Joseph S. NYE 

La inceputul acestei luni, Mihail Gorbaciov a aniversat 75 de ani de viata, cu un concert si o conferinta sutinute la sediul fundatiei sale, la Moscova. Din pacate insa, el nu este prea iubit de rusi, care il invinovatesc pentru distrugerea Uniunii Sovietice. Tuturor celor care l-au pus la zid pentru acest lucru, Gorbaciov le-a replicat "Nu uitati ca eu sunt cel care v-a dat dreptul de a critica". Cand a venit la putere, in 1985, Gorbaciov a incercat sa disciplineze poporul sovietic, ca mijloc de depasire a stagnarii economice. In momentul in care disciplina nu a reusit sa rezolve problema, a lansat perestroika (restructurare). Si cand birocratii au incercat sa nu se supuna regulilor sale, Gorbaciov a facut uz de Glasnost, mai precis la discutiile deschise si la democratie. Imediat ce Glasnostul le-a permis oamenilor sa spuna ce gandesc, multi au strigat: "Vrem afara!". Iar pana in decembrie 1991, Uniunea Sovietica incetase sa mai existe. Politica externa a lui Gorbaciov a contribuit, de asemenea, la incheierea Razboiului Rece. Gorbaciov sustinea ca securitatea este un joc in urma caruia toate partile ar putea avea de castigat daca exista cooperare. In loc sa construiasca arme nucleare pe banda rulanta, el a pledat pentru doctrina "exhaustivitatii", pastrand doar un numar minim de arme pentru protectie. De asemenea, Gorbaciov credea ca un control asupra unui imperiu in estul Europei este mult prea costisitor si aduce prea putine avantaje, dar si ca invadarea Afganistanului a fost un esec extrem de daunator. In vara lui 1989, est europenii se bucurau de o serie de libertati. Gorbaciov respinsese ideea folosirii fortei pentru inabusirea demonstratiilor. Iar in noiembrie 1989 Zidul Berlinului era la pamant. Gorbaciov dorea insa o reformare a comunismului, nu inlocuirea acestuia. . In tentativa de a indulci comunismul, el nu a facut decat sa-i sape groapa. In schimb, daca biroul politic al Partidului Comunist nu l-ar fi ales pe Gorbaciov, in 1985, este posibil ca declinul Uniunii Sovietice sa nu fi avut loc atat de curand, ci peste un deceniu sau chiar mai mult. Gorbaciov a avut o contributie enorma la acest declin. Obstescul sfarsit al Uniunii Sovietice a avut si cauze mai profunde. Astfel, bugetul enorm alocat Apararii Uniunii Sovietice incepuse sa submineze alte aspecte ale societatii ruse. Dar cea mai importanta cauza a colapsului Uniunii Sovietice a fost declinul ideologiei comuniste si esecul economic. Puterea sovieticilor a fost insa puternic zguduita de dezvaluirea, in 1956, a crimelor facute de Stalin si de reprimarea revoltei din Ungaria, in 1956, a celei din Cehoslovacia, in 1968, si a celei din Polonia, in 1981. Desi, teoretic, comunismul tintea stabilirea unui sistem al egalitatii claselor, mostenitorii lui Lenin si-au mentinut puterea cu ajutorul unui aparat de securitate represiv care implica epurarile, gulagurile, cenzura si ubicuitatea informatorilor. Efectul clar al acestor masuri brutale a fost pierderea increderii in sistem. Intre timp, declinul economiei sovietice a reflectat diminuarea abilitatii puterii centrale de a raspunde in fata schimbarilor economice globale.(...) La finele secolului 20, globalizarea economica a dat nastere unei agitatii pe plan international, dar economiile de piata occidentale au fost capabile sa redistribuie munca, sa isi restructureze industriile grele si sa treaca la computere. Uniunea Sovietica nu a reusit sa faca acest lucru. Intr-adevar, cand Gorbaciov a venit la putere, in 1985, in Uniunea Sovietica existau 50.000 de computere, in timp ce in SUA numarul acestora era de 30 de milioane. Patru ani mai tarziu, in Uniunea Sovietica erau 400.000 de computere iar in SUA erau 40 de milioane. Lectiile care pot fi invatate astazi sunt clare. In timp ce puterea militara ramane un element important, este gresit ca orice stat sa diminueze rolul puterii economice si al puterii soft. Dar, de asemenea, este complet gresit sa diminuezi importanta liderilor care pun pe primul plan valorile umanitare. Probabil ca Uniunea Sovietica nu mai exista, dar lumea trebuie sa ii multumeasca pentru faptul ca imperiul pe care l-a condus s-a destramat fara o conflagratie sangeroasa. Joseph S. Nye este profesor la Universitatea Harvard si autor al lucrarii "Puterea de convingere - o modalitate de succes in politica mondiala" Copyright: Project Syndicate, 2006. www.project-syndicate.org