Ziua Logo
  Nr. 3634 de sambata, 27 mai 2006 
 Cauta:  
  Detalii »
Dosare ultrasecrete
O pagina incomoda in istoria serviciilor secrete israeliene
"Proiectul Zichron"
In iunie 1974, se reintorceau acasa, dupa un an de prizonierat, militarii israelieni capturati in timpul Razboiului de Yom Kippur (1973). Siria eliberase 67 de ofiteri si soldati evrei, Egiptul - 233. Odata schimbul de prizonieri facut, dincolo de festivismul cu care mass-media sarbatorea evenimentul, pentru serviciile secrete israeliene au inceput durerile de cap. Fostii prizonieri se intorceau cu rani, fizice si sufletesti si asteptau cu nerabdare sa-si imbratiseze mamele, sotiile, copiii. Dar Mossad-ul si Shin Beth-ul aveau o problema: trebuiau sa afle cine din cei 300 tradase, care dintre ei se angajase sa lucreze pentru serviciile secrete egiptene sau siriene. Ipoteza era mai mult decat probabila. Iata si motivul pentru care prizonierii nu au fost lasati sa se duca acasa. Oricum, oamenii erau obositi, inca in stare de soc, asa ca vor fi transportati la Casa de odihna a sindicatelor de la Zichron le Iakov, un orasel din Muntii Galileei, in nordul Israelului, casa transformata ad-hoc intr-o baza militara secreta. Nimeni nu intra, nimeni nu iesea. Intreaga operatiune, denumita "Zichron", se va desfasura in cel mai deplin secret. Rezultatele nu au intarziat. Anchetatorii au descoperit cu stupoare ca circa 100 din cei 300 fosti prizonieri "tradasera". Acceptasera, adica, sa lucreze pentru spionajul arab.
Sanatoriul groazei
Comandant al grupului de anchetatori de la "sanatoriul" din Zichron le Iakov a fost numit ofiterul Shimon Levi. Astazi, el spune ca nu i-a facut nici o placere sa-si ancheteze camarazii de arme. Ordinul l-a primit de la generalul Israel Tal, inca inainte ca primul prizonier israelian sa fie eliberat. La "Casa de odihna", 50 de anchetatori i-au asteptat pe fostii prizonieri. Alaturi de Shimon Levi, comandantul "Operatiunii Zichron", activau adjunctii sai: Ayala Anbar, o femeie care provenea din serviciile militare AMAN, si capitanul Ami Shateustein. Printre cei 50 de anchetatori se aflau si cativa ofiteri in rezerva, intre care Ram Caspi, un avocat celebru, Eitan Daf, ulterior presedintele Bancii Leumi, istoricul dr. Oded Neuman, generalul de politie Iacov Raz, Rachel Dolev, responsabil cu cenzura militara. Numerosi psihologi si psihiatri fusesera mobilizati si adusi la Zichron le Iakov. Domnea haosul, pentru ca fostii prizonieri erau inca in soc, trauma nu disparuse, si nici anchetatorii nu prea stiau cum sa-i trateze. Ancheta presupune anumite presiuni, fostii prizonieri erau socati de cele ce li se intamplau. Se intorsesera din iad si iadul ii urmarea si acasa. Anchetatorii devenisera pentru ei niste "vampiri", iar Shimon Levi cel mai rau dintre ei. Nici pentru responsabilii centrului de "recuperare" de la Zichron le Iakov situatia nu era confortabila. Lucrurile s-au complicat si mai tare atunci cand, dupa saptamani de interogatorii, acestia si-au dat seama ca aproape 30% dintre prizonieri fusesera racolati, in timpul prizonieratului, de spionajul egiptean. Circa 100 de militari israelieni acceptasera sa lucreze pentru inamic. Omeneste, puteau fi intelesi: cedasera ca sa scape de chinuri. Totusi, facusera un targ rusinos. Dar cum puteau fi pedepsiti? Pentru opinia publica erau cu totii niste eroi. Pe de alta parte, "pactul cu diavolul" nu putea fi pur si simplu ignorat. Daca macar unul din cei o suta avea sa fie ispitit, din diferite motive, sa respecte intelegerea cu spionajul egiptean?
