Ion Bogdan LEFTER 

Peste mai putin de doua luni, la sfarsitul lui septembrie, capitala Romaniei va gazdui cea de-a 11-a reuniune la varf a Organizatiei Internationale a Francofoniei. Precedentele "sommet"-uri au avut loc la Paris (cel dintai, in 1986, apoi cel din 1991), in Quebec-ul canadian, pe continentul african, in foste colonii franceze, si in Asia indepartata, la Hanoi, si in Orientul apropiat, la Beirut. Pe acest traseu, reuniunea s-a consolidat si si-a creat structuri institutionale: Consiliul Permanent al Francofoniei, din 1991, devenit Organizatia Internationala a Francofoniei chiar la Bucuresti, in 1998, cu ocazia unei reuniuni a Conferintei Ministeriale a Francofoniei. Acum, intre 25 si 29 septembrie, "sommet"-ul va avea loc pentru prima oara in Europa, in afara Frantei. Vor veni la Bucuresti, cateva zeci de sefi de state si de guverne, plus delegatiile insotitoare, in total cateva mii de participanti. O buna ocazie pentru Romania de a se arata o buna gazda, un stat cu un rol de jucat in comunitatea internationala si o tara in plina dezvoltare. Guvernul a alocat fonduri substantiale atat pentru pregatirea si desfasurarea efectiva a "sommet"-ului, cat si pentru un sir de manifestari publice, culturale, academice care sa marcheze un "An al francofoniei" in Romania. Banii se vor fi cheltuit, insa cam fara impact. Din ianuarie si pana acum n-am auzit decat de doua evenimente, si acelea cu slabe ecouri publice: un recital de poezie franceza si romaneasca tradusa in limba respectiva (la Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti, la o ora de pranz, cu acces pe baza de invitatii) si un mic turneu al unei trupe de artisti francezi si marocani, dar de... dans! Francofonie a miscarilor, probabil... Se misca mai bine altii, in schimb. Statele care vor fi reprezentate la Bucuresti isi pregatesc prezentele publice, culturale, mediatice din zilele "sommet"-ului. Iar la Brasov, de curand, in ultima saptamana din iulie, Jeune Decideurs Europe, organizatie care se adreseaza tinerilor "lideri in formare" de pe Vechiul Continent, dar si de aiurea, a organizat o Universit� d'�t� francophone. Proximitatea reuniunii din septembrie a fost pretextul proiectului si totodata un bun argument in fata finantatorilor, in frunte cu Comisia Europeana. Au participat circa 350 de studenti sau absolventi recenti de facultati din cateva zeci de tari ale lumii, de pe mai multe continente. Am asistat la reuniunea de deschidere si am avut apoi o intalnire foarte interesanta cu un grup de 40-50 de tineri care-si alesesera ca domeniu de dezbatere cultura in sens larg, inclusiv cultura politica sau geopolitica. De-a lungul saptamanii, la "universitatea de vara" au sosit mereu alti conferentiari, astfel incat junii "cursanti" sa vada si sa auda cat mai multe si mai diverse lucruri. Plus - cum altfel?! - portia de turism si de distractie, si ele "de vara". Rezumand discutia la care am participat: o proiectasem ca descriere a "hartii" culturale a Europei - "Trei mari familii, cativa veri mici si o pretioasa policromie" (familiile lingvistice si culturale, fireste) -, dar cadrul s-a largit mult, cuprinzand actualitatea politica europeana si internationala si, in schita, intreaga istorie postbelica, fara de care evolutiile recente risca sa fie interpretate anapoda. Pe cat de evident e faptul ca - macar la acest nivel, al "intelighentiei" in formare - tinerii de azi vor sa inteleaga pe ce lume traiesc, pe atat e de surprinzator cat de putin cunoscut le este trecutul apropiat. Nimeni dintre fetele si baietii traitori in Europa occidentala nu stia ce a fost Planul Marshall, deci in ce masura Statele Unite ale Americii au contribuit la refacerea postbelica si la prosperitatea de care Vestul continentului nostru se bucura de cateva decenii incoace. Iar atunci cand a venit vorba despre locul postului - tot american - de radio Europa Libera/Libertatea in istoria "razboiului rece", printre numeroasele intrebari care mi-au fost puse s-a aflat si urmatoarea, venita din partea unui grup de fete si baieti din Europa Centrala si de Est, inclusiv romani: "Europa Libera se difuza oficial sau clandestin?"(!)... Altfel, junii zilelor noastre stiu destule - uneori cu nuante, alteori in clisee jurnalistice, dar stiu! - despre Uniunea Europeana, despre procesul de extindere a organizatiei sau despre criza Tratatului Constitutional. Nu mi s-au parut "eurosceptici", chiar daca sunt critici, cateodata pana la vehementa. Se simt - in modul cel mai firesc - "cetateni ai Europei": cosmopoliti, mobili, obisnuiti sa calatoreasca, sa-si faca mereu cunostinte in alte tari, sa studieze in strainatate, pentru ca, pana la urma, multi dintre ei sa ajunga la "job"-uri care inseamna si ele calatorii, limbi straine, integrarea intr-o dinamica supranationala, continentala si "globala". Apropo de "globalizare": nimeni dintre tinerii Universitatii de vara de la Brasov nu parea speriat de atare perspectiva. Doar in discursurile inaugurale, "oficiale", am mai intalnit cate o referire la distinctia dintre "globalizare" si "mondializare", la care francezii tineau in anii trecuti: "mondializarea" ar insemna pastrarea diversitatii (deci si salvarea... francofoniei!), in timp ce "globalizarea" ar presupune uniformizarea, dizolvarea specificitatilor. Intre timp - insa - am ajuns cu totii sa intelegem prin "globalizare" ceea ce francezii numesc... "mondializare", nu-i asa?!