actiune tehnico-propagandistica pentru eliberarea lui Ron Arad. Nu a existat sef de stat sau ministru de Externe, n-a existat organizatie internationala sau personalitati de prim rang din lume care sa nu fi incercat sa cerceteze aceasta enigma. Chiar si Ceausescu si ministrii sai de Externe s-au implicat, iar dupa 1989, conducatorii noi ai Romaniei au cautat si ei sa gaseasca un fir care sa duca spre Ron Arad. Generalul Victor Stanculescu mi-a marturisit ca inainte si dupa caderea lui Ceausescu a avut contacte cu responsabili arabi in legatura cu pilotul israelian prizonier. Dupa ce s-au convins ca Dirani nu stie unde se afla Ron Arad, un comando israelian l-a rapit pe seicul El Krim Obeid, o inalta personalitate religioasa si politica libaneza. Dar nici acesta nu a oferit mai multe informatii. Ron Arad disparuse de parca l-a inghitit pamantul. Dirani si Obied, impreuna cu inca numerosi libanezi au stat in inchisorile israeliene ani in sir, ca o posibila "carte de schimb" cu Ron Arad. Cei doi prizonieri libanezi au fost eliberati, in cadrul schimbului de prizonieri dintre Israel si Hezbollah. In cursul tratativelor purtate de reprezentantii Germaniei si seicul Hassan Nassrallah a aruncat, asa, ca din intamplare, vorba despre o "mare surpriza" care ar putea sa survina, si pentru care Israel va trebui sa plateasca mult mai mult decat a platit pentru eliberarea colonelului Elhanan Tennenbaum si cadavrele celor trei soldati israelieni morti. De data aceasta, i se va cere Israelului sa elibereze, nu doar 429 de prizonieri, ci pe toti palestinienii, arabii si strainii aflati in inchisorile israeliene, adica circa 11.000. "Marea surpriza" nu putea fi decat Ron Arad. Numai pentru Ron Arad ar fi fost in stare Israelul sa plateasca un pret asa de mare, care sa includa si eliberarea unor teroristi cu "sange pe maini". Nimeni nu a vrut recompensa de 10 milioane O suma uriasa - 10 milioane de dolari - a fost promisa aceluia care va da o informatie reala despre ce s-a intamplat cu Ron Arad. Nimeni nu a incercat pana acum sa obtina banii. Incet-incet, legand fire invizibile si franturi de informatii, serviciile secrete israeliene au ajuns la concluzia ca Ron se afla in mainile iranienilor. Teheranul a respins insa orice incercare de a se angaja vreo discutie despre Ron Arad. De bani nici nu poate fi vorba. Teheranul nu e interesat de cele cateva milioane de dolari ale evreilor. Un spion destept a inteles aluzia. Daca Teheranul nu e interesat de bani, ce anume ar dori? Asa s-a declansat cea mai mare actiune de spionaj din zilele noastre, actiune in care sunt angajate mintile cele mai stralucite ale serviciilor de spionaj israeliene, iraniene, europene, americane, arabe si rusesti. Fiecare in parte, si toate laolalta, au anume interese ca in cazul "Ron Arad" sa se faca lumina. In cercurile conducatoare ale Mossad-ului se manifesta in 2004 un anume optimism in legatura cu cazul "Ron Arad". Ronen Berman, un ziarist de la cotidianul "Yediot Aharonot", un bun cunoscator al serviciilor secrete, spunea atunci ca medierea germana in schimbul de prizonieri Israel-Hezbollah a deschis o oportunitate pentru rezolvarea cazului "Ron Arad". Nassrallah, conducatorul Hezbollah, nu ar fi "incheiat" tranzactia cu Israelul daca Teheran-ul, "patronul", n-ar fi exercitat asupra sa presiuni. "Tranzactia" s-a incheiat cu eliberarea a doar 429 de prizonieri, mult mai putin dect a cerut initial Nassrallah. Teheranul era grabit ca acest schimb minor de prizonieri sa se incheie cat mai repede, pentru a se pune in miscare urmatoarea tranzactie, cea majora. Teheranul voia 13 spioni aflati dupa gratii Sefii "Departamentului 5" din Ministerul Informatiilor iranian, responsabil cu activitatea Hezbollah, l-au informat pe mediatorul german ca Teheranul ar fi dispus sa discute si despre o "afacere" mult mai mare: informatii despre pilotul israelian Ron Arad. Iranienii nu ar fi avut pretentii prea mari, dar ar fi fost bucurosi sa primeasca multumiri pentru bunavointa si umanitarismul lor, mai ales din partea Statelor Unite. Bineinteles, sa nu fie acuzati ca l-ar fi rapit pe Ron Arad sau ca ar fi cumva amestecati in acest caz. Teheranul dorea ca Israelul sa-si achite