Nu numai sefii serviciilor secrete israeliene aveau dureri de cap. Complicatia se discuta la varful conducerii statului. Sa-i bagi pe toti la inchisoare? Exclus! Procuratura are dovezi. Macar cativa sa fie trimisi la inchisoare, dar nici acest lucru nu a fost aprobat.
Doi ziaristi de investigatii - Ronen Berman si Gil Meltzer - i-au gasit, peste decenii, pe cativa dintre protagonistii povestii. "Dupa chinurile indurate in inchisorile arabe, contactul cu anchetatorii evrei a fost teribil de dureros" - spune Shimon Levi. El povesteste: "Prizonierul se intoarce in trecut si trebuie sa relateze achetatorului israelian tot ce i s-a intamplat in prizonierat: fapte mizerabile, nu de bravura. El trebuia sa-mi explice mie, care sunt israelian ca si el, cum a cazut a fost capturat de inamic, cum a <<tradat>> Israelul si Tahalul. Asa se exprimau toti prizonierii si, in timp ce in fata anchetatorilor au fost umiliti si nenorociti, ei vor trebui sa joace in familie, o data intorsi acasa, farsa eroismului lor. O adevarata situatie schizofrenica. In ochii fostului prizonier, eu, israelianul care-l ancheteaza, sunt mai groaznic decat zbirul egiptean sau sirian, pentru ca, in captivitate, el s-a confruntat cu un adversar, pe cand acum, are de-a face cu cineva din propriul sau neam. Eu il silesc sa-si aminteasca de conditia sa infamanta de prizonier, de tot ce a facut, cum a implorat sa nu mai fie batut, cum a admis sa colaboreze. Pot sa-l inteleg de ce ma uraste cu inversunare, de ce ma considera un vampir. Daca nu s-ar fi comportat asa, atunci as fi spus ca e ceva in neregula in capul lor."
Anchetatorii israelieni s-au straduit sa afle adevarul, dar au incercat sa le risipeasca fostilor prizonieri senzatia ca si-au tradat tara. Ei si anchetatorii erau de fapt o singura familie. Asa sustine Levi. Multi dintre fostii prizonieri sunt, insa, de alta parere. Ei ii acuza pe anchetatori (si pe Shimon Levi in special) de comportament brutal, dispretuitor.
Medicul Moris Kleinhaus, fostul psihiatrul-sef a bazei militare de la Zichron le Iakov, spune ca toti prizonierii s-au intors cu multiple traume. In primul rand, trauma sirenei de alarma si a panicii pe care o provoaca, trauma luptelor propriu-zise, cu morti si raniti, si sange peste tot, trauma caderii in prizonierat, "voi fi omorat, nu voi fi omorat?", trauma vietii de prizonier. Peste 30% dintre prizonieri fusesera profund marcati de umilintele pe care fusesera siliti sa le suporte, nu mai erau oameni, ci niste "carpe murdare". Apoi complexele de vinovatie, se considerau tradatori, dar pentru multi dintre fostii prizonieri, vinovata era tara, Israelul. "Important era sa povesteasca tot ce au pe suflet, spune profesorul Kleinhaus. Asa am strans un volum urias de marturii si informatii".
Fostii prizonieri l-au acuzat, ulterior, pe psihiatru, ca a divulgat anchetatorilor materialul adunat, incalcand codul deontologic, dar acesta respinge acuzatiile. Comandantul "Operatiunii Zichron", Shimon Levi, spune ca aceste confesiuni erau atat de ingrozitoare incat unii anchetatori au fost traumatizati de cele auzite.
Chiar si Shimon Levi, comandantul "Operatiunii Zichron" a avut nevoie, dupa incheierea operatiunii de un tratament psihiatric la... Moris Kleinhaus.
