Ioan GROSAN 

Ca unul care stiu ce impresie buna spre foarte buna facea Domnia-Sa (y compris sotia) in cercurile diplomatice din Washington pe vremea cand era ambasador acolo, nu pot sa n-am un sentiment de compasiune fata de Mircea Geoana. June trecut cu brio prin scoala diplomatiei occidentale (precum alte odrasle de nomenclaturisti), actualul (si, dupa parerea mea, vremelnicul) presedinte PSD trebuie ca-si reprima cu greu o usoara senzatie de greata cand se intersecteaza cu insi unsurosi, gata sa-ti sopteasca in ureche un banc porcos, "popular", indivizi de genul Miki Spaga, Hrebenciuc, Mitrea si altii eiusdem farinae. Nimic mai tragi-comic decat instantaneul cu Mircea Geoana strabatand alert si scarbit, pe varfuri, noroaiele cartierelor bucurestene in campania pentru alegerile locale, in loc sa stea pe o terasa pariziana (la "Lutetia", par exemple) sau intr-un restaurant new-york-ez "high-class", despicand expert si tandru carcasa unui homar. Palaria de sef al PSD nu e nici prea mare, nici prea mica pentru capul sau; e pur si simplu nepotrivita, e "dintr-un alt film", precum o basca proletara pusa strengareste pe augustul crestet al lui Teoctist. Daca PSD-ul este si s-a vrut o familie (sau mai degraba o "famiglie"), cred ca Mircea Geoana a intrat gresit in ea. Si, pana la urma, va fi devorat de clanul asa-zis social-democrat. Ca sa nu fie, ar trebui, epic vorbind, ca dna Geoana sa-si calce pe suflet si pe conditie si sa se obisnuiasca sa faca schimb de retete de zacusa cu dna Nina Iliescu, de muraturi cu dna Stanoiu si de wursti pe varza cu dna Hildegard Puwak.