Ziua Logo
  Nr. 3583 de sambata, 25 martie 2006 
 Cauta:  
  Detalii »
Dosare ultrasecrete
"Strategia minciunii": Raportul colonelului U.S. Air Force Sam Gardiner
Mass-media si Iranul
La 16 decembrie 2005, presedintele Bush declara pentru "Associated Press" ca Iranul reprezinta o "amenintare" pentru Statele Unite, si cerea Teheranului "sa dovedeasca ca nu urmareste sa construiasca arma nucleara". Suna familiar? Cu doar cativa ani in urma, acelasi presedinte Bush cerea Irakului sa dovedeasca Statelor Unite ca nu detine "arme de distrugere in masa" (WMD), desi inspectori ai ONU sustineau ca Irakul renuntase la acest gen de armament inca din 1998. Nici dupa trei ani de ocupatie a Irakului, SUA nu au descoperit vreo urma de "arme de distrugere in masa".
Acum, Washingtonul si-a propus o schimbare de regim la Teheran. Analistii vorbesc din ce in ce mai insistent despre iminenta unei interventii militare. Ipoteza pare sa fie confirmata si de efervescenta anti-iraniana din presa internationala. Unii vorbesc chiar despre un "razboi informational". Tema "armele nucleare ale Iranului", precum "armele de distrugere in masa" ale lui Saddam, este dezvoltata si amplificata acum in zeci de materiale de presa. Scopul: demonizarea adversarului si pregatirea opiniei publice pentru o noua campanie militara.
Gerard Baker sublinia pe 27 ianuarie 2006, in "Times Online": "Adevarul inimaginabil dar de netagaduit este ca acum suntem gata pentru un razboi cu Iranul. Daca Iranul castiga un statut nuclear, ne vom afla intr-un moment crucial al istoriei mondiale, comparabil doar cu revolutia bolsevica, sau cu venirea la putere a lui Hitler." In 2003, Baker pledase in favoarea razboiului cu Irakul.
Mike Whitney - cunoscut critic al politicii externe a Administratiei Bush - facea pronosticuri sumbre pe un site: "Iranul va fi atacat chiar fara pretext, fara autorizarea Congresului sau ONU, invocandu-se pur si simplu autoritatea presedintelui de a dezlantui un razboi contra terorismului" prin "toate mijloacele necesare sau aflate la dispozitie". Dupa Whitney, "razboiul contra terorismului" a devenit un cliseu uzual al Administratiei Bush, care justifica astfel, de fiecare data, atacarea unui stat suveran, si o "schimbare de regim" favorabila Americii.
Christopher Cerf si Victor Navasky scriu ca "fabricarea" in mass-media a asa-zisei "crize" iraniene nu reprezinta altceva decat "un lung sir de dezinformari calculate, de interpretari eronate in chip deliberat, de neintelegeri, de calcule obscure si de minciuni sfruntate".
Efectele asupra opiniei publice nu au intarziat. Un recent sondaj "Gallup" arata ca americanii au ajuns sa creada nu numai ca Iranul isi dezvolta arma nucleara, ci si ca Teheranul are de gand s-o utilizeze contra SUA si Israel! Astfel, 8 din 10 americani intervievati cred ca Teheranul va furniza "arma nucleara" teroristilor care vor ataca SUA. 6 din 10 americani intervievati de Gallup sunt convinsi ca, intr-o forma sau alta, Iranul va utiliza "arma nucleara" contra Statelor Unite. Un sondaj "Bloomberg" releva faptul ca 57% dintre americani sunt favorabili unei interventii militare in Iran.
Cu toate ca "National Intelligence Estimate" - care se bazeaza pe o sinteza a informatiilor provenind de la serviciile secrete americane - arata ca Iranul nu va fi capabil sa dezvolte arma nucleara decat intr-o perioada cuprinsa intre cinci si zece ani. Iar un raport al lui "Oxford Research Group" estima ca bombaramentele americane asupra Iranului vor conduce la pierderi umane de ordinul a sute de mii de civili.
