Scandalul privind "dosarul de retea" al presedintelui PC, Dan Voiculescu, iscat de recentele declaratii ale unor oficiali ai CNSAS, care au lasat sa se inteleaga ca acesta a avut numele de cod "Felix", poate sa insemne sfarsitul carierei politice a acestuia. Voiculescu a negat vehement, in fata presei, ca ar fi colaborat in vreun fel cu Securitatea, spunand ca cele doua dosare informative, ajunse prin curier special la CNSAS, nu ar aduce "nimic important" in privinta trecutului sau. Amintim ca CNSAS a emis in ultimii ani doua certificate pe numele lui Voiculescu - unul comunicat chiar ziarului ZIUA - in care a atestat ca acesta nu a fost informator/colaborator al fostei Securitati ca politie politica. Dan Voiculescu insusi a anulat veridicitatea constatarilor CNSAS cand, la o conferinta de presa, a recunoscut ca dosarele de urmarire informativa pe care s-a pronuntat CNSAS contineau doar referiri la activitatea sa de pana in anul 1980. Cei mai importanti 10 ani din cariera sa (1980 - 1989) nu au fost luati in calcul de CNSAS, intrucat pentru aceasta perioada serviciile de informatii nu au prezentat dosarele. Erau exact anii cand Dan Voiculescu a condus filiala de la Bucuresti a firmei CRESCENT - Cipru, in calitate de angajat al Oficiului ARGUS. Aceasta era o firma a Securitatii condusa de colonelul Dragos Diaconescu, prin care erau angajati toti lucratorii romani care activau in domeniul comertului exterior. In fapt, Dan Voiculescu, a primit un salariu de circa 6000 lei, lunar, de la Oficiul ARGUS, pentru functia de director general prestata la CRESCENT - Cipru, incepand din 01.03.1982 si pana la finele lui 1989. In perioada cat a fost directorul filialei de la Bucuresti al firmei cipriote CRESCENT, Voiculescu a derulat cele mai mari afaceri - de ordinul miliardelor de dolari - cu principalele intreprinderi de Comert Exterior ale Securitatii, in special cu ICE Dunarea, care detinea monopolul exporturilor pe cele mai cautate materii prime si produse ale industriei romanesti. O mare parte din profitul acestor afaceri se scurgeau, sub forma de comisioane, in conturi secrete din strainatate, prin cunoscuta operatiune AVS (aport special valutar) dirijata la nivel national de "Cabinetele I si II", adica de Nicolae si Elena Ceausescu. Ordin de la Ceausescu In numeroasele sale declaratii publice si chiar in cartea sa intitulata "Adevarul despre Crescent", Dan Voiculescu a negat acuzele publice ca ar fi fost ofiter acoperit al Securitatii sau ca ar fi colaborat cu Securitatea. Mai mult, el sustine ca nu a semnat niciodata vreun angajament cu Securitatea. Cu toate acestea, incepand cu 1971, Nicolae Ceausescu a impus Securitatii ca toti lucratorii din Comertului Exterior, indiferent de functia detinuta, sa semneze angajamente prin care acestia se obligau sa-si informeze sefii de Intreprinderi de Comert Exterior (care erau cu totii ofiteri de Securitate acoperiti), despre tot ce misca in jurul lor in legatura cu activitatile de comert desfasurate. De la datele tehnice privind contractele incheiate, pana la strainii si colegii cu care intrau in contact si pana la ce-au vorbit la masa, la un pahar, ce faceau in viata lor particulara etc. Acest lucru a fost impus prin lege. Prima a fost Legea nr. 23/1971 privind apararea secretului de stat in Republica Socialista Romania, lege modificata prin Decretul ceausist nr. 304 din 25 iulie 1972. Acestea s-au completat cu Hotararea nr. 19 din 14 ianuarie 1972 privind unele masuri in legatura cu apararea secretului de stat emisa de Consiliul de Ministri al RSR. Aceasta Hotarare a impus introducerea codificarilor informatiilor secrete cu numere incepand cu un zero pentru informatiile secrete, cu doua zerouri informatiile strict secrete si cu trei zerouri documentele strict secrete de importanta deosebita, precum si obligatia tuturor salariatilor din sectoarele de interes de a tine vestitele "caiete de ciorna" pe care sa-si noteze tot ce observa de interes pentru Securitate. Serviciile de cadre (de personal) de la orice intreprindere, cu precadere cele din Comertul Exterior, erau obligate sa obtina de la orice angajat un ANGAJAMENT tip, cu urmatorul continut: "Subsemnatul... (...) Ma angajez sa respect normele privind relatiile cu organizatiile straine precum si cu cetatenii straini si sa informez in termenul legal pe seful meu ierarhic despre problemele rezultate din relatiile cu acestia. Sunt constient ca in cazul cand voi incalca dispozitiile legale privind apararea secretului de stat si stabilirea de relatii cu strainii voi raspunde potrivit legii, administrativ, disciplinar, material, civil ori penal, in raport cu gravitatea faptei" (vezi facsimil). Persoanele care semnau aceste angajamente isi alegeau sau li se dadea un nume de cod. Iata, prin urmare, ca angajamentul aparea ca o datorie fata de tara, stabilita prin lege, si este greu de crezut ca un lucrator din Comertul Exterior sa nu-l fi semnat. Persoane care au lucrat in comertul exterior ne-au recunoscut ca au dat aceste angajamente si ca nu exista exceptie de la regula. Chiar daca cei care au lucrat in Comertul Exterior considera ca nu au facut politie politica, in notele lor aparea tot ceea ce aflau si vedeau la strainii cu care intrau in contact, atat din punct de vedere profesional, cat si intim, personal (vicii, opinii politice, informatii despre familie si prieteni etc). Ei raportau periodic notele ofiterilor de Securitate de care erau coordonati. Nu era loc de-ntors. Cine nu consimtea era inlaturat din sistem. Aceste note au dus uneori la santajarea afaceristilor straini de catre Securitate, in scopul obtinerii de profituri. Erau metodele prin care Securitatea, dirijata de la "Cabinetele I si II", erau la curent cu tot ce misca in Comertul Exterior, aducator de valuta forte pentru vistierie. Iar sistemul a mers atat de bine incat Ceausescu a reusit sa achite toate datoriile externe. Cheia e la ARGUS Dan Voiculescu a negat semnarea unui angajament de orice natura, deci implicit si a acestui angajament impus prin Hotararea nr. 19/1972 a Consiliului de Ministri. Sa nu fi respectat Dan Voiculescu legea? Greu de crezut pentru functia de director general detinuta la Oficiul ARGUS, si relatiile privilegiate cu ICE Dunarea si alte ICE-uri, care acordau CRESCENT-ului afaceri cu materii prime cu cea mai mare cautare la export. Daca CNSAS tot cauta dosarele informative ale lui Dan Voiculescu, care iata, incep sa mai apara cate unul, cate doua, dupa cum vor sa le declasifice cei de la servicii, ar fi bine sa scotoceasca si in arhiva fostului Oficiu ARGUS, detinuta de SRI si SIE angajamentul liderului PC.

Razvan SAVALIUC