Ziua Logo
  Nr. 3640 de sambata, 3 iunie 2006 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Jurnal Public
Acesti fanatici corupti...
Eugen SIMION 
Voltaire spune ca poezia este o elocinta armonioasa. Modernitatea rastoarna aceasta credinta. Denunta elocinta si renunta, in buna masura, la armonie. Cultiva, dimpotriva, dezarmonia, inspecteaza - cum zice Rimbaud - nevazutul, neauzitul, nemirositul, nepipaitul si, as adauga, cultiva negativitatile, fantasmele existentului pentru ca exista si ale inexistentului pentru ca nu exista. Armonia s-a pierdut, undeva, in labirintul sensibilitatii moderne. Iar elocintei, cum se stie, i-a fost de mai bine de o suta de ani sucit gatul de catre primii simbolisti. Ceea ce nu inseamna ca, intr-o zi, nu va fi reinventata. Cine stie?, apare un geniu tanar care, dispretuind regulile, va reinstaura poate chiar elocinta armonioasa. Una care sa vorbeasca atat de frumos incat sa poata sa fie crezuta despre bizareriile modernitatii si infumurarile, inconsistentele, schizofreniile postmodernitatii. Vreau sa spun ca, in poezie, nimic nu este sigur si, din aceasta pricina, nu se poate face nici o profetie. Cu adevarat, in acest domeniu, este absolut interzis sa se interzica.
*
Daca m-ar intreba cineva ce detest mai mult si mai mult pe lume, n-as ezita sa raspund: pe fanaticii corupti. Pe ei ii detest din tot sufletul. I-am cunoscut bine, inca din copilarie, cand ii auzeam perorand in orasul in care mi-am petrecut o parte din copilarie si toata adolescenta: Ploiesti. Orasul lui I.L. Caragiale nu excela, in primii ani dupa cel de al doilea razboi mondial, prin ironie inteligenta si bucuroasa. Se fanatizase brusc si scosese in fata o clasa noua de demagogi. Mitica, Lache si Mache disparusera de pe scena si aparusera in locul lor niste indivizi cu fete patibulare care scoteau mugete de rinoceri. Ei anuntau dezastre si cereau, imperios, razbunare in numele unei justitii sociale universale. Dupa cativa ani, acesti fanatici au disparut si in locul lor au aparut ideologii, mai rai si mai corupti decat cei dinainte pentru ca pareau a fi indivizi mai cultivati. Foloseau, oricum, alt limbaj. Acestia au terorizat, in diverse chipuri, generatia mea de-a lungul anilor. M-am impiedicat tot timpul de ei, acolo unde era vorba de o decizie ideologica si administrativa erau totdeauna de fata: "justi", "pe linie", intoleranti si vocativi. Dupa 1990, au sarit repede in alt tren, azi ii vad seara de seara la TV si ii citesc zilnic (cand ii citesc) prin gazete (pe ei, dar mai ales pe urmasii lor). Nu mai apara, acum, metoda unica de creatie si nici puritatea ideologica. Apara procesul de globalizare si denunta, cu aceeasi ardoare, miturile nationale care ne-ar impiedica sa intram in Europa. Cand vine vorba de dictatura comunista, spun ca nu conteaza ce-ai facut ieri, conteaza cu cine votezi azi. Privindu-i, ascultandu-i, imi vine sa cred ca fanatismul de orice fel reprezinta o expresie agresiva a coruptiei... Cea mai grava dintre toate: coruptia morala. Pentru ea nu exista nici un D.N.A. care s-o judece.
*
Cum poate scapa un om de sentimentul insuportabil al degradarii biologice? Cioran, de nu ma insel, spune ca batranetea este o boala rusinoasa. Am crezut multa vreme ca spiritul poate invinge neputinta trupului si ca un om superdotat ca moralistul Cioran poate evita inconfortul senectutii (sa-i spunem asa!)... N-a fost asa. Cioran si-a pierdut, spre 80 de ani, memoria lui colosala si omul stralucitor devenise, cum spun francezii, o leguma neputincioasa. Cand am citit in scrisorile iubitei sale germane (o profesoara de filozofie de langa Köln), cum marele filosof era carat, in ultimii ani ai vietii, intr-un carucior si cum statea prabusit, cu capul lasat intr-o parte si bolborosea cuvinte neintelese, m-a cuprins un sentiment acut, disperat, de injustitie. Cel mai sclipitor spirit pe care, probabil, l-am intalnit in viata mea, fusese rapus de un rau ascuns, incontrolabil. Spiritul nu putuse sa-l ajute. "Fratele nostru porc", cum ar fi zis Noica despre trupul omului, se razbunase crunt.
