Stelian TANASE 

Demisiile fortate ale lui Adrian Nastase vor sa stopeze declinul PSD. Sondajele arata zece procente pierdute in numai cateva saptamani. Liderii de la varf si de nivel mediu au reactionat lasand drept lest cadavrul politic al fostului premier si presedinte al partidului. Speranta este ca manevra va relansa partidul. Sunt sceptic, chiar daca masura se impunea si a facut o buna impresie. PSD arata ca un partid care si-a pierdut capul la propriu si la figurat, silit sa se salveze prin masuri urgente. Votul de la hotelul Confort este intai de toate un efect al panicii. Sigur sondajele amintite au oferit si un pretext plauzibil pentru inlaturarea lui Nastase. A fost picatura care trebuia sa convinga pe ezitanti ca asa nu se mai poate continua. Dar se insala cine crede ca PSD are de rezolvat o problema atat de simpla, adica Nastase. Lucrurile sunt ceva mai complicate. PSD are o acuta problema de identitate intai de toate. Afirmatia ca e un partid social-democrat ajuta prea putin. PSD a reusit vreme de 15 ani sa se adapteze turnantelor tranzitiei. S-a scindat, si-a schimbat titulatura, folosind oferte electorale circumstantiale. Electoratul s-a schimbat si el. Structura lui din 1990 e demult o amintire. Odata cu epuizarea mandatelor lui Iliescu la Cotroceni, PSD trebuie sa stie pe unde o ia. Iliescu nu va mai candida in 2008. In aprilie trecut acesta a fost sentimentul cu care delegatii la congres l-au impins inainte pe Geoana. Dar nu e numai o chestiune de lideri si de imaginea lor. Lumea romaneasca s-a schimbat si are alte cerinte. Pana acum, pensionarii, amaratii tranzitiei, somerii, lumpenproletariatul, taranii au votat din instinct de consevare cu PSD, adica statul. Puterea care distribuia surse de subzistenta, sub forma de pensii, salarii, ajutoare de somaj. Acest electorat a asigurat statistic victoriile electorale ale PSD de pana acum. Pretul a fost intarzierea dincolo de orice limita a tranzitiei. Capitalismul a fost amanat. Electoratul acesta care respinge economia de piata, competitia, s-a subtiat dramatic. Anul 2004 a fost ultimul cand economia de stat si birocratia au mai colectat voturi. Cativa dintre liderii PSD au inteles la timp povestea asta, dar au ratat incercarea facuta dupa 2000 de a moderniza partidul. Altfel spus de a transforma dintr-o miscare de mase (una conservatoare), intr-un partid. De a-l trece din zona populista, intr-una social-democrata. PSD nu a reusit sa se apropie de linia Gonzales, Jospin, Schr�der, Blair decat in declaratii si intentii. Ma intreb, daca si aceste intentii au existat. Partid mai mare (cu o jumatate de milion de membri) decat toate celelalte partide la un loc s-a dovedit a fi prea greoi pentru a se transforma in timp util. E ca un transatlantic care a ratat manevra de iesire din port. Anul 2004 a fost crucial. Stanga de imprumut afisata la ocazii se arata tot mai mult a fi o fictiune. Cu cativa supermilionari la varf si lideri care au facut mari averi fiind la putere 10 ani din 16, e greu sa te prezinti lumii ca reprezentant al saracimii urbane si rurale. Oferta sa a fost dominant populista si s-a bazat exclusiv pe simpatizantii lui Iliescu. El a adus milioanele de voturi necesare cuceririi si pastrarii puterii. Cam putin pentru un partid. Doctrina partidului s-a numit "Iliescu" si PSD trebuie acum sa isi confere o identitate. Sa devina un partid dintr-o fosta masinarie de colectat voturi. Liderii trebuie sa lase parkingul cu second hand-uri pentru a intra intr-un showroom cu noutati. Ce va zice clientela obisnuita cu marfuri ieftine si uzate? Folosind vechile tehnici si mesaje, PSD nu are viitor. Ori devine un partid - de stanga - ori dispare. Chiar si asa, rezultatul pe termen scurt si mediu nu e sigur deloc. De ce? Pentru ca Romania e la ceasul configurarii grabite a capitalismului. Avem de recuperat intarzieri vechi si interesate, efectul tergiversarilor din anii 90. Aplombul procapitalist de azi este una din cauzele absentei unei critici a capitalismului, a unei stangi intelectuale, a unei reactii sindicale antipatronale autentice. Pe aceste elemente s-ar putea aseza eventual un partid social-democrat veritabil. Odata trazitia de la comunism la capitalism incheiata, rolul istoric al PSD, ca partid al acestei tranzitii, s-a terminat. Normal, PSD se vede impins spre periferia sistemului politic.Aici este cheia. Cauza superficiala, la vedere, a declinului PSD, este acuzatia de coruptie adusa de mass media, opinia publica, mai multor lideri. Prabusirea imaginii PSD datoreaza desigur acestei situatii multe. Dar cauza profunda a crizei PSD tine de lucrurile descrise mai sus. Alungarea lui Nastase a fost o masura care vizeaza redresarea partidului. Necesara, dar nu si suficienta. Daca se ramane la atat, nu se rezolva nimic. Chiar daca se va continua cu alte decapitari, criza tot nu se va rezolva. E de asteptat sa asistam la o separare a apelor pe grupuri de interese, dar si pe sensibilitati doctrinare. Vechile retele, axate pe complicitati politico-financiare, nu sunt o baza pentru reconstruirea unui partid. Cand oferta politica reala lipseste, disputele in partid si in afara lui sunt strict personale, o lupta pentru scaun. PSD va fi macinat de dispute interne in continuare pentru ca nu trateaza cauzele crizei. Deocamdata face minime corectii, incercand prezervarea a cat mai mult din acest PSD depasit. Dinozaurul nu poate supravietui unei schimbari radicale de clima. Numai o reforma de mari proportii, cu toate riscurile sciziunii si falimentului, merita incercata. Orice alt scenariu e sortit esecului.