Paul Rogers de la "Universitatea Bradford" scria: "Pierderile civile vor fi de ordinul a cel putin cateva sute de mii de morti. Dar daca conflictul va evolua catre o confruntare deschisa a celor doua parti, iar Iranul va reactiona cu rachetele Shahab, pierderile vor depasi circa un milion de civili."
Situatia reala
Faptul ca Iranul dezvolta un program nuclear civil nu este o noutate, si nici un lucru deosebit. Multe alte tari au programe similare: Africa de Sud, Argentina, Armenia, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Canada, China, Cehia, Coreea de Sud, Finlanda, Franta, Germania, India, Israel, Japonia, Lituania, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Pakistan, Romania, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elvetia Taiwan, Ucraina si SUA (vezi "World Nuclear Power Reactors 2004-2006, "Uranium Information Centre", Melbourne, Australia).
Tarile care dispun de arma nucleara sunt insa doar Rusia, SUA, Franta, China, Marea Britanie, Pakistan, India si Israel. Coreea de Sud este suspectata ca s-ar fi alaturat acestor state in 2005. Africa de Sud este singurul stat care si-a distrus armamentul nuclear, de indata ce regimul segregationist a fost inlaturat si puterea a trecut la "Congresul National Sud-African" condus de Nelson Mandela. Asadar, 31 de tari dezvolta in mod obisnuit programe nucleare civile, dar numai opt dispun de focoase nucleare.
Potrivit lui "National Intelligence Estimates" - care face o sinteza a datelor oferite de agentiile de informatii secrete ale SUA - Iranul nu va fi capabil sa fabrice arme nucleare mai devreme de 5-10 ani. In conditiile acestea, cum poate fi acum - in 2006 - Iranul o "amenintare nucleara" pentru SUA si statele din Asia si Orientul Mijlociu?
Conform lui "Nuclear Age Peace Foundation" in lume sunt 31.000 de focoase nucleare, repartizate diferit intre cele opt mari puteri enumerate mai sus. Ele insumeaza o capacitate exploziva de 5.000 de megatone. De 200.000 de ori mai mult ca bomba de la Hiroshima. Din cele 31.000 de ogive nucleare, 13.000 sunt desfasurate, iar 4600 sunt in stare de "alerta maxima", gata sa fie lansate intr-un rastimp de cateva minute. Deci, aproape jumatate (17.400) sunt gata imediat de actiune. (vezi "Nuclear Stockpiles", Nuclear Age Peace Foundation, 17 ianuarie 2006).
Nici unul din aceste 31.000 de focoase nucleare nu se afla sub controlul Teheranului! Tarile vecine sau inamice Iranului - India, Pakistanul, Israelul - poseda, in schimb, suficiente ogive, fara ca Administratia Bush sa para catusi de putin preocupata.
Pakistanul a devenit putere militara nucleara in 1988. Incepand din 1970, Pakistanul si-a dezvoltat arma nucleara in ideea unui eventual razboi cu India (Kasmir) sau URSS. In acea perioada, Pakistanul a oferit Romaniei lui Ceausescu, date importante si materiale radioactive pentru uzina nucleara de la Pitesti. In 1988, Ceausescu a anuntat public ca Romania este capabila sa fabrice arma nucleara. Dupa 1990, Pakistanul a ajutat Coreea de Nord, in mod similar. Washngtonul nu a reactionat. In toate aceste cazuri - ca si in altele similare - SUA nu s-au simtit nici un moment "amenintate". La adapostul considerabilei forte nucleare si a rachetelor sale balistice, pe care le poseda.