Revin la intrebare: cum poate scapa individul de maladia rusinoasa a batranetii? Intr-un singur fel, cred: sa nu incerce sa fuga din ea. Evadarea in alta varsta este catastrofala pentru ca individul devine o victima, sigura, a deriziunii. Nu are incotro: trebuie sa mizeze pe spirit. Chiar daca spiritul il poate trada, cum am vazut mai inainte. Omul trebuie sa invete sa umble cuviincios prin natura lui si sa nu incerce, nesabuit, sa-si forteze destinul.
*
Intr-un loc, Maiorescu scrie ca in viata trebuie sa-ti pastrezi emotiile pentru lucrurile care merita si ca, in momentele hotaratoare, atunci cand mintea oscileaza intre mai multe alternative, "directia finala o da inima". Care va sa zica: omul rational nu mizeaza totdeauna pe puterea ratiunii de a gasi solutia buna, ci pe "inima", adica pe intuitie, pe sentiment, pe instinct, pe scurt: pe ratiunile inimii. Nu-i nimic de obiectat aici. Cum se poate constata din insemnari zilnice, nici rationalul, autoritarul, imperturbabilul critic, atat de avizat, nu reuseste totdeauna. Are momente de disperare cand judeca, nu cu mintea, ci cu inima. Si inima ii spune ca este mai bine sa se sinucida sau sa fuga in America. Intervine insa la timp ratiunea si solutiile disperate sunt eliminate. Maiorescu redevine, ca sa spunem astfel, maiorescian. "Esti ce esti tu insuti", zice intr-o scrisoare din 1887. Bine, dar ajunge totdeauna individul sa evite imprejurarile (cauzalitatile) externe si sa fie ceea ce vrea cu hotarare sa fie? Maiorescu are convingerea ca, da, se poate si ca toate deciziile esentiale, in ceea ce-l priveste, omul trebuie sa le ia singur. "Din adancul individualitatii tale" - adauga el. Judecata buna, dar din aceleasi insemnari intime ne dam seama ca hotararile luate de el nu-i aduc automat fericire. Maiorescu are inteligenta sa prevada si aceasta posibilitate. Este un spirit decis, un spirit autoritar, dar nu-i un spirit obstinat intr-un proiect. Admite o doza de relativitate in ceea ce gandeste si in ceea ce face. Conditia omului inteligent, morala omului care crede in adevar.
 Comentarii: 5 Afiseaza toate comentariile  
Doar (încă) o întrebare?   de S.Stefan
Chiar că nu am priceput nimic!   de S.Stefan
Acest ipochimen ciolanar corupt   de Ion Caramache
Questia ku degradarea biologica in kazu' de fatza poate avea konsecintze interesante   de Omul cu Picioare foarte Paroase
ma scuzi, musiu,   de crux
A r h i v a
  Presa oligarhilor    6 comentarii
  Vizavi de Cismigiu    6 comentarii
  Trebuie pus frau vulgaritatii pe Internet    72 comentarii
  Transilvania, Trianonul si antisemitii    18 comentarii
  La judecata zilei    3 comentarii
  Declaratia zilei    3 comentarii
  Romania vazuta de o grecoaica inteligenta si afectuoasa    2006-05-27
  Take Ionescu, memorialistul    2006-05-20
  Doamna Zoe...    2006-05-13
  Idei traite    2006-05-06
  Doua cuvinte despre retorica reformei (II)    2006-04-29
 Top afisari / comentarii 
 Un sfert de milion de romani amenintati cu inchisoarea (1727 afisari)
 Lawrence al Arabiei (689 afisari)
 Basarabia ramane la periferia Uniunii Europene (597 afisari)
 Transilvania, Trianonul si antisemitii (572 afisari)
 Militianul de la SIF (442 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.76042 sec.