Ziua Logo
  Nr. 3675 de vineri, 14 iulie 2006 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Sa ne definim termenii
Zoe PETRE 
De cate ori n-ati auzit functionari superiori ai regimului ceausist, de la ambasadori si ministri la ofiteri de securitate mai mult sau mai putin acoperiti, care ne servesc la ceas de seara discursul - cam ranced - despre excelenta diplomatiei si politicii externe obladuite de Ceausescu in primul deceniu de domnie (sau in ambele)? La pachet cu filmele strident patriotarde pe care televiziunile le reiau fara jena, acesti pretinsi experti, al caror fond aperceptiv ramane tributar pana azi revistelor "Lumea" si "Era Socialista" - sau, in cazurile cele mai de soi, buletinelor Agerpres pentru uz strict intern - isi asasineaza propria gandire, ca sa nu mai vorbesc de a noastra, cu admiratia lor pentru ceea ce nu ezita nici azi sa numeasca "marea epoca a diplomatiei romanesti".
Fie din cauza ca au participat la operatiile ceausiste de imagine, imbibandu-si cugetele pana la refuz cu propaganda nationalista care le potenta, fie pur si simplu pentru ca ei insisi, sau parintii lor, erau sufocati, la inceputul anilor '60, de comunismul represiv, indisolubil legat de "prietenia vesnica" cu URSS, de limba rusa obligatorie si de denigrarea istoriei si culturii nationale in discursul oficial, multi contemporani ai nostri cred sincer in cele mai absurde stereotipe ale discursului "epocii de aur" pe teme de politica externa. Chiar printre politicienii devotati ideilor de reformare, democratie, libertate si modernizare, poncifele politicii externe asa cum au fost ele exaltate de propaganda ceausista razbat ici si colo fara ca macar cei care le exprima sa-si dea seama in ce masura repeta mecanic niste lozinci remanente.
Esenta acestui discurs ramane vanitatea: ni se umfla pipota de un "indreptatit sentiment de mandrie patriotica" la amintirea verii lui '68, fara ca asta sa ne faca sa ne simtim mai vinovati de toamna lui '56, de pilda.
Antidotul la acea jalnica toamna, cand Romania a jucat un rol dintre cele mai rusinoase in inabusirea revolutiei maghiare, e auto-admiratia pentru indemanarea cu care am asumat orice compromis, oricat de umilitor, pasa-mi-te pentru a salva natia. Cand e vorba de Stefan cel Mare sau de "Primavara de la Praga", ne simtim eroici, iar cand vine vorba de Axa Berlin-Roma - Tokio sau de Carta 77 ne simtim victimele - neputincioase, dar totusi iscusite - ale istoriei. Am fost, pe rand, mai inteligenti decat ungurii, mai abili decat cehii, mai sireti decat polonezii. In acelasi timp si sub acelasi aspect suntem cei mai grozavi: eroi si smecheri, bravi pana la uitare de sine si duplicitari pana la pierdere de sine.
Acest aliaj impur de fanfaronada de tip Catavencu cu tarisoara lui si de aparent conformism de tip Pristanda - pupa-l in bot si papa-i tot - a dominat si politica externa a regimurilor Iliescu: poate ca doar eu imi amintesc cum, inca pe scara avionului cu care se intorceau de la Strasbourg, unde se dadusera de ceasul mortii sa para acceptabili Consiliului Europei, reprezentantii FSN declarau cu subita independenta ca acelasi consiliu nu poate emite decat recomandari pe care autoritatile romanesti le respecta doar daca vor.
Dar sunt sigura ca si Dvs. va amintiti cum, dupa scandalul provocat de semnarea acordului de non-extradare cu SUA, dl Iliescu, presedintele care reprezenta Romania in relatiile internationale, declara fara sa roseasca ca Parlamentul nu va ratifica acest acord. L-o fi ratificat?
Cand, in 1999, presedintele Constantinescu a aruncat la lada de gunoi a istoriei paradigma identitara a pacalirii partenerilor, mai tineti minte, desigur, ce reactie a starnit, nu doar in presa sau in opozitie, ci in intreaga opinie publica. Recunoasteti, domnilor, nici azi nu v-a trecut paraponul.
Indiferent de intentiile fiecaruia dintre protagonistii recentei dezbateri referitoare la prezenta noastra in Irak, cele mai multe comentarii, fie ele tiparite, vizualizate sau difuzate pe foruri, bloguri sau la o bere intre amici s-au inscris in acelasi tipar remanent al propagandei ceausiste, emitand pompos judecati de valoare in locul judecatilor de existenta si alternand epitete, de la "servil" la "brav" si de la "abil" la "stangaci". De aceea, inainte de a discuta, aplicat si rational, daca si cand ar fi potrivit ca Romania sa se retraga din Irak, ar trebui sa discutam ce paradigma, ce viziune de politica internationala se potriveste cu noul statut al Romaniei in Europa si in lume. Vorba lui Voltaire, inainte de toate sa ne definim termenii.
 Comentarii: 4 Afiseaza toate comentariile  
Sa ne definim termenii.....   de doctorul
Inainte de a defini termenii, trebuie sa ne definim ...oamenii!   de Tzepelica
Doamna!   de scepticul
Care definiii? Care termeni?   de S.Stefan
A r h i v a
  Sa ne tinem de neamuri. Cu Basescu, Voronin si Smirnov    16 comentarii
  Clisma la romani    6 comentarii
  Mai avem nevoie de partide mici?    10 comentarii
  Voronin-Basescu, prieteni nedespartiti, dar diferiti    3 comentarii
  La judecata zilei    3 comentarii
  Lung prilej de vorbe    2006-07-07
  Gura pacatosului    2006-06-30
  Din nou despre educatie    2006-06-23
  Invatamantul de masa si confectia in lohn    2006-06-16
  www.mariromani.ro    2006-06-09
 Top afisari / comentarii 
 Clisma la romani (897 afisari)
 Justitia Mafiei (551 afisari)
 A-Bike, mini-bicicleta de oras (365 afisari)
 Bubuie Orientul (361 afisari)
 Ciupercile "mistice" (205 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.34162 sec.