Ziua Logo
  Nr. 3640 de sambata, 3 iunie 2006 
 Cauta:  
  Detalii »
Dosare ultrasecrete
BND-ul copiaza modelele STASI
Germania isi spioneaza ziaristii
Statul german si-a spionat sistematic, ani de zile, ziaristii. Nu este vorba de Germania comunista, nici despre perioada de dinainte de 1990. Sau nu doar despre aceea. Ci de faptul ca in perioada 2005-2006 Guvernul de la Berlin a fost prins spionandu-si, fara scrupule, ziaristii cei mai incomozi: pe cei de investigatie. Dupa vechile metode ale STASI.
Serviciul Federal de Informatii - BND (Bundesnachrichtendienst) - a spionat jurnalisti si a infiltrat presa, racolandu-si informatori din randul gazetarilor. Acestia erau platiti sa raporteze orice miscare a "incomozilor", sa furnizeze copii ale unor articole inainte de publicare si chiar sa recruteze, la randul lor, alti "colaboratori" pentru serviciile secrete. Toate aceste fapte au fost documentate intr-un raport de 170 de pagini, intocmit de Gerhard Schafer, fost judecator al Inaltei Curti Federale. Documentul a fost inaintat Comitetului de Control al Parlamentului (PKG).
Actiunile BND contra ziaristilor constituie o incalcare grava a Constitutiei germane, care protejeaza libertatea presei. Mai mult, BND - ale carui activitati se limiteaza prin lege la culegerea de informatii externe - si-a depasit, substantial, atributiile. Actiunile BND contra ziaristilor au fost ordonate la cel mai inalt nivel guvernamental, si "acoperite" de oameni ai Guvernului.
Raportul Schafer
In noiembrie 2005, PKG din Bundestagul german ii solicitase lui Gerhard Schafer - fost judecator al Inaltei Curti Federale - sa intocmeasca un raport cat mai obiectiv privind spionarea de catre BND a lui Erich Schmidt-Eenboom, ziarist si editor la revista "Focus", care preocupa intens opinia publica germana. Schafer a descris pe larg in raport intrigile ilegale ale BND, desfasurate timp de un sfert de veac impotriva ziaristilor, intrigi care depaseau cu mult atributiile BND si incalcau flagrant Constitutia germana. Schafer a prezentat practicile BND drept "disproportionate" si "ilegale", "interferandu-se cu libertatea presei".
Raportul dezvaluie o retea densa de informatori ai BND, infiltrata in presa, precum si operatiuni de urmarire si inregistrare ilegala a ziaristilor, ca si a anumitor redactii - amintind de metodele utilizate, pana in 1990, de STASI est-german.
"Suddeutsche Zeitung" prezinta cazuri concrete de infiltrari ale BND-ului in mass media germana, analizate in raportul Schafer.
Un fost editor al revistei "Focus" - numit "Wilhelm Di" - a operat in redactie intre 1982 si 1998, sub codificarea "Tacutul" si "Dali". In aceasta perioada, el a intocmit 856 de note informative si rapoarte. Pentru "serviciile" sale aduse spionajului german a primit 653.000 de marci. Impreuna cu "Erwin De" - codificat "Bosch" - cei doi l-au spionat pe reporterul "Focus", Josef Hufelschulte. Agentii- ziaristi ai BND raportau cu cine s-a intalnit Hufelschulte, unde se pregatea sa calatoreasca si despre ce va scrie, incercand sa obtina in avans copii ale articolelor. In plus, alti opt agenti ai BND il urmareau pe Hufelschulte in afara redactiei, prin parcari si magazine.
"Sunt profund dezamagit. Imi faceam doar meseria de ziarist, nu comiteam prin asta nici o crima. Dar BND m-a spionat si m-a urmarit de parca eram inamicul public nr. 1", a declarat Hufelschulte pentru "Suddeutsche Zeitung". O alta sursa a BND in redactia "Focus" a fost un ziarist - codificat "Kempinski" - care era platit cu 350 de marci germane pe zi, doar ca sa racoleze pentru BND alti ziaristi de la "Focus".