Bugetul pentru propaganda anti-iraniana a crescut de sapte ori
Un semnal clar al intentiilor Administratiei Bush il ofera recenta solicitare adresata Congresului de amari de la 10 milioane la 75 de milioane de dolari bugetul alocat "propagandei anti-iraniene". O crestere de peste 700 la suta. Condoleezza Rice, secretarul de Stat american, a explicat ca aceasta "suplimentare de fonduri" este absolut necesara. Pe ce se vor cheltui acesti bani? Pe tot felul de programe menite sa destabilizeze regimul de la Teheran, fie ca e vorba despre emisiuni radio-TV difuzate in lumea araba, de burse pentru studentii iranieni, sau de sustinerea unor "organizatiilor non-guvernamentale" (ONG), ostile liderilor iranieni. Prima masura anuntata: "Vocea Americii" va emite in Iran 24 de ore din 24. Impactul acestor emisiuni nu este, insa, foarte clar. Eforturile propagandistice ale SUA in Orientul Mijlociu, dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, nu au avut prea mare succes. Analistii afirma ca postul in limba araba "Al-Hurra" a fost privit cu o mare suspiciune de populatie. Crescand insa bugetul propagandei anti-iraniene al SUA de la 10 milioane la 75 de milioane de dolari anual, apar insa noi oportunitati.
De mentionat ca, in ultimii doi ani, SUA a alocat doar 4 milioane de dolari campaniei de propaganda anti-iraniana.
Rice a declarat in fata "Comitetului pentru Politica Externa": "Statele Unite vor actiona activ contra politicii agresive a regimului iranian. In acelasi timp, vom sustine aspiratiile la libertatea ale poporului iranian." Washingtonul a hotarat sa mareasca substantial bugetul campaniei de propaganda si pentru a promova "democratia" in Iran, "drepturile omului", si asa-numitele "sindicate iraniene". Un oficial american a declarat ca toate "grupurile cetatenesti" si organizatiile non-guvernamentale (ONG) din Iran au fost "infiltrate" de autoritati. Astfel ca suplimentarea spectaculoasa a bugetului propagandei anti-iraniene, va ajuta la crearea de catre SUA a "noi dizidenti". Cheltuielile pentru sustinerea "noii democratii din Iran" fiind doar una din multiplele fatete ale ofensivei diplomatice cu care Washingtonul incearca sa impresoare Teheranul.
Raportul intern al colonelului Sam Gardiner
Strategia dezinformarii aplicata de propaganda militara ameriana in Afganistan si Irak este demontata intr-un raport intern, de 56 de pagini, intocmit de colonelul (r) al U.S. Air Force, Sam Gardiner. Intitulat "Summary of a Study of Strategic Influence, Perception Management, Straegic Information Warfare and Strategic Psychological Operations in Gulf II" ("Rezumat al unui studiu privind influenta strategica, managementul perceptiei, informatia strategica de razboi, si operatiunile de psihologie strategica), raportul lui Gardiner reprezinta cea mai buna introducere in "strategia minciunii", care a functionat in cazul Afganistanului, Irakului, si acum a Iranului.
Sam Gardiner identifica in raport, peste 50 de "povesti" (dezinformari), care au circulat si functionat in cazul Irakului, si care au permis Administratiei Bush sa "vanda" razboiul mass-media. Colonelul U.S. Air Force, Sam Gardiner, este un personaj credibil: a predat la "National War College", la "Air War College" si la "Naval Warfare College".
Dupa parerea lui Gardiner, SUA si Marea Britanie au conspirat, la cel mai inalt nivel, plantarea in mass-media a "povestirilor de influenta strategica", care s-au dovedit ulterior niste "facaturi", niste "inventii propagandistice". "Times of London" afirma ca s-au investit 200 de milioane de dolari intr-o actiune "meticulos planificata de a convinge opinia publica, Congresul SUA si aliatii ca este necesara o confruntare, pentru a evita amenintarea armelor de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein".