Un caz ciudat: fenomenalul Levinberg
Cele mai mari prejudicii au fost aduse serviciilor secrete de catre capitanul de informatii Amos Levinberg. El a cazut prizonierul sirienilor in Hermon. Era un fanatic al serviciului secret; lucra zi si noapte, si superiorii l-au avansat, ajungand sa lucreze intr-una din cele mai secrete unitati ale spionajului militar. Din nefericire pentru AMAN, Levinberg, o memorie fenomenala, a inregistrat tot ce a vazut, a retinut tot ce a invatat, era o adevarata arhiva ambulanta. Din cei 54 de soldati, ofiteri si agenti secreti aflati in cazemata din muntii Hermon, la granita cu Siria, 13 au fost ucisi, au scapat zece si 31 au fost capturati de inamic. Printre acestia din urma, si capitanul Amos Levinberg.
"Serviciile de ascultare 848 ale Armatei" au inregistrat o discutie intre un inalt spion sovietic si un general sirian, despre un "profesor israelian prizonier care scrie carti". Unul din prizonieri ciripea mult si cu folos pentru inamic, iar acesta nu putea fi altul decat Levinberg. Relateaza Levi: "Am resimtit imediat urmarile caderii in prizonierat al lui Levinberg. Dusmanul aflase numeroase date foarte sensibile despre Armata israeliana si serviciile secrete. Armata siriana a inceput sa desfiinteze baze inregistrate de serviciile noastre, coduri, sisteme de lucru. Levinberg le stia pe toate si sirienii au luat masuri in conformitate. Acelasi lucru se petrecea si pe frontul egiptean. Levinberg a dezvaluit cum sunt inregistrate convorbirile si din acea clipa, "Unitatea 848" a somat. Sirienii si egiptenii au incetat transmisiunile prin radio sau telefonie. Sirienii au ales zece prizonieri israelieni, in frunte cu Amos Levinberg, care au devenit "conferentiari". Cursurile lor despre Israel erau prezentate agentilor sirieni. Levinberg a intocmit pentru serviciile siriene chiar si un manual despre istoria si societatea siriana. Levinberg vorbea fluent si scria in cateva dialecte arabe. El a scris aceste manuale direct in limba araba vorbita in Siria. Prizonierul era o adevarata comoara pentru spionajul de la Damasc; din ordinul presedintelui sirian, a fost scos din inchisoarea El Maaza si mutat intr-o vila. Avea la dispozitie agenti sirieni care ii aduceau carti, mancare buna, haine.
Conducatorii serviciilor secrete israeliene aveau o dilema: ei nu-si puteau explica cum de au reusit sirienii sa-l faca pe Levinberg sa colaboreze? Levinberg era cunoscut pentru cinstea si devotamentul sau fanatic, nu ar fi tradat pentru nimic in lume. Abia cand a fost eliberat, in schimbul de prizonieri amintit, "enigma Levinberg" a fost decodata. Printr-o inscenare uriasa, Levinberg a fost convins de sirieni ca Israelul nu mai exista, ca Tel Aviv, Haifa si Ierusalim au fost distruse de armele atomice sovieto-siriene.
Pentru Levinberg, secretele pe care le inmagazinase in creierul sau fenomenal nu mai aveau nici o valoare. Conferintele si referatele predate sirienilor cuprindeau cele mai pazite secrete militare israeliene. Levinberg a fost convocat numai dupa trei zile de la eliberare. Seful Statului Major al Armatei si sefii serviciilor secrete au venit special la Zichron le Yakov sa converseze cu "fenomenalul" Levinberg. Acesta le-a spus ca nu le dezvaluise sirienilor nimic din secretele "serviciului". Dar superiorii aveau deja dovezi ale catastrofei pe care "tradarea" lui o provocase. Cineva a propus "infundarea" lui Levinberg cu propria lui arma: memoria fenomenala. A fost rugat sa reconstituie ce i s-a intamplat, zi de zi.
Levinberg a inceput sa relateze cu frenezie viata sa de prizonier, ora cu ora, uneori minut cu minut. Cu amanunte uluitoare. A fost invitat la Tel Aviv, i s-a inchiriat un apartament si a fost rugat sa scrie in caiete, zeci de caiete ce i-au fost puse la dispozitie, intalnirile sale cu anchetatorii sirieni. Levinberg a tinut sa demonstreze din nou memoria sa de extra-terestru.