Alt caz documentat in raportul Schafer este cel al lui Uwe M. - codificat "Summer" - care l-a spionat si urmarit pe colegul sau de redactie Andreas Forster, editorul lui "Berliner Zeitung", cel care a dezvaluit opiniei publice germane felul in care BND l-a spionat pe Schmidt-Eenboom. "Summer" s-a aflat in serviciul BND din 2002, si a intocmit numeroase rapoarte referitoare la jurnalistii sau la autori ai unor carti de publicistica.
"Operatiunea Hades"
Raportul Schafer prezinta si alti ziaristi germani, aflati pe statul de plata a BND. Astfel, revista "Der Spiegel" a fost intens infiltrata de BND, dupa ce a dezvaluit culisele unei afacerii de trafic cu plutoniu pusa la cale chiar de BND.
Pe 10 august 1994, Politia bavareza l-a arestat pe cetateanul Justiniano Torres pe aeroportul din Munchen, dupa un zbor venind de la Moscova. In geamantanul lui Torres vamesii germani au descoperit 363,4 grame de plutoniu 239. Alti doi suspecti, spaniolii Javier Bengochea Arratibel si Julio Oroz Equira, care il asteptau la aeroportul din Munchen pe Torres, au fost de asemenea arestati.
Un al patrulea suspect - un spaniol poreclit "Rafa" - a disparut in chip miraculos de pe aeroport. Oficiul de Investigatie Criminalistica (LKA) a sugerat ca "Rafa" ar fi scapat de arestare ascunzandu-se in toaleta aeroportului.
Trebuie precizat ca plutoniul 239 este o substanta cu un grad de toxicitate considerabil. Doua grame sunt suficiente pentru a ucide 1 milion de oameni, iar o milionime de gram din aceeasi substanta poate sa provoace cancerul. Potrivit expertilor nucleari, 9 kg de plutoniu 239 sunt suficiente pentru a construi bomba atomica. Date fiind caracteristicile, este o "arma" la care recurg serviciile secrete.
Autoritatile germane au prezentat pe larg in presa scrisa si la TV caracteristicile plutoniului 239, sugerand cititorilor si telespectatorilor siderati importanta capturii, ca si faptul ca aceasta captura venea din Rusia. Printre beneficiarii traficului ilegal, BND a indicat "retele teroriste" si "dictaturi" din Asia si Nordul Africii.
Bernard Schmidbauer, ministru de stat insarcinat cu coordonarea serviciilor secrete, a aparut la Televiziunea germana si a intins degetul acuzator spre Coreea de Nord, ca beneficiara a transportului de plutoniu 239. Ulterior, la Moscova, Schmidbauer a admonestat cu severitate Rusia deoarece nu era capabila sa stapaneasca activitatea traficantilor de substante nucleare de pe teritoriul CSI. El a cerut un acord ruso-german pe aceasta tema, precum si o colaborare a celor doua politii.
Arestarea spectaculoasa a traficantilor de plutoniu 239 de la Munchen a fost codificata drept "Operatiunea Hades". Ea a venit ca o "manusa" pentru Uniunea Crestin-Democrata (CDU), care a castigat alegerile din toamna lui 1994 avand inscrisa in campania electorala exact "lupta cu traficantii de droguri si de substante nucleare". Cu alte cuvinte, BND-ul si "Operatiunea Hades" au mers in intampinarea campaniei electorale a CDU. Din martie 1995, dezvaluirile din "Der Spiegel" au schimbat insa substantial perspectiva.
Potrivit lui "Der Spiegel", "Operatiunea Hades" a fost conceputa chiar de BND, Sectia 11 A, in cooperare cu rezidenta sa de la Madrid. In operatiune ar fi fost implicat Peter (pseudonim "Roberto"), un agent sub acoperire al BKA-ul german (Oficiul Federal de Investigatii Criminalistice), precum si un alt agent sub acoperire, spaniolul Rafael Ferreras, codificat "Rafa", selectionat special pentru operatiune de BND.