datoriile fata de Iran, facute in perioada sahului, in valoare de 5 miliarde de dolari. In plus, si cea mai importanta cerere, sa fie eliberati cei 13 spioni iranieni implicati in activitati teroriste, condamnati la inchisoare pe viata, de tribunalele din Germania, Franta si Elvetia. In inchisorile din Franta se afla Fridon Boirhamdi, Ali Vakiily Raad, Mahmud Azari, Zin El-Avadin Sarhadi (condamnati pe viata pentru asasinarea fostului prim-ministru iranian Shahapor Bahtiar), Mugitava Mashadi si Hassin Iganesta (condamnati pentru asasinarea lui Cyrus Elahay, conducator al organizatiei "Steagul Libertatii"), Ahmed Gyihuni (condamnat pentru uciderea lui Reza Mazloman, editor si ziarist). In Germania sunt incarcerati Mahmud Hassan, Hossam Hassan, Kazam Darabi si Abbes Ryal (implicati in macelul din restaurantul "Mikonos") si Muhammad Ali Hamadi (condamnat pentru asasinarea marinarului american la Beirut, in 1985). Intr-o inchisoare elvetiana isi ispaseste pedeapsa Hussein Hariri (condamnat pentu uciderea unui calator in timpul actiunii de deturnare a unui avion elvetian, in 1987). Toti acesti 13 agenti iranieni aflati in inchisori europene au fost trimisi de serviciile secrete iraniene cu misiunea de a-i lichida pe opozantii politici ai regimului de la Teheran. Autorii altor asasinate sunt in libertate. Autoritatile germane, de pilda, nu au facut prea mari eforturi pentru a-i prinde pe asasinii profesorului Kazam Ragibi, reprezentantul opozitiei iraniene la ONU. Serviciile secrete si politia din unele tari occidentale ar putea activa cu mai multa eficacitate daca n-ar exista anumite interese politico-economice. Comertul dintre aceste tari cu Iranul atinge cifre impresionante, de ordinul miliardelor de dolari. Germania este cea mai interesata sa "scape" de agentii-asasini iranieni aflati in inchisorile germane. Este si prima tara care a raspuns pozitiv Iranului in legatura cu mega-schimbul de prizonieri. Nici Elvetia, nici Franta nu sunt prea fericite cu teroristii iranieni pe care ii detin in inchisori. Rusia, cu relatiile ei economice preferentiale cu Iran, vedea si ea cu ochi buni realizarea "tranzactiei". Cat priveste CIA, sa nu mire eventualul ei "patronaj". Americanii cauta mereu cai pentru a modera pe fundamentalistii din Teheran. Ramanea o singura necunoscuta in aceasta ecuatie: era oare dispus Israelul sa intre in acest joc planetar, care sa duca la eliberarea unor asasini fundamentalisti iranieni, in schimbul unor informatii despre Ron Arad? Isi va putea permite din punct de vedere politic Guvernul israelian o tranzactie in care i se va cere sa elibereze 700 de prizonieri ca sa primeasca un cosciug? Pentru ca era greu de crezut ca dupa aproape doua decenii de captivitate iraniana, Ron Arad ar mai putea fi in viata. Iranul a refuzat 10 miliarde de dolari Ierusalimul a tatonat Teheranul: care-i pretul lui Ron Arad? O enorma presiune diplomatica a fost exercitata asupra Iranului. Presedinti de state, ministri, personalitati suspuse, intrebau in toate ocaziile cand se intalneau cu oficialitati iraniene despre Ron Arad. Iranienii nu s-au miscat insa de pe pozitia lor: Ron Arad nu se afla in Iran! Israelienii au scos atunci ultimul atu: ei au propus Teheranului redobandirea averilor Iranului blocate in bancile americane, in momentul cuceririi puterii de catre Khomeini. In plus, rezolvarea arbitrajului de la Geneva, care batea pasul pe loc. Era vorba de sume exorbitante rezultate din asocierea iraniano-israeliana la construirea conductei petrolifere Eylat-Askelon, furnizarea catre Israel a unor uriase cantitati de petrol iranian, construirea in Iran de catre israelieni a unei fabrici de proiectile si rachete sol-sol. Era vorba de 10 miliarde de dolari (5 miliarde din averile blocate in Statele Unite, plus 5 miliarde - datorii ale Israelului). 10 miliarde de dolari pentru eliberarea lui Ron Arad! Nimeni nu isi inchipuia ca iranienii nu vor accepta targul. Spre uimirea si dezolarea Ierusalimului, Teheranul a ramas ferm pe pozitia initiala: Ron Arad nu se afla in Iran! Acum, din senin, apare aceasta caseta video. Cine este interesat sa readuca pe agenda israeliana durerosul caz al disparitiei lui Ron Arad?

Tesu SOLOMOVICI