Gardiner explica: "Adevarul a devenit doar un accesoriu. Si cand adevarul devine un accesoriu, democratia ajunge si ea o paguba colaterala. Pentru prima oara in istoria SUA, noi am permis operatiunilor de psihologie strategica sa devina parte a afacerilor publice. Ceea ce s-a intamplat, a fost ca informatia militara, influenta strategica si operatiunile de psihologie strategica au capatat cale libera in procesul de informare publica al celor doua democratii."
Dezinformarea: aceeasi Marie cu alta palarie
La inceputul lui 2002, secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, a creat la Pentagon "Office of Strategic influence" ("Biroul de Influenta Strategica), iar Tony Blair i-a solicitat directorului pentru Strategie al cabinetului sau - Alaistar Campbell - sa procedeze identic la Londra.
Criticii Admnistratiei Bush au acuzat faptul ca "strategic influence" nu era altceva decat un eufemism pentru "dezinformare". Practic, Rumsfeld - prin "Office of Strategic Influence" - a incercat sa creeze in SUA primul "Minister al Propagandei". Ca sa nu spunem primul "Minister al Adevarului", in sensul orwellina al termenului.
La 18 noiembrie 2002, in urma criticilor acerbe din Congres si mass-media, Rumsfeld a anuntat desfiintarea Biroului de Influenta Strategica, declarand: "V-ati legat de un nume. OK! Aveti acum acest nume. Dar acest lucru nu ma va impiedica sa fac ce am de facut."
Cum si-a indeplinit Rumsfeld promisiunea, explica Sam Gardiner. "Coalition Information Center" (CIC) s-a constituit la Casa Alba, in noiembrie 2001, sub conducerea lui Karem Hughes. In ianuarie 2003, CIC s-a rebotezat sub titulatura de "Office of Global Communications", reluand de fapt activitatile fostului "Office of Strategic Influence".
La Londra, "15 Psychological Operations Group" actiona in paralel cu "Office of Global Communications". O mare atentie, observa Gardiner, s-a acordat calificarii operatiunilor. Astfel, dupa "Noble Eagle", "Valiant Strike", "Provide Comfort" sau "Enduring Freedom", in Irak am avut de-a face cu "Iraqi Freedom". In razboiul modern, numele de cod al operatiunilor are in vedere "piata de influenta" a mass-media si opiniei publice.
Precedentul irakian
Botezarea operatiunilor, gasirea unor nume sonore, cu impact emotional, a ramas, insa, cea mai inocenta componenta a efortului propagandistic. Specialistii Pentagonului nu s-au limitat, insa, doar la atat. Potrivit lui Gardiner, "peste 50 de teme de dezinformare au fost utilizate pentru distorsionarea imaginii celui de-al doilea razboi din Golf, pentru mass-media din SUA si Marea Britanie". La aceste dezinformari au lucrat ziaristi, scenaristi si scriitori, ofiteri specializati in operatiuni psihologice, experti militari etc. Asa a aparut in presa "relatari" despre asa-zisele legaturi dintre Saddam, Al-Queda si evenimentele din 11 septembrie; despre presupuse intalniri intre Mohammed Atta, liderul teroristilor de la 11 septembrie, si ofiteri irakieni; "marturii" despre armele de distrugere in masa ale Bagdadului, ba chiar despre existenta unui program nuclear.
Ziaristii scenaristii, scriitorii si ceilalti experti in "strategic influence" au dezvoltat apoi aceste teme si le-au plasat in mass-media, formand impresia unui Irak "inamic public nr.1". De aici ideea necesitatii unei rapide interventii militare "preventive". Toate aceste "povesti" erau bineinteles, false. Americanii nu au descoperit nici dupa trei ani de la terminarea razboiului din Irak "arme de distrugere in masa".
Gardiner afirma in raportul sau intern ca "povestile" despre "armele de distrugere in masa" (WMD) ale lui Saddam, "erau doar o mica parte din operatiunea de influenta strategica condusa de pe ambele tarmuri ale Atlanticului".
