Ziua Logo
  Nr. 3606 de vineri, 21 aprilie 2006 
 Cauta:  
  Detalii »
Anchete
Scornicestiul fara Ceausescu!
ZIUA va prezinta, in exclusivitate, un documentar realizat in Saptamana Patimilor despre locul de suflet al fostului presedinte al Romaniei, dictatorul comunist Nicolae Ceausescu * Pagina web a Primariei Scornicesti l-a sters din istorie pe chiar "ctitorul" orasului * Nicolae Ceausescu n-a dormit niciodata in casa parinteasca dupa ce a devenit seful statului * Si acum, in actele Primariei Scornicesti, casa unde a copilarit Ceausescu figureaza pe numele parintilor, Andruta si Lixandra * In 1987, Ceausescu nu vroia sa auda de transformarea comunei Scornicesti in oras * Fosta echipa a lui Mitica Dragomir, FC Olt Scornicesti, lupta pentru evitarea retrogradarii in Divizia 5
In "sultanatul" politic numit Romania, unde obedienta de cea mai joasa speta a devenit criteriu de ascensiune politica si financiara, prin cultivarea pana la ultima clipa de putere si de existenta a "sultanului", a "tatucului", a "carmaciului" (nici o aluzie la marinarul presedinte!), povestea Scornicestiului tine de miturile reale ori inchipuite ale societatii comuniste, precum si de "fractura" cultivata de noii magi ai societatii capitaliste de dupa 1989, cand lipsa de nuanta, prejudecatile si agresivitatea i-au indepartat pe tot mai multi romani de zodia echilibrului si a cantaritului bunelor si relelor din trecut ori din prezent. La inceputul acestui an, verbul polemic al lui Mircea Dinescu a fost starnit de angajatii Episcopiei din Slatina, care l-a ras (la propriu!) pe fostul prim-ministru, Adrian Nastase, "din siragul facatorilor de bine, blagosloviti pe o placa de marmura alba in fata catedralei". Dupa cateva luni de la aparitia textului scris de Mircea Dinescu in "Gandul", cu titlul "Cum l-a retrogradat Patriarhia pe Nastase in Divizia B", ZIUA a mai descoperit o alta retrogradare din istorie, pe pagina web a Primariei Scornicesti, www.primariascornicesti.ro, unde nu se sufla nici un cuvant despre intemeietorul orasului Scornicesti, fostul presedinte al Romaniei, dictatorul comunist Nicolae Ceausescu. Daca pe vremuri a merge la Scornicesti insemna un pas important pentru o cariera sociala, astazi acest nume, invidiat de multi oficiali ai Romaniei socialiste, aduce indiferenta si nebagare in seama. Despre Scornicestiul din povestile altora si din imediata realitate, puteti afla mai multe in documentarul pe care ZIUA vi-l prezinta in exclusivitate.
Ceausescu s-a nascut, de fapt, la Tatarai
Plec in Saptamana Mare la Scornicesti. Marti, cu darul unei zile de primavara orbitoare, trec de Pitesti spre Slatina, pana cand un indicator ma indreapta sa o iau spre dreapta. Intr-o intersectie, cativa batrani carau in spate un brat de nuiele. Mergeau aproape mecanic, dar fara nicio incrancenare pe chip. Poate ca unii dintre ei l-au cunoscut pe Nicolae Ceausescu. "Cand venea de ziua lui, in ianuarie, Ceausescu cerea sa vina la intalniri numai cei din Scornicesti, altfel se supara rau!". Unul dintre batrani tine sa ma avertizeze: "Merge prost de la bani, nu de la Ceausescu!". Trec de "SC Gianni SRL Cumpara fier vechi", pe mana stanga cum mergi spre Scornicesti, si un popa cu patrafiru la vedere face cu mana la "ia-ma, nene". N-are cum sa fie semn rau, imi zic, si drum intins spre Primaria Slatina. Destul de repede, gasesc o cladire cu etaj, pe care flutura steagul Romaniei, incadrat de cele ale Uniunii Europene si NATO. Inauntru, la etaj, nici o usa care sa indice locul primarului. Ma lamuresc destul de repede cu un functionar si intru la "secretariat". In stanga, "vicele", in dreapta, primarul, Constantin Nedelea, de la PSD, fost director general al Fabricii de Piese si Subansamble "Pulsor", nascut in Negreni, una dintre cele 11 comune care apartin de Scor nicesti. Il cunosc, peste cateva momente, pe "vicele", de la PD, Ion Lazar, care, nici el, nu e nascut in Scornicesti. De altfel, aflu ca niciunul dintre primarii dinainte si de dupa 1989 nu s-a nascut in Scornicesti. Apoi, bomba: Nicolae Ceausescu s-a nascut, de fapt, la Tatarai.