Potrivit surselor spaniole ale lui "Der Spiegel", "Rafa" a jucat un rol crucial in planificarea "Operatiunii Hades" . La 18 ani, el devenise membru in "Guardia Civil", fiind ulterior decorat de Franco, personal. Devenit ofiter in rezerva, "Rafa" a inceput sa lucreze pentru spionajul militar spaniol. "Operatiunea Hades" a debutat in toamna lui 1993, a dezvaluit "Der Spiegel", cand BND l-a contactat pe "Rafa". Un om de contact al lui "Rafa" i-a propus acestuia ulterior "targul cu plutoniu". In mai 1994, "Rafa" si doi camarazi s-au intalnit la Madrid cu un german. Spaniolii i-au propus germanului mai multe afaceri, de la traficul de elicoptere rusesti la cel cu osmiu. Germanul s-a aratat interesat, insa, doar de afacerea cu plutoniu. Pentru inceput, el a solicitat plutoniu simplu. Urmatoarea intalnire s-a fixat pentru 10 iunie 1994, la Hotelul "Novotel" din Madrid. "Rafa", impreuna cu "omul de afaceri" basc Javier Bengochea Arratibel, s-au reintalnit cu germanul. Potrivit lui "Der Spiegel", Arratibel era un agent sub acoperire al BND - Peter, alias "Roberto" - care lucra cu "Rafa" pentru spionajul german. S-a stabilit ca livrarea plutoniului simplu avea sa se faca la Munchen, atunci cand aveau sa se efectueze si platile.
Intre mijlocul lui iunie 1994 si mijlocul lui iulie 1994, relateaza "Der Spiegel", un agent al lui "Rafa" s-a intalnit la Moscova cu columbianul Justiniano Torres Benitez, si i-a solicitat traficantului livrarea urgenta a plutoniului la Munchen.
Torres conducea, la Moscova, o companie care "vindea" elicoptere fabricate in CSI, si derula si alte afaceri obscure. Prin intermediul cunostintelor sale din Mafia rusa, Torres a obtinut repede 3 grame de plutoniu. Pe 3 iunie 1994 - relateaza "Der Spiegel" - "Rafa" s-a intalnit cu ofiterul de contact, cel care il angajase: Mathias Hochfeld, din BND, Sectia 11A. Alaturi de Hochfeld, la intalnire au mai participat ofiteri din cadrul LKA (Oficiul de Investigatii Criminale). "Rafa" i-a pus la curent cu stadiul afacerii. Pe 11 iulie 1994, columbianul Torres a sosit la Munchen, calatorind cu trenul. Torres aducea cu el plutoniu simplu. La Madrid, "Rafa" l-a avertizat pe seful rezidentei BND - Peter Fisher-Hollweg - de sosirea lui Torres la Munchen, iar Peter a avertizat, la randul sau, BND-ul.
Pentru ca avea ezitari in materie de trafic nuclear, BND-ul l-a contactat pe Bernd Schmidbauer - ministrul de stat pentru coordonarea serviciilor secrete - pentru a-l intreba daca sa dea curs afacerii. Schmidbauer a fost de acord ca BND-ul sa incheie cat mai repede operatiunea.
Pe 22 iulie, "Rafa" a sosit la Munchen pentru a media marea afacere cu plutoniu a BND. "Rafa", Torres si ofiterii BND s-au intalnit si au pus la punct afacerea: BND dorea, in total, 4 kg de plutoniu 239, pentru care era dispus sa plateasca pana la 4.000.000 de dolari.
Torres le-a aratat germanilor 3 grame de plutoniu simplu, si a declarat BND-ului ca o anumita cantitate de plutoniu 239 il avea ascuns in Rusia. Torres a cerut insa mai multi bani: 276 de milioane de dolari, pentru un total de 4 kg de plutoniu 239.
Dupa cateva zile, un agent acoperit al LKA bavarez - "Walter Boeden" - s-a intalnit cu Torres si "Rafa" si a perfectat afacerea. Torres - care a primit de la "Boeden" 7000 de marci ca avans, si confirmarea viramentului intr-o banca bavareza a 122 de milioane de dolari - s-a reintors la Moscova.
