Ziua Logo
  Nr. 3669 de vineri, 7 iulie 2006 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Lung prilej de vorbe
Zoe PETRE 
Pana deunazi, campionul absolut al interventiilor furtunoase in acest magazin de portelanuri care este domeniul relatiilor internationale era dl. Basescu: stupoarea pe care au provocat-o neuitatele episoade "tainul lui Raffarin", sau "Axa" a sporit apoi in progresie geometrica, ducand la abandonul d-lui Plesu - tot asa cum, pe plan intern (si nu numai) promovarea proiectelor politienesti de siguranta nationala au dus la abandonul d-nei Weber. Acum, spre regretul meu, dl. Tariceanu a fost impins sa concureze pe acelasi teren, ceea ce ar putea eventual sa-i aduca un efemer spor de popularitate prin populism, dar risca, pe termen mediu, sa-l impinga intr-o zona a competitiei politice unde nu poate concura decat in pierdere axa Basescu-Becali. Putina raceala si ceva mai multa informatie n-ar strica in tratarea unui subiect mai complex decat poate parea daca il examinam doar de pe malurile eternei si fascinantei Dambovite. E adevarat, o asemenea perspectiva nu ofera suspansul, taisul pamfletar, impatimirea elocventa cu care comentatorii isi delecteaza publicul, provocandu-i insomnii si anxietati.
Spre deosebire de altii, nu am obiectii de fond la politica pro-americana a dlui Basescu. Am insa obiectii majore la caracterul unilateral si simplist al acestei politici, fiindca interesul national al Romaniei e indisolubil legat de continuitatea si de dezvoltarea cooperarii transatlantice, si fiindca, cum zice o vorba neaosa, cand armasarii se-ncura, asinii sa stea de-o parte. Asa cum am protestat fata de hiper-atlantismul Guvernului Nastase, acompaniat in bas continuu - vai, cat de continuu! - de discursurile anti-globalizare si anti-imperialism ale lui Ion Iliescu, am protestat si fata de unilateralele pronunciamente ale dlui Basescu, cu sau fara licuricii din dotare. Dl. Tariceanu a procedat pana mai ieri corect in efortul sau de a contrabalansa prin europenism acest dezechilbru periculos, si nu m-as mira defel daca as afla ca, de la Bruxelles, a fost discret si diplomatic sfatuit sa nu cheltuie prea multi bani europeni pentru a sustine efortul militar american in Irak. Cuvintele-cheie raman, totusi, discretia si diplomatia, tot asa cum ideea fundamentala ramane refuzul unilateralitatii.
Pe de alta parte, spre deosebire de dl. Basescu, administratia americana nu vrea sa ramana prezenta militar in Irak pana la Sfantu-asteapta - pardon, pana la consolidarea definitiva a democratiei irakiene. Faptul ca motivele interventiei in Irak, initial sustinute de o majoritate politica transpartinica si de o mare parte a opiniei publice americane, si-au pierdut dramatic credibilitatea, nu e decat o parte a problemei irakiene. Se adauga marile pierderi umane, materiale si de prestigiu pe care le provoaca rezistenta armata fundamentalista, baasista, saddamista, s.a.m.d., dosarele mai mult decat sulfuroase ale inchisorilor, disensiunile din interiorul administratiei irakiene si disfunctionalitatile dureroase in administrarea curenta a unei tari care sufera acum de privatiuni mai mari decat in vremea embargoului. Ma intreb ce s-ar fi intamplat in Romania daca, dupa decembrie 1989, am fi avut restrictii mai mari decat inainte la curent electric sau alimente; dar daca aceste restrictii ar fi coincis si cu prezenta unei armate de ocupatie, bunaoara ruseasca?
Administratia republicana se apropie vertiginos de scadenta alegerilor din 2008, si interesul politic imediat al tuturor republicanilor, in frunte cu familia Bush, este acela de a face un gest spectaculos si decisiv la timp pentru ca Hillary Clinton sa nu devina al 44-lea presedinte - si prima presedinta - din istoria SUA. Asa citesc propunerea Guvernului irakian de amnistie si pacificare interna, la care 11 organizatii sunnite au raspuns favorabil cu o singura conditie: sa li se prezinte un calendar de retragere a tuturor militarilor straini din Irak in termen de doi ani.
De aici rezulta o posibila ipoteza si doua alternative. Ipoteza e ca, intr-un rastimp nu prea lung, chiar administratia americana ar putea face public un calendar de retragere, si ca, banuind ce se petrece la Washington, dl. Tariceanu ar fi incercat sa anticipeze. O alta supozitie ar fi aceea ca dl. Basescu se grabea el insusi sa propuna intoarcerea celor 650, si ca dl. Tariceanu a prins de veste si i-a furat jucaria. Ambele implica insa un nivel atat de inalt de informare incat, daca ipoteza calendarului ramane posibila, alternativele ei locale sunt in cel mai bun caz doar vorbe.
 Comentarii: 3 Afiseaza toate comentariile  
:))   de George-Felix
Lung prilej de vorbe/si de ipoteze...   de Tzepelica
Presedintele va fi decorat de germani   de gergiana
A r h i v a
  Pace cu batista pe tambal    7 comentarii
  Sageata liberala si tintele ratate    3 comentarii
  Cat de inevitabila este "Eurabia"?    7 comentarii
  Observatorii la Europa    2 comentarii
  La judecata zilei    3 comentarii
  Gura pacatosului    2006-06-30
  Din nou despre educatie    2006-06-23
  Invatamantul de masa si confectia in lohn    2006-06-16
  www.mariromani.ro    2006-06-09
  Romania francofona    2006-06-02
 Top afisari / comentarii 
 "La Draganesti-Vlasca e o mafie generala" (596 afisari)
 Cand naratiunea reinventeaza lumea (355 afisari)
 Judecatori prin frauda (164 afisari)
 Cursa taurilor de la Pamplona (105 afisari)
 Colierul Faraonului (84 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.30374 sec.