Inainte de a deveni oras, comuna Scornicesti era formata din satele Scornicesti si Tatarai. Satul Scornicesti este reprezentat astazi de partea centrala a orasului, unde se afla Primaria, Politia, Stadionul si "centrul civic", iar marginea orasului, unde se afla casa parinteasca a lui Nicolae Ceausescu, e pe spatiul Tataraiului. Povestesc despre pagina web si despre lipsa "ctitorului" din ea si mi se spune ca e o scapare, ca initial Ceausescu exista in istoric, dar ca cel care s-a ocupat de site l-a scos.
Casa Memoriala "Nicolae Ceausescu" nu-i acasa!
Am intrebat ce se mai intampla cu Casa Memoriala "Nicolae Ceausescu". Fostul primar al Scornicestiului, intre 1979-1989 si 1996-2000, Constantin Neacsu, nascut si el la Negreni (comuna care l-a dat artei romanesti pe pictorul Ion Popescu-Negreni), un povestitor domol si cu mult talc, mi-a atras atentia ca niciodata casa parinteasca a lui Nicolae Ceausescu nu a fost declarata Casa Memoriala. Si acum, in actele Primariei Scornicesti casa figureaza pe numele parintilor lui Ceausescu, Andruta si Lixandra. De casa se ingrijeste Emil Barbulescu, nepotul fostului secretar general al Partidului Comunist Roman, care sta intr-un imobil cu un etaj amplasat chiar langa vechea casuta a lui Andruta si a Lisandrei Ceausescu . "Niciodata, nici inainte de '89, nu a fost inregistrata si nici declarata Casa Memoriala. Nu a primit nici-un ban public, nu a avut custode", imi declara fostul primar. "Cum putea sa fie declarata Casa Memoriala in timp ce Ceausescu era in viata?", se intreaba si ma intreaba domnul Constantin Neacsu. Raspund ca lipsa de masura la romani nu mai e de mult un viciu, din moment ce inca in timpul vietiilor lor marii fani ai lui Ceausescu, Dinu Sararu sau Adrian Paunescu, si-au "tras" casa de cultura ori scoala cu numele lor. Fostul primar, care l-a cunoscut pe Ceausescu de-atatea ori, imi ia la ochire privirea si imi marturiseste: "Ceausescu nu voia sa faca la Scornicesti grandomanii si opulenta. Casa memoriala a ramas in folclorul romanesc. Pe vremuri, trebuia sa primesc o aprobare de la sora lui Ceausescu, Elena Barbulescu, ca sa pot sa-i duc sa viziteze pe ministrii de atunci sau personalitatile politice care vizitau Scornicestiul si erau curioase sa vada casa in care s-a nascut Ceausescu". In casa parinteasca a lui Ceausescu nu locuieste nimeni, de cand proprietarii ei s-au dus la cele vesnice. Ceausescu nu a ramas peste noapte aici niciodata in vremea cand a condus destinele si vietile romanilor. Poate si pentru faptul ca era o casa taraneasca de trei camere, cu vatra, si nu putea oferi confortul unui sef de stat. "Pe urma, adauga domnul Constantin Neacsu, Ceausescu era disciplinat cu garda lui de corp".
