Mihail Marghelov 

Rusia nu este o tara de semisezon. La noi este fie canicula, fie ger - atat ca timp, cat si in gandire. A fost suficient ca Dick Cheney sa ne frece ridichea pentru "abaterea de la democratie" ca imediat presa sa licareasca de titluri despre "Razboiul Rece". A fost suficient ca in Consiliul Europei unii si altii sa-si aminteasca faptul ca Rusia nu a anulat pedeapsa capitala, ca publicistii sa ceara scoaterea noastra din aceasta organizatie sau macar taierea diurnelor. Divergenta de pareri este o trasatura dobandita in spatiul inchis al comunismului. Iar timpul nostru este mai corect de catalogat ca "vremurile intoarcerii in Europa". De aceea suntem atat de sensibili la acest dus rece al criticilor. Uitand ca, de fapt, aceste critici sunt generate nu de pacatele impotriva democratiei, ci de inceputul unei politici independente. Rusia nu vrea sa fie membru UE. Problema participarii nu este luata in serios nici la Moscova, nici la Bruxelles. Rusia pretinde la propriul sau rol in Eurasia. Ce mai ramane - parteneriat sau coexistenta pasnica alaturi de UE? O intrebare binevenita, daca se tine cont de faptul ca anul viitor expira termenul Acordului de parteneriat si colaborare (SPS) - documentul de baza al relatiilor ruse cu Uniunea. Convinsi de criza din raporturile noastre, expertii invoca o nedefinita bariera valorica. Dar bariera valorica reprezinta o constructie artificiala. Ce rau poate constitui pentru noi respectarea drepturilor omului, toleranta, o justitie corecta, alegeri cinstite? De ce nu e buna Curtea Europeana de Justitie, unde numerosi cetateni rusi repurteaza victorie dupa victorie asupra birocratiei "natale"? Pe cine deranjeaza in Rusia valorile europene? Pe functionarii incuiati la minte, pe nemernici, acea parte a elitei care nu cunoaste limbi straine. Cred ca aceste categorii isi traiesc deja ultimele zile. Oamenii seriosi din UE si din Rusia au inca suficienta incredere reciproca. UE are impresia ca Rusia nu-si indeplineste indatoririle sale de parteneriat. La randul sau, Rusia este nelinistita de fenomenele de criza din interiorul UE. Rusia a extins regulile SPS asupra celor zece noi membri ai UE. Dar Bruxelles nu a avut un raspuns simetric - au mai ramas problemele legate de tranzitul prin Kaliningrad, de drepturile populatiei rusofone din tarile baltice. UE si Rusia au divergente in spatiul post-sovietic: este vorba de Moldova, Ucraina, Belorusia, Caucazul de Sud. Aici UE foloseste ceea ce se cheama efectul "fortei blande", inainte de toate nivelul ridicat de viata al populatiei ei. si tarile trag singure spre UE. Extinderea UE impinge Rusia spre nord-est, ii rapeste din spatiul ei geografic de europenizare. Desi a devenit un obicei din a vorbi despre fragilitatea economiei ruse, oamenii practici de la Bruxelles vad in ea un concurent puternic. Initiativa noastra geopolitica am lansat-o de mult, fara a conditiona Occidentul de nici o circumstanta - nici in legatura cu dizolvarea Pactului de la Varsovia, nici de caderea Zidului Berlinului. Iar despre interesele lor nationale au inceput sa declare cu doar sase ani in urma. Intoarcerea in Europa nu presupune supunerea politica a Rusiei. In ultimul timp se scrie mult despre politica estica a Rusiei. Este un progres - este demonstratia unui comun fundamental in abordarea a ceea ce inseamna ordinea mondiala. Am in vedere orientarea catre o lume multipolara, democratica. Si numai acest detaliu ne permite sa vorbim despre parteneriatul Rusiei si Uniunii Europene. Incepand cu anul 2000, fiecare summit UE - Rusia a fost un pas spre parteneriat. La ultima intalnire la varf, cea de la Soci, s-a vorbit despre toate directiile de colaborare, inclusiv in sfera militara. Au fost examinate si situatiile de dupa 2007. Pentru ca multe din prevederile SPS se preteaza la situatia anilor '90. Pe parcursul summitului au fost trase concluziile activitatii depuse in toate cele patru spatii comune. Au fost stabilite zeci de dialoguri pe profil, de la agricultura la cosmos. Se colaboreaza si in privinta drepturilor omului. Au fost adoptate planuri de simplificare a regimului de vize, pentru tranzitul kaliningradean s-a decis folosirea experientei unei "singure ferestre", principiu aplicat deja la granita ruso-finlandeza. La summit s-a vorbit si despre problemele energetice. Nu trebuie sa ne fie rusine numind energetica drept instrument al politicii externe. UE a amintit Rusiei ca nu a ratificat Carta energetica. Aceasta Carta este evident in detrimentul nostru. Ea permite accesul la resursele noastre si la tarile de tranzit, absolut incapabile sa propuna ceva in schimb. Rusia a propus in contrapondere la aceasta Carta propriul ei plan de expansiune asupra pietei energetice a UE. In ziua de astazi, UE, care se pronunta pentru liberalizarea acestei piete, a cedat Rusiei. Pastram monopolul asupra transportului si exportului la gaze, continuam sa lucram pe acorduri pe termen lung si am obtinut o cota importanta de actiuni din sistemul german de distributie a gazelor naturale. Timpul lucreaza pentru o revenire de succes a Rusiei in Europa. Comentariul lui Mihail Marghelov, presedinte al comisiei de Relatii Externe a Consiliului Federatiei, a fost publicat in Nezavisimaia Gazeta si preluat de Agentia "Rusia la zi"