Pe 10 august 1994 el a revenit la Munchen, cu o cursa Lufthansa. Pe aeroportul "Franz-Joseph Strauss" din Munchen, a fost arestat spectaculos, avand asupra lui 364,4 grame de plutoniu 239.
Despre "Rafa" - principala piesa a intregului angrenaj BND - s-a spus ca "a scapat", ascuns in toaleta aeroportului. "Der Spiegel" a descoperit insa ca BND-ul ii achitase lui "Rafa" pentru operatiune 100.000 de marci, iar LKA bavarez il remunerase, la randul sau.
Spionajul BND in redactia lui "Der Spiegel"
Dezvaluirile din "Der Spiegel" privind culisele "Operatiunii Hades" si a principalilor actori ai inscenarii serviciilor secrete germane au provocat furia BND. Acesta a inceput sa-i supravegheze permanent pe Hans Leyendecker (care a trecut in 1997 de la "Der Spiegel" la "Suddeutsche Zeitung") si pe redactorul-sef Stefan Aust, arata raportul Schafer.
In vizorul BND au intrat si alti cunoscuti ziaristi. Wolfgang Kracht de la "Stern", care a investigat uriasul scandal de coruptie "Helmuth Kohl - Elf Leuna", a avut permanent microfoane in birou si acasa. Ziaristi de la "Hambruger Abendblatt" si de la "Sudwest Presse" erau spionati de BND, din cauza dezvaluirilor in cazul Schmidt-Eenboom. Gerhard Schafer mai dezvaluie ca BND a distrus, in secret, o mare parte din materialele de urmarire a ziaristilor germani.
Potrivit Constitutiei si legilor germane, BND are restrictii foarte precise cand este vorba de spionajul intern. Astfel, BND poate colecta informatii secrete in Germania doar "pentru protectia conducatorilor germani". Nimeni nu da insa dreptul legal BND de a monitoriza presa, doar pentru ca aceasta se ocupa de activitatea sa. Ziaristii se bucura de protectie constitutionala in Germania, care sustine astfel libertatea presei. Infiltrarile din redactii, recrutarea de ziaristi care sa-si "toarne" colegii, plata unor asemenea servicii (net anti-constitutionale) din bugetul de stat si - mai ales - incercarea de a-i "influenta" (santaja) pe ziaristii de investigatie atunci cand isi scriu articolele sunt practici inadmisibile intr-o democratie, afirma raportul Schafer. Urmarirea ziaristilor germani de BND, spionarea lor permanenta avea ca scop, de fapt, intimidarea lor.
Obiectivul BND il constituia dobandirea controlului asupra presei, subminandu-i independenta acesteia. Acest "obiectiv" al BND era sustinut in Germania la cel mai inalt nivel.
Infiltrarile din presa germana, ordonate de "foarte de sus"
Dezvaluirile privind informatorii din presa au produs un spectru larg de reactii in mediul politic german. Unii politicieni si-au pledat inocenta, altii lipsa de informatie, iar cativa au varsat "lacrimi de crocodil" fata de "erorile" BND.
Curand, o rafuiala publica pe tema informatorilor din presa a izbucnit intre Hans Jorg Geiger - presedintele BND intre 1996 si 1998 - si Bernd Schmidbauer, fost ministru de stat, coordonator al serviciilor secrete, actual parlamentar CDU.
Astfel, s-a dezvaluit ca Volker Foertsch a fost persoana din BND care a organizat infiltrarea si spionarea presei germane. Foertsch a condus departamentul de securitate interna al BND incepand din 1994.
Potrivit lui "Berliner Zeitung", Foertsch a recunoscut ca "a mentinut contacte cu unele publicatii reprezentative, dar cu acordul sefilor BND". Foertsch a mai spus ca "obiectivul acestor contacte cu presa a fost eliminarea unor articole inainte ca ele sa fie publicate, precum si a unor informatii despre BND. In unele cazuri, aceste eforturi au avut succes". Presa germana s-a intrebat, firesc, cine ii trasase instructiuni lui Foertsch ca sa "angajeze ziaristi pe post de informatori", fiindca era clar ca cineva foarte de sus ii ordonase acest lucru.
