"Sa-ti tragi realitatea pe piept ca o camasa/ pana-au s-asude-n piete statuile de gips/ sa vezi cum libertatea imbatranita-n fasa/ e indopata zilnic cu-acelasi lapte fix". Se implinesc zilele acestea exact 30 de ani de cand aceste versuri au fost publicate in 1976 (!) in volumul "Proprietarul de poduri" al lui Mircea Dinescu. Tin foarte bine minte impresia profunda pe care ele au produs-o asupra noastra, a studentilor adunati ciorchine in amfiteatrul "Mihai Eminescu" de la Facultatea de Filologie din Cluj, recitate maiakovskian de foarte tanarul pe atunci poet. Erau de-o radicalitate anti-totalitara pe care, public, n-o mai intalnisem pana in momentul respectiv; o radicalitate intarita cu fiecare volum urmator si culminand cu exceptionalul pamflet "Mamutul si literatura", publicat, daca nu ma-nsala memoria, in "Liberation", la Paris, pe cand Dinescu era arestat la domiciliu. Era foarte clar cine era "Mamutul"... Ei bine, la 30 de ani de la publicarea versurilor incendiare amintite mai sus, Mircea Dinescu este azi cel mai atacat membru al CNSAS. Si de catre cine?! De cineva care scria ode Elenei Ceausescu, care ii promitea lui Ceausescu, "cel mai de seama barbat de stat din intreaga istorie a Romaniei", ca il va glorifica intreaga lui viata, care era unul din stalpii "Saptamanii", oficina Securitatii, si care, vicepresedinte al Senatului Romaniei, ii cheama pe securisti in partidul sau!!! Nu-mi vine sa cred, dar asta e: la aproape 17 ani de cand credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de picior, am ajuns sa traim ceea ce Marin Preda numea in "Cel mai iubit dintre pamanteni" - "era ticalosilor". P.S. - Mi-e tot mai simpatica Lavinia Sandru...