Shlomo AVINERI 

Criza de astazi a Libanului este o criza a statului libanez. Este aceasta criza structurala care trebuie gestionata daca violentele vor inceta. Cand Israelul si-a retras fortele din sudul Libanului, in 2000, perceptia internationala a fost aceea ca Guvernul libanez va reusi sa isi reimpuna propria autoritate in zona evacuata. Hezbollah, care a condus lupta armata impotriva ocupatiei israeliene trebuia sa se dezarmeze si sa reinventeze ca forta politica, reprezentand comunitatea siita care fusese marginalizata istoric de catre crestinii maroniti aflati la putere in Liban si de sunniti. Nimic din toate astea nu s-a intamplat. In loc sa isi desfasoare fortele in sudul Libanului, Guvernul neputincios de la Beirut nu s-a opus deloc Hezbollah. In ultimii sase ani, gruparea Hezbollah a insituit un stat virtual in interiorul unui stat: militiile sale au devenit singura forta din sudul Libanului, stabilind avanposturi de alungul frontierei cu Israelul, uneori la doar cativa metri de granita. Ocazional, Hezbollah a bombardat Israelul, iar liderul miscarii, Hassan Nassrallah si-a continuat atacurile nu doar la adresa Israelului si a sionismului, ci si impotriva tuturor evreilor. Rezolutia 1559 a Consiliului de Securitate al ONU, care cerea explicit dezarmarea tuturor militiilor si restabilirea autoritatii Guvernului libanez in sud a fost ignorata. Dupa mult trambitata Revolutie Cedar, din 2005, Hezbollah s-a alaturat Guvernului libanez, in vreme ce, in acelasi timp, a continuat sa isi mentina militiile armate si sa pastreze controlul in sud. Pe partea cealalta, Israelul, dupa trauma provocata de razboiul din Liban, din 1982, a decis sa nu raspunda la atacurile Hezbollah si a sperat ca nu va exista o escaladare a atacurilor. Aceste situatii absurde au facut ca lucrurile sa explodeze imediat ce Hezbollah a rapit doi soldati israelieni din teritoriile israeliene. Existenta neintrerupta a statului ilegitim al Hezbollah in cadrul unui stat nu mai poate fi tolerata. Deocamdata, Libanul este mult prea fragil pentru a-si impune suveranitatea. Pe de alta parte, Israelul nu va permite Hezbollah sa se reinstaleze de-a lungul granitei sale sau sa isi mentina arsenalul de rachete. Pentru realizarea oricarei reafirmari a unei suveranitati libaneze efective in sudul Libanului, este nevoie de eforturi internationale majore, mai presus de actualele retorici. Principalele elemente ale unei astfel de solutii internationale sunt urmatoarele: Hezbollah sa elibereze imediat si fara conditii cei doi soldati israelieni; Israelul sa inceteze activitatile militare initiate in Liban; Guvernul israelian sa solicite asistenta internationala in implementarea rezolutiei 1559. Pentru acest scop, trebuie stabilita o implementare solida si adecvata a fortelor armate internationale. Aceste forte trebuie sa actioneze diferit fata de cele anterioare, ale ONU, care au esuat in Liban. Actualele forte ONU din sudul Libanului, UNIFIL, nu pot fi considerate decat o gluma proasta. La fel ca si prezenta ONU in Srebrenita, in timpul razboiului din Bosnia, UNIFIL a facut ca Natiunile Unite sa capete o reputatie nu foarte buna, intrucat nu a reusit sa impiedice teroristii sa atace Israelul, asa cum nu a reusit nici sa stopeze invadarea Libanului, de catre Israel, in 1982. Pentru a beneficia de legitimitate pentru misiunile extrem de delicate pe care ar urma sa le desfasoare intr-o tara araba, ar fi necesar ca in aceste forte sa fie inclusi soldati din Maroc, Arabia de Sud si, poate Pakistan. Aceste forte ar trebui sa ajute la desfasurarea - daca este necesar prin forta - armatei libaneze in sudul Libanului, de a participa la dezarmarea Hezbollah si de a patrula granita israelo-libaneza, pentru a se asigura ca nu au loc incursiuni ale niciuneia dintre parti. Nu in ultimul rand, nu se cunoaste prea bine ca o anomalie a statutului Libanului este aceea ca, nici astazi, Siria nu a ajuns sa recunoasca pe deplin Libanul ca natiune suverana, in manualele scolare siriene Libanul figurand ca parte a Siriei Mari. Prin urmare, cele doua state nu au relatii diplomatice normale - nu exista o Ambasada siriana la Beirut si nici o Ambasada a Libanului la Damasc. Existenta Hezbollah ca mini-stat in sudul Libanului este o incalcare flagranta a suveranitatii Libanului. Toate aceste vorbe goale lansate de la Sankt Petersburg, Bruxelles sau de la sediul ONU nu vor duce la o incetare a focului. Dar o schimbare fundamentala este necesara. Numai o forta militara efectiva, cu legitimitate internationala, poate aduce aceasta schimbare. Altfel, suntem condamnati cu totii la continuarea actualei spirale a violentelor. Shlomo Avineri, fost director general in Ministerul de Externe al Israelului, este profesor de Stiinte Politice la Universitatea Ebraica din Ierusalim Copyright: Project Syndicate, 2006. www.project-syndicate.org