Am mers sa vad cu ochii mei casa parinteasca a lui Nicolae Ceausescu. Daca nu as fi fost insotit de un cunoscut al locului, n-as fi remarcat-o in niciun chip. Dinspre sosea, strajuit de o alee destul de lunga, ce se opreste la o poarta de lemn, cioplita discret cu motive populare romanesti, e spatele casei. A trebuit sa ma strecor prin cateva tufisuri si lastarisuri ca sa pot avea o vedere din fata a casei, insa aparata de un gard si de o distanta apreciabila. Nu puteam intra in interior pentru ca era o proprietate privata cu legile ei sacrosante.
"Decat un oras prost, mai bine un sat de frunte"
Viceprimarul Ion Lazar isi aminteste de o intamplare din 1987, pe cand se afla in delegatia Scornicestiului ce vizita locul de nastere al dictatorului Todor Jivkov, Pravat, oras infratit cu Scornicestiul, de fiecare data pe 9 septembrie, cand se sarbatorea ziua nationala a Bulgariei comuniste. Jivkov le-a "deconspirat" o discutie pe care o avusese in acel an, la Ruse, cu Nicolae Ceausescu despre Scornicesti, inca, in acel moment, comuna. Ceausescu nu voia sa auda de transformarea Scornicestiului in oras, avand urmatorul argument: "decat un oras prost, mai bine un sat de frunte".
Peste ani, aceste vorbe s-au transformat intr-o poveste paradoxala, construita din cifre si realitati. Populatia Scornicestiului e in scadere, situandu-se acum la sub 12.000 de oameni, fata de 12.800 la ultimul recensamant. Din industria de altadata, au mai ramas confectiile si subansamblele. Au disparut in "economia de piata" fabricile de paine, de bere si de branza, multe dintre aceste "unitati ale dezvoltarii socialiste" fiind vandute la fier vechi. Cele 1400 de apartamente date in folosinta pana in 1989 nu au sistem eficient de distributie a apei, conductele sunt vechi, supradimensionate si pline de sparturi. Apa curge doar 9-10 ore pe zi, fata de cele doua ore de pana in 2004. Blocurile incepute pe vremea lui Ceausescu au fost toate, insa, finisate. Scornicestiul are una dintre cele mai mici rate a somajului din Romania, 2%! La sfarsitul anului 1989, forta de munca inregistra 4600 de angajati, iar acum sunt 4200 de angajati. 85% dintre cei angajati au, insa, salariul minim pe economie (280 lei RON) si lucreaza in fabrici de confectii aflat in sistem lohn. Toate fabricile lucreaza pentru Anglia si Franta. Dupa ce vom intra in Uniunea Europeana si sistemul de lohn va cadea, se vor ivi mari probleme cu somajul. Primarul Constantin Nedela imi da, insa, asigurari ca in oras sunt deja 3-4 societati de confectii care au puterea sa lucreze pe cont propriu, dupa 2007. Din 2003, Spitalul din Scornicesti a fost "retrogradat" la unul de TBC, luandu-i-se sectiile de pediatrie, ginecologie, interne, precum si policlinica cu cele sapte cabinete. Au mai ramas doar medicii de familie. Maternitatea, una din conditiile impuse pentru a fi oras, este acum in capitala de judet, la Slatina. Situatia demografica e in scadere. Muzeul de Istorie al Scornicestiului a fost inchis imediat dupa 1990. O parte din patrimoniu a fost luata, o alta parte, cum imi spunea fostul primar, Constantin Neacsu, distrusa prin conservare. In Scornicesti nu exista nicio revista editata de localnici, nici un post de radio local, nici un cinematograf (desfiintat in 1994), nici macar o piata de alimente. In sala de sport, din cele 400 construite de Adrian Nastase, ploua. Echipa FC Olt Scornicesti, care, inainte de 89, contabiliza puncte la UEFA, avandu-l atunci conducator pe actualul presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, Mitica Dragomir, lupta pentru retrogradare in Divizia C, fiind sustinuta cu 50.000 lei RON de catre Consiliul Local Scornicesti. Desi are un stadion de 20.000 de locuri si un gazon care se mentine inca foarte bine, echipa cauta un investitor. Vremurile aranjamentelor facute in numele lui Nicolae Ceausescu sunt acum doar prilej de ipoteze si nostalgii. Totul, insa, fara patima si violenta, daca e sa ne luam dupa datele oficiale privind infractionalitatea in Scornicesti, cu aceleasi cote ca inainte de 1989.