Miza cea mare a operatiunii - noteaza Gardiner - era aceea de "a face razboiul cu Irakul sa fie perceput in mass-media si de acolo in opinia publica internationala, ca o parte a luptei dintre "bine" si "rau". Iar, pentru publicul american, trebuia acreditata ideea ca "Bagdadul are legatura cu evenimentele de la 11 septembrie 2001".
Psihoza antrax
Printre alte exemple de "intoxicare" a opiniei publice, analizate de Sam Gardiner, se numara si "psihoza antrax". In SUA si Marea Britanie, mass-media a lansat numeroase "povesti", prin care se incerca sa se declanseze in opinia publica o adevarata "psihoza" a imbolnavirilor cu antrax. S-a sugerat ca Irakul si organizatia "Al-Queda" ar fi autoarele "scrisorilor infestate", trimise membrilor Congresului, precum si unor organizati americane.
Pe 18 decembrie, Casa Alba a anuntat ca are dovezi ca antraxul provenea de la instalatii militare americane. Dovada ca Irakul si "Al-Queda" infestasera si bazele americane. Gardiner afirma ca aceasta era doar o parte a dezinformarii despre antrax. "Daca o dezinformare sustine politica Administratiei, atunci sa o sustinem si noi", rezuma Gardiner, mentalitatea. Pe cat de brusc a aparut "psihoza antrax", pe atat de subit a disparut.
O eroina fabricata: Jessica Lynch
Sam Gardiner acorda un spatiu amplu episodului salvarii militarului Jessica Lynch. Un fapt care i-a atras atentia lui San Gardiner a fost acela ca, potrivit "Newsweek", pe cand "Jessica Lynch se afla in avion, dupa eliberare, primul ei telefon l-a dat lui Jim Wilkinson, ajutorul comandantului CENTCOM, generalul Tommy Francks".
Gardiner sustine ca este cel putin ciudat ca, dupa eliberarea din "captivitate" a lui Jessica Lynch, aceasta sa-l sune pe directorul "Comunicatiilor Strategice" (Jim Wilkinson). Adica pe cel mai important cadru responsabil cu operatiunile de "influenta strategica" prezent in Irak, si sa nu-si sune, de pilda, parintii.
De pe 3 aprilie 2003, au inceput operatiunile in mass-media, pentru a o transforma pe Jessica Lynch in "noul Rambo american". "The Washington Post" a repetat povestea primita de la Pentagon: Lynch, desi impuscata de mai multe ori, s-ar fi luptat cu mult curaj si a tras in inamic pana i s-a terminat munitia. In jurul ei, munti de cadavre! Abia cand a ramas fara gloante, a putut fi capturata. Inamicii furiosi ar fi injunghiat-o cu salbaticie. Familia lui Lynch, care nu fusese "prelucrata" de Pentagon, a declarat mirata ca Jessica nu prezenta nici un fel de rani de glont sau de cutit. Ulterior, parintii "eroinei" au refuzat orice dialog cu presa. In saptamanile urmatoare adevarul a iesit, insa, la lumina: Lynch nu se luptase cu nimeni, ranile ei fusesera cauzate numai de accidentul rutier. Transportata intr-un spital irakian, primise ingrijiri medicale si fusese foarte bine tratata.
Gardiner concluzioneaza: "mesajul este mai important decat adevarul!"
Pretexte si motive
Retetele aplicate in cazul Irakului sunt repetate, acum, si impotriva Iranului. Scopul este acelasi: crearea unei stari psihologice favorabile razboiului. Un enorm "ecran de fum", in spatele caruia se ascund interese petroliere considerabile, sustin criticii Washingtonului. Iranul este nr. 3 mondial la rezerve petroliere si nr.2 mondial la rezerve de gaze naturale.