I s-a dat senzatia, chiar certitudinea, ca e acelasi geniu al comunitatii informationale israeliene, iar confesiunea sa - indispensabila tarii.
Levinberg nu a banuit nici o clipa ca fusese atras intr-o capcana de catre propriii sai colegi de serviciu. Pe masura ce caietele se umpleau cu scrisul lui Levinberg, factorii responsabili realizau uriasa dimensiune a raului provocat de fostul prizonier. Informatiile transmise, in asa-zisele discutii academice cu sirienii sau in "manualele" sale, acopereau multe zone ale vietii israeliene, militare, sociale, economice. Culmea ca omul acesta genial nu-si dadea seama ca tradase.
El avea nevoie, ca de oxigen, sa-si exerseze si sa se laude cu memoria sa fenomenala. O facuse pentru sirieni, acum o exersa pentru tara sa. Primul ministru Golda Meir, ministrii si sefii serviciilor secrete, constructorii armelor secrete il vizitau, dupa caderea intunericului, noaptea tarziu, stateau de vorba cu el si le era greu sa decida daca sa-l trimita la inchisoare sau sa-l pastreze, ca pe un instrument informational iesit din comun. Omul avusese acces si la "Sfanta Sfintelor": tehnologia atomica. Avea in memorie ceea ce nici toti specialistii inarmarii nucleare nu stiau cu exactitate. Un general a aruncat atunci o vorba: poate ca din aceasta catastrofa s-a nascut si ceva folositor. Daca sirienii au aflat multe despre tehnologia sofisticata cu care Israelul este inzestrat, inseamna ca informatiile dezvaluite de Levinberg au ajuns si la egipteni. Cu siguranta ca si la rusi. E posibil ca dusmanii Israelului sa inteleaga cat de periculoasa ar fi pentru ei o confruntare decisiva. E numai un scenariu, dar cat se poate de realist. Nu a fost oare Sadat, presedintele Egiptului, primul conducator arab care, imediat dupa "Razboiul de Yom Kippur", a declarat public ca a hotarat sa mearga pe calea unei intelegeri cu Israelul din momentul in care a luat cunostinta de "capacitatea tehnologica si stiintifica a evreilor"? Omul se referea la bomba atomica israeliana!
Reprezentantul Procuraturii militare, Aharon Levi, nici nu a vrut sa auda de o posibila iertare a lui Levinberg. La intrebarea care se punea: "Care dintre fostii prizonieri sa fie adusi in fata completului de judecata?", procurorul il indica pe Levinberg. Spune Shimon Levi: "Furia procurorului a fost insa inutila. Li se promisesera prizonierilor ca nimeni nu va fi judecat dupa ce se vor reintoarce acasa. Poate ca in cazul lui Levinberg era cazul sa fie luate anumite masuri, nu in sensul de a fi deferit Justitiei, ci de a fi lovit de dispretul colectiv, pentru ca exista totusi niste norme care pentru nimic in lume nu trebuie incalcate. Cand am citit in rapoarte ca Levinberg umbla cu agenti sirieni printre prizonierii israelieni si indica pentru fiecare in parte care este gradul lor adevarat, carei arme ii apartine fiecare, mi-am zis ca asa se comporta un Kappo."
Controversatul colonel Asaf Iaguri
Ofiterul cu cel mai inalt grad cazut in prizonierat in timpul "Razboiului de Yom Kippur" a fost colonelul Asaf Iaguri. La intoarcerea acasa, mass-media l-a prezentat ca pe un erou. Ulterior a devenit chiar deputat si a scris o carte - best-seller - in care relata cum a fost chinuit de agentii spionajului egiptean, groaznicele suferinte pe care le-a indurat, eroismul sau. Nimic nu era adevarat! Ca sa demaste minciunile colonelului Iaguri, Mossadul, Shin-Bet si AMAN-ul au trebuit sa-si uneasca fortele.