Educatia si cultura, la pamant!
Primaria Scornicesti aloca 45.000 lei Ron Casei de Cultura din oras, mai putin decat echipei de fotbal FC Olt Scornicesti. Aproape 90% din acesti bani publici se consuma pentru salariile celor patru angajati ai institutiei. In sala de spectacole, neincalzita si care a avut ultima reparatie in 1987, cum afirma directorul Catalin Davidescu, profesor de sport si fost sportiv de lupte greco-romane, folclorul a fost si este la el acasa. Din 1995, aici functioneaza ansamblul "Calusul Junior", despre care am aflat ca a castigat un premiu la Sofia, in vara lui 2005, si prin multe alte parti ale Romaniei. Acest ansambul reprezinta principala activitate a Casei de Cultura si a orasului alaturi de cea a... "Cercului de tenis de masa". Aici nu exista niciun computer, nici legatura la Internet, si timpul parca s-a oprit pe 17 mai 1989, cand comuna Scornicesti, prin Decret al Consiliului de Stat, a fost declarata oras.
Nici la Grupul Scolar Agricol situatia nu-i mai roz. Promovabilitatea la Bacalaureat anul trecut a fost de 20%, fata de 42% pe judetul Olt. Pana in anul scolar 2004-2005, treceau de Bac 99% din elevii de la Scornicesti. Anul trecut s-a pus piciorul in prag: fara copiute, fara manuale in sala de examen, fara suflat sau rezolvari din partea profesorilor. "S-a pus in aplicare, pentru prima data, regulamentul de functionare. Aceste cifre reflecta nivelul de pregatire a elevilor din aceasta zona", pune punctul pe i directorul Costel Stefanescu, parca o sosie a presedintelui Bush, profesor de filozofie si psihologie, autor al unei carti de poezie. Nici aici nu se editeaza o revista de cultura, dar conducerea grupului scolar intentioneaza sa scoata o publicatie a elevilor pana la sfarsitul anului scolar. Saracia celor din aceasta zona face ca populatia scolara a acestei institutii de invatamant sa fie stabila, pentru ca parintii nu-si pot permite sa-si trimita copii sa invete la licee din Slatina, Pitesti sau Dragasani. "Cei de aici traiesc intr-o fundatura a istoriei. Nici nu pot pleca, nici nu pot ramane", remarca amar profesorul de filozofie Costel Stefanescu.
Jivkov la concurenta cu Ceausescu!
Dupa 1989, resentimentele si ura viscerala fata de Ceausescu, de cele mai multe ori indreptatite, s-au manifestat la nivel national. Fostul primar al Scornicestiului, Constantin Neacsu, m-a asigurat ca pe plan local asa ceva nu s-a intamplat. "Am avut o personalitate care a creat un loc, oamenii nu puteau sa-si urasca ctitorul. Nimeni nu s-a dus sa produca un rau casei parintilor lui Ceausescu. Venea in fiecare an de ziua lui (26, 27 ianuarie cel tarziu). Mergea pana la mormantul parintilor. Era un sentimental. Ceausescu tinea ca la vizitele lui sa fie numai cei din Scornicesti. Simtea nevoia sa stea de vorba cu ai lui. Odata s-a intalnit cu un prieten de-al lui, Avram, si si-a adus aminte cum acesta il barbierea cand erau amandoi tineri. Altii au plecat din locurile lor, nu au mai dat pe acolo si nu si-au ajutat nici macar neamurile. Ultima oara cand a venit, pe 26 ianuarie 1989, la Seaca, era ger si viscol. A coborat din elicopter, l-a bestelit putin pe Vasile Barbulescu. A venit cu cainele lui, Corbu. Au venit pionierii si l-a luat la rost pe Vasile Barbulescu, ca de ce nu i-a spus, sa le fi adus macar niste bomboane. Era frig, copiilor le curgeau nasul si Nicolae Ceausescu si-a scos batista sa-i stearga la nas. S-au facut fotografii, s-a si filmat scena asta. Scornicestiul a