"Berliner Zeitung" a observat ca Foertsch actionase singur, deoarece Hans Jorg Geiger interzisese, atunci cand preluase conducerea BND (1996), orice contact cu presa si cu ziaristii. Se presupune ca Voler Feortsch actionase pe baza unui ordin - si acoperire - venite foarte de sus. Presa si-a indreptat atentia spre adevaratul vinovat: Bernd Schmidbauer, ministru de stat, coordonatorul serviciilor secrete si un foarte apropiat colaborator al cancelarului Helmuth Kohl.
Schmidbauer a negat imediat acuzatia si a amenintat "Berliner Zeitung" cu o actiune in Justitie. El a sustinut ca, in decembrie 1996, Geiger - proaspat numit in fruntea BND - ordonase ca Departamentul 5 sa se ocupe de ziaristi. Oficiul cancelarului nu a fost informat - sustinea Schmidbauer - de aceasta initiativa. Despre relatia sa cu Foertsch, Schmidbauer a tacut malc. Geiger a respins acuzatiile lui Schmidbauer, si l-a acuzat pe Foertsch de complicitate la actiuni de spionaj contra ziaristilor, la ordinele personale ale lui Schmidbauer. "Foertsch era unul din intimii lui Schmidbauer", a declarat Geiger, care a sustinut ca Foertsch - sprijinit din umbra de Schmidbauer (care il reprezenta pe cancelarul Kohl) - trecuse peste capul sau, si spionase redactiile si ziaristii. "Foertsch avea acces direct si imediat la oficiul cancelarului", a mai sustinut Geiger. Controversa dintre Geiger si Schmidbauer a devenit extrem de aprinsa, deoarece Schmidbauer - un apropiat al lui Kohl - a avut tot timpul interesul sa tina presa si BND la distanta de unele "afaceri negre" ale cancelarului.
Este vorba, in primul rand, de "afacerea Elf - Leuna" din 1992, care a provocat un imens scandal de presa, atat in Germania cat si in Franta
Efectele afacerii "Elf - Leuna": "fondurile negre" ale cancelarului Kohl
In Germania, mass media a avut dovada ca fostul cancelar Kohl a primit mita masiv in urma achizitionarii de catre compania petroliera franceza Elf a rafinariei est-germane Leuna, dupa reunificarea Germaniei. Fostul cancelar Khol a refuzat insa permanent sa recunoasca acest fapt: provenienta "fondurilor negre" electorale se datora mitei primite de Kohl din aceasta afacere. Ministrul de Externe francez, Roland Dumas (membru al "Club des Jacobins"), l-a acuzat insa direct pe Kohl ca a primit mita. Roland Dumas a fost condamnat in Franta la 30 de luni de inchisoare, alaturi de Loik Le Floch-Prigend (presedintele Elf).
Intr-un interviu din "Figaro", Dumas a marturisit ca fostul presedinte Francois Mitterrand a "subscris la intregul proiect", privind achizitionarea din 1992, de catre Elf a rafinariei est-germane Leuna. Dumas a adaugat: "inclusiv la varsarea de comisioane oculte catre CDU si cancelarul Kohl". Dumas a mai acuzat faptul ca personaje politice apropiate lui Mitterrand - ca Elisabeth Guigou si Hubert Vedrine - au fost pusi la curent cu "intreaga afacere". (Cei doi ministri au negat insa afirmatiile fostului ministru de Externe.)