Iaguri se bucura de-o admiratie fara margini in societatea israeliana care, socata de evenimentele "Razboiului de Yom Kippur", avea nevoie de eroi. Primul care a banuit ca ceva nu este in regula cu colonelul Iaguri a fost Avraham Ahituv, seful Shin-Beth-ului. Nu avea dovezi, dar avea incredere in intuitia sa infailibila.
Ahituv s-a intalnit cu generalul Shlomo Gazit, comandantul serviciilor secrete militare AMAN din acea vreme, si i-a impartasit banuielile. Gazit era prieten bun cu noul prim-ministru, Menahem Begin. Si era firesc ca Tahal-ul sa-l avertizeze pe premier in legatura ca fostul colonel Asaf Iaguri.
Dosarul Iaguri a fost deschis de specialistii celor trei servicii speciale. Biografia lui Iaguri era beton armat: provenea dintr-o familie fondatoare a kibut-ului Iagur. Cand a inceput "Razboiul de Yom Kippur" avea 43 de ani si comanda un regiment de tancuri. Doua zile de la declansarea luptelor, tancul in care se afla a fost lovit de un proiectil. Iaguri si echipajul tancului s-au salvat si s-au ascuns. Cateva ore mai tarziu, cu mainile sus, s-au predat. Unul din soldatii egipteni l-a lovit pe Iaguri cu patul pustii si l-a ranit la un ochi. Imbarcati in barci de cauciuc, Iaguri, impreuna cu ceilalti 232 de prizonieri isralieni au traversat Canalul Suez si au fost dusi la Cairo. Jurnalistii Ronen Bergman si Gil Meltzer - care au investigat cazul - apreciaza aceasta prima parte din odiseea prizonieratului relatata de Iaguri in cartea sa ca fiind adevarata. In continuare urmeaza, insa, un sir lung de minciuni. Iaguri descrie cu lux de amanunte cum a fost torturat zile si nopti in inchisoarea Abasiia. In realitate, insa, el fusese transferat la Hotelul Hilton, se plimba prin Cairo si ducea o viata princiara. Serviciilor secrete israeliene le era clar ca Iaguri colaborase cu spionajul egiptean, dar lipseau dovezile. Iaguri a fost si el convocat la baza de la Zichron le Iakov.
A fost destept sa nu refuze, a trecut pe-acolo, dar s-a eschivat in timpul anchetelor. Prim-ministrul Golda Meir si Moshe Dayan, ministrul Apararii, il onorasera personal pe Iaguri, iar toate ziarele il ridicau in slavi. Astfel, a fost imposibil ca "eroul Iaguri" sa fie supus normelor anchetelor de la Zichron, spune generalul Shimon Levi, fostul sef al grupului de anchetatori.
"Mitul Iaguri" continua sa infloreasca, dar serviciile secrete erau cu ochii pe colonel. Dupa ce interogatoriile au incetat si fostii prizonieri au fost trimisi la casele lor, Shin Beth-ul a decis sa poarte o discutie directa si "sincera" cu Asaf Iaguri: "Uite, Asaf, ai aici tot ce s-a povestit despre tine" - i-a spus Shimon Levi. "E foarte important pentru noi sa stim daca este adevarat sau nu. Ai fost acolo. Vreau sa stiu daca raportul pe care l-am intocmit e corect, spune-mi parerea ta. Ce s-a intamplat cu tine in Egipt?"
Iaguri, din motive care se pot banui, se decisese brusc sa vorbeasca. El a marturisit ca, intr-adevar, a fost scos din mijlocul celorlalti prizonieri si s-a bucurat de un regim special. Ca a avut numeroase "discutii politice" cu sefii spionajului egiptean si ca le-a dat informatii irelevante despre Armata israeliana. Shimon Levi isi aminteste: "Dupa ce mi-a spus ca a iesit uneori cu anchetatorii sai sa ia masa la Hilton, l-am rugat sa scrie tot ce a povestit egiptenilor in cursul anchetelor. Asta l-a infuriat pe Iaguri, care a inceput sa urle: "Iesi afara din casa mea!"