fost efectiv marginalizat dupa Ceausescu, lasat sa ajunga de izbeliste. Dar nu s-a distrus. Daca facea cineva o sesizare la judet, replica era - ce mai vor si astia de la Scornicesti? Exista inca o prejudecata fata de oamenii din Scornicesti. Vreau sa scriu o carte, Scornicesti, intre mit si realitate, si un capitol se va numi Scornicesti a fost si este invidiat. Inainte eram invidiati pentru ce faceam. Nu ne da nimic Ceausescu. Noi nu puteam sa-i dam telefon sa trimita portocale, frigidere, televizoare, ciocolata, haine mai bune, Pepsi de la 30 decembrie. Ne descurcam pe cont propriu. Ceausescu a insistat mai mereu sa-si pastreze statutul de localitate agricola. El cand venea la Scornicesti se interesa in mod special de rezultatele din agricultura. Lupta pentru fiecare metru de pamant. Intre el si Jivkov era o concurenta: cine-si va declara primul satul natal oras. Jivkov a transformat Pravatul in 1983, iar Ceausescu a declarat Scornicestiul oras abia in 1989. In 1987, Jivkov a vizitat casa lui Ceausescu de la Scornicesti si a stat si a mancat aici", a povestit domnul Constantin Neacsu.
Mormantul lui Andruta si al Lixandrei, refacut de doua ori!
In cimitirul unde sunt ingropati parintii si sora lui Nicolae Ceausescu soarele linisteste timpul si spatiul. O femeie imbracata in doliu face curatenie la un mormant. Aflu ca este al tatalui ei, care a murit de curand. Femeia ma intreaba daca sunt din Scornicesti. Raspund ca nu, apoi, dupa o pauza pret de un plivit, ma iscodeste daca am vazut mormintele parintilor lui Ceausescu. "Pe aici, noi ne respectam mortii. Altii, din alte locuri, imediat dupa Revolutie, au venit si au vandalizat mormantul. Ce vina aveau Andruta si Lixandra? Parca te poti pune cu Moartea!". Pe dealul cimitirului, mormantul tatalui si al mamei lui Ceausescu si-a recapatat maretia anonimatului, prin grija lui Ioan Ceausescu si a familiei lui, care au refacut, in 1992 si 2001, crucea si cavoul. Profesorul de filozofie Costel Stefanescu incearca sa dea o cheie de lectura personajului Nicolae Ceausescu: "A facut si lucruri bune, si lucruri rele. E foarte usor sa negi si sa stergi cu buretele. Poate nu trebuia omorat. Violenta, crima, nu sunt caracteristice poporului roman si, mai ales, Scornicestiului. Chiar sa nu avem nici-un Dumnezeu!".
Cand am plecat din Scornicesti ploaia pusese stapanire peste tot locul. In drum spre "fier vechi", o caruta, ce-mi amintea de calul Bator din povestirea lui Agarbiceanu, "Fefeleaga", era trasa de Miu din Malureni. Pentru el, Ceausescu nu insemna nicio realitate concreta, chiar daca drumul pe care calatorea fusese pavat candva, pentru parintii lui si ai altora, cu bune intentii. Ploaia isi vedea de rostul ei precum masinariile viguroase de altadata in drumul lor, pragmatic si cosmic, spre comertul cu fier vechi...
Dan Mircea CIPARIU 
 Afisari: 1341  |  Tiparire pagina  |  Tiparire articol (optimizat)  |  Trimitere pe e-mail 
 Comentarii: 3 Afiseaza toate comentariile  
daca s-ar afla.....   de Alex2003
Articol nuantzat cu romantism, hm , dar numai atat.   de ionion
CIND VIZITAM SI ALTE RESEDINTZE   de predicatoru
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Scornicestiul fara Ceausescu! (1341 afisari)
 A aparut revista Spy (1289 afisari)
 Ingropaciunea crestineasca a lui Petru Groza (971 afisari)
 "D'ale Carnavalului", primul "Film de colectie" (963 afisari)
 Groparii lui Panait (405 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.20852 sec.