In interviul din "Figaro", Dumas exclama: "Intreg mediul politic de la Elysee a fost informat de aceasta afacere, doamna Guigou (ministrul Muncii, ulterior ministru pentru Afacerile Europene) si domnul Vedrine, inclusiv". Loik Le Floch-Prigent, presedintele Elf, condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare, a dezvaluit la "Europe 1" ca discutiile privind instalarea rafinariei est-germane la Leuna, in Germania - discutii care au demarat in iulie 1991 -, si comisioanele platite lui Kohl au fost aduse la cunostinta presedintelui "Democratiei Liberale" (Alain Madelin), a deputatului de Var (Francois Leotard), precum si a presedintelui Partidului Uniunea pentru Franta (Charles Pasqua).
Toti acestia foloseau gratis avioanele Elf. Ulterior, presedintele Elf a dezvaluit in "Der Spiegel" mecanismele de varsamant ale "comisioanelor oculte", platite de Elf lui Kohl. In interviu, presedintele Elf afirma ca a discutat problema "comisioanelor oculte" cu Hubert Vedrine, Anne Lauvergeon (in acel moment, secretar general adjunct la Elysee), cu Elisabeth Guigou si cu Edith Cresson, fost prim-ministru al Frantei. Devenita ulterior europarlamentar, Cresson a demisionat din motive de coruptie.
Ministrul de Interne, Wolfgang Schauble, apara actiunile BND
Hans Jorg Geiger si-a continuat activitatea dupa 1998 in guvernul "SPD-Verzii", unde a lucrat sapte ani (pana in 2005) ca subsecretar de stat la Mnisterul Justitiei. Este greu de crezut, insa, ca urmasul lui Geiger la BND - August Hanning - din perioada 1998-2005 nu a stiut nimic despre afacerea informatorilor din presa pana in noiembrie 2005, cand scandalul a izbucnit public.
Urmasul lui Schmidbauer la coordonarea serviciilor secrete, Frank Walter Stenmeier (SPD), este acum ministru de Externe. Fostul colaborator al lui Steinmeier, Ernst Uhrlau, a devenit din toamna lui 2005 presedinte BND. Multi politicieni germani au protestat, in mod ipocrit, la dezvaluirea "informatorilor din presa". Thomas de Maiziere, seful Cancelariei Angelei Merkel, a declarat sus si tare ca "libertatea presei este unul din cele mai importante mize ale unei democratii".
La aniversarea a 50 de ani a BND, Angela Merkel a declarat: "Avem nevoie de serviciile secrete! Nu exista alternativa."
Ministrul de Interne Wofgang Schable (CDU) a sustinut ca are incredere in Geiger si Hanning. Schable a aparat BND-ul, afirmand ca acesta "asigura securitatea noastra, utilizand informatii secrete".
Magazinul "Cicero" sustine ca predecesorul lui Schable la Interne, Otto Schily (SPD), a justificat operatiunile de infiltrare a presei declarand ca "statul are obligatia sa-si pazeasca sfera de influenta".
BND s-a folosit, insa, de informatorii din presa pentru a apara afacerile negre ale unor politicieni aflati vremelnic la putere (vezi Hades, Elf - Leuna etc). BND-ul a sustinut razboiul SUA din Irak, avand rezidenta proprie la Bagdad, a cooperat cu autoritatile similare din Uzbekistan, in afacerea "deportarilor extrajudiciare" ale CIA. Nu trebuie, de aceea, sa mire pe nimeni ca BND incalca cu atata seninatate legile si Constitutia germana si ca nu se sfieste sa practice politia politica, dupa tipicele metode ale mult hulitei STASI.
Vladimir ALEXE 
 Afisari: 163  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 3 Afiseaza toate comentariile  
Aviara le mai lipseste   de FB
Ramaneti un imprudent, domnule Alexe.   de internautul
Germania isi spioneaza ziaristii   de Zen
A r h i v a
  Basarabia ramane la periferia Uniunii Europene    7 comentarii
  Lawrence al Arabiei    3 comentarii
 Top afisari / comentarii 
 Un sfert de milion de romani amenintati cu inchisoarea (1727 afisari)
 Lawrence al Arabiei (689 afisari)
 Basarabia ramane la periferia Uniunii Europene (597 afisari)
 Transilvania, Trianonul si antisemitii (572 afisari)
 Militianul de la SIF (442 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.26700 sec.