Se simtea in culmea gloriei si era convins ca nimeni nu-i poate face vreun rau. Dar, sefii serviciilor secrete nu l-au scapat din ochi. Iaguri tinea mortis sa fie cooptat in Comisia de Securitate si Externe a Knesset-ului (Parlamentul israelian). Generalul Gazit, seful AMAN s-a opus, si Iaguri a trebuit sa se resemneze.
Cand a aparut autobiografia lui Iaguri, unde erau descrise chinurile suportate in prizonierat, generalul Shimon Levi a fost indignat:
"- Cum de-ai putut scrie asemenea minciuni? Doar stiu prea bine cum ai trait tu la Cairo".
"- Am dat voce tuturor prizonierilor care au fost batuti, umiliti si torturati", a raspuns, fara sa clipeasca, Iaguri.
Generalul Shimon Levi spune astazi ca nimeni nu i-a ordonat sa mearga acasa la Iaguri, ci ca a fost protestul sau personal.
Shin-Beth-ul nu i-a interzis lui Iaguri sa faca afaceri comerciale cu egiptenii si nici sa aiba anumite contacte cu ei, dar l-a tinut sub o severa supraveghere. Superiorii serviciilor secrete asteptau greseala, dar Iaguri s-a straduit sa nu greseasca. Stia ca e pandit, iar cand supravegherea a devenit insuportabila, Iaguri a mers la Yitzhak Rabin, ministrul Apararii, si acesta a ordonat Shin-Beth-ului sa inceteze urmarirea.
Probabil ca latul nu a mai fost asa de strans, dar dosarul fostului prizonier nu a fost inchis. Cat a fost in viata, Iaguri s-a luptat cu disperare pentru renumele sau bun, dupa moarte stafeta fiind preluata de fiica sa, Tami Eylat-Iaguri. Ea acuza anumite persoane din interiorul comunitatii informationale ca ar fi interesate de demolarea, si dupa moarte, a tatalui sau, a imaginii acestuia. "Cum de se spune ca a trait ca un print in prizonierat, intreaba fiica lui Iaguri. Cand tatal meu s-a intors din prizonierat cantarea cu 15 kilograme mai putin, avea pe tot corpul rani si cicatrice si semne ale tigarilor stinse pe trupul sau, unghiile ii erau smulse. Starea sa era atat de precara, incat, dupa examene medicale, Iaguri a fost declarat <<invalid>>. Nu i se poate reprosa tatalui meu ca a ramas in viata", spune Tami Eylat-Iaguri.
Ziarul "Yediot Aharonot" a solicitat familiei Iaguri acte medicale care sa ateste cele spuse mai sus, dar nu le-a primit. Fostii anchetatori ai serviciilor secrete de la baza Zichron le Iakov continua sa sustina ferm ca examenele medicale la care a fost supus Iaguri dupa intoarcerea sa din prizonierat nu au scos la iveala semne de tortura.
Investigatorii au cautat dosarele anchetelor, dar "Departamentul de Securitate a Informatiilor din Statul Major al Armatei israeliene" a anuntat ca toate dosarele fostilor prizonieri "s-au pierdut".
Tesu SOLOMOVICI 
 Comentarii: 3 Afiseaza toate comentariile  
Tradator ca toti tradatorii   de Young-and-Happy
Cred..   de Virgil Ciuca
Dosare ultrasecrete?!   de evreu mandru din israel
A r h i v a
  Scut american anti-racheta deasupra Europei    2 comentarii
  NSA si scandalul inregistrarilor ilegale    2 comentarii
 Top afisari / comentarii 
 Salariu mediu pentru chinezoaicele din Romania (187 afisari)
 ZIUA salveaza Catedrala Sf. Iosif (182 afisari)
 Castelul Bran a fost retrocedat (126 afisari)
 Lazea: Exista riscul prabusirii preturilor imobiliare (97 afisari)
 "Proiectul Zichron" (78 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.02977 sec.