Iranul poseda totusi o "bomba atomica": infiintarea in martie 2006 a lui "Iran Oil Bourse". "Iran Oil Bourse va sparge monopolul petrolului pe dolari - "petrodolarii" - pe care il va inlocui, ca alternativa, cu "petroeuro". O adevarata lovitura pentru economia americana. Tari precum Rusia si China sau organizatii omnipotente ca OPEC, si-au manifestat interesul pentru "Iran Oil Bourse: si "petroeuro". Ceea ce ar putea sa slabeasca definitiv dolarul, ca moneda de schimb international.
Despre "Iran Oil Bourse", "Big Five" nu a publicat nici macar un articol. Cele 10% din mass-media, care au scapat controlului lui "Big Five", au publicat insa articole substantiale pe aceasta tema. Pe 15 ianuarie 2006, Krassimir Petrov (laureat in economie al lui "Ohio State University") a publicat "The Proposed Iranian Oil Bourse". Iar William Clark a publicat "The Real Reasons for the Upcoming War in Iran", si "The Real Reasons Why Iran is the Next Targets".
Vladimir ALEXE 
 Comentarii: 31 Afiseaza toate comentariile  
americanii sunt atat de cotropitori, ca pana si AMERICA E JULITA DE LA ALTII   de Morkova Vesela
ROMANIA ARE PETROL, de aceea se inghesuie americanii pe aici, dar ne inconjoara pe departe, prin Dobrogea   de Morkova Vesela
O sursa credibila: "Jane's Intelligence"   de Agentura
AMERICANII SUNT ATAT DE ZGARCITI incat pana si Casa Alba nu au   de Morkova Vesela
Le Monde de azi :   de Pinkie
Interviu pe subiect :   de Pinkie
Acesta PLEASCA NEMAIVAZUTA ca sa avem armata romana in Afganistan, face toti banii, doarece cu milionul ajutor putem sa   de Morkova Vesela
Zvonurile ca RADARELE AMERICANE SUNT CANCERIGENE pe 100 km sunt partial exgerate, iar DOBROGEA E DEJA CAM PREA POPULATA   de Morkova Vesela
BUSH este ca un fel de ILIESCU, o sa-i feseneze pe iranieni de nu se vad   de Morkova Vesela
IN DARNICIA LOR EXAGERATA, americanii s-au oferit sa platesca 15% la COSCIUGUL LUI THEO PETER, numai ca   de Morkova Vesela
Ce adunatura de lunatici !   de traktorist
Amestec Iranian in Iraq (Terorism Iranian pe romaneste)   de Dan Bostan
Un exemplu de legatura Saddam-teroristi   de Dan Bostan
Consecintele unui Stat agresor   de Cristiana
An Unnecessary Crisis - part 2   de anonymous
An Unnecessary Crisis - Setting the Record Straight About Iran's Nuclear Program   de anonymous
Bush's April 2006 Speech:   de anonymous
off topic dar cu Teheran   de lucid
Americanii la razboi :   de Pinkie
Syriana   de Cristiana
Bravo d-le Alexe !!!   de Pinkie
Vladimir   de Cristiana
e veche:   de anonymous
Hei, Alexe...   de Robin
Ce zici Tov. Alexe (2)   de Mos Grigore
Ce zici Tov. Alexe?   de Mos Grigore
(2)   de Mos Grigore
Patronii lui Alexe la treaba.......................................(1)   de Mos Grigore
Adio Ahmajinhead, adio bai!   de Morkova Vesela
Nebuni sau comunisti   de Dan Bostan
Strasnic raport ULTRASECRET   de roy
A r h i v a
  Romania, baza americana a Eastern European Task Force    21 comentarii
  Aurul, bogatia otravita a tarilor sarace    4 comentarii
 Top afisari / comentarii 
 Pretul gazelor va fi din 2009 ca in UE (2963 afisari)
 Crimele Bucurestiului comunist (550 afisari)
 Conducerea IAS Samburesti raspunde anchetei noastre (315 afisari)
 Aurul, bogatia otravita a tarilor sarace (94 afisari)
 La noapte trecem la ora de vara (92 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2006 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.02232 sec.