Actiunile politice maghiare au o singura tema: negarea Tratatului de la Trianon din 1920 - tratat care a permis natiunilor diferite din cadrul Imperiului Austro-Ungar sa-si caute singure drumul in lume - iar natiunea romana s-a reunit in cadrul unui stat. Tratatul de la Trianon reprezinta baza relatiilor inter-statale din Europa centrala si de est, iar prin aceasta intelegere Romania si-a asumat protectia minoritatilor nationale de pe teritoriul sau - protectie asigurata cu mai mult sau mai putin succes de-a lungul timpului - marturie stand cei peste un milion de maghiari traitori in Romania fata de cei 10.000 de romani ramasi din 300.000 care erau in 1918 pe teritoriul actual al Ungariei.
Negarea Tratatului de la Trianon constituie substratul celor trei chestiuni de pe agenda publica a Romaniei din aceste zile care implica relatiile cu maghiarii: recomandarea Frunda de la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE), problema mostenirii Gojdu si adunarea populara de 15 martie de la Odorheiul Secuiesc.
Senatorul Romaniei Gyorgy Frunda a fost insarcinat de APCE sa alcatuiasca un raport despre conceptul de natiune in Europa. Frunda si-a depasit cu mult mandatul introducand chestiunea Tratatului de la Trianon in proiectul de raport pe care l-a inaintat. Comisia Juridica a APCE a pieptanat raportul Frunda lasand doar chestiunile legate de natiune.
Afacerea Gojdu este cat se poate de clara: Guvernul de la Budapesta a eludat complet articolul 249 alineatul 6 din Tratatul de la Trianon care prevedea ca "fundatiunile de orice fel, infiintate in fostul regat al Ungariei si destinate supusilor acestuia vor fi puse de Ungaria la dispozitia Puterii Aliate sau Asociate ai carei supusi sunt in prezent zisele persoane sau vor deveni supusi in temeiul dispozitiilor prezentului tratat". Practic, prin aceasta prevedere a Tratatului de la Trianon Fundatia Gojdu devenea subiect de drept al Romaniei, iar bunurile sale ramase in Ungaria trebuia sa ramana in proprietatea Fundatiei. De la bun inceput, indiferent de culoarea sa politica, Executivul de la Budapesta a refuzat punerea in aplicare a acestei prevederi. In 1923 Guvernul Ungariei solicita impartirea bunurilor Fundatiei Gojdu - pentru ca in 1927 sa-si radicalizeze atitudinea si sa blocheze conturile din Budapesta ale Fundatiei Gojdu. Banii fundatiei romanesti (circa 600.000 de pengo - la acea vreme 1 kilogram de aur valora aproximativ 3000 de pengo) au trecut in administrarea Ministerului maghiar al Cultelor.
Dupa negocieri indelungate in 1937, Ungaria si Romania au semnat o Conventie prin care Guvernul de la Budapesta se obliga ca in termen de 30 de zile sa restituie Fundatiei Gojdu de la Sibiu toate bunurile. Aceasta conventie nu a fost pusa in aplicare niciodata. Ciuma comunismului a constituit o salvare neasteptata: in 1952 Guvernul maghiar a nationalizat cladirile Gojdu din Budapesta - in mod abuziv, deoarece propria legislatie prevedea faptul ca bunurile fundatiilor nu pot fi nationalizate. Pur si simplu la Budapesta nu este acceptata transformarea Fundatiei Gojdu in subiect de drept al statului roman.
In sfarsit, adunarea secuilor de pe 15 martie de la Odorheiul Secuiesc. In primul rand la recensamantul din 2002 si-au declarat identitatea secuiasca abia cateva sute de persoane. Doar aceste date ar fi de ajuns sa ridiculizeze solicitarile de autonomie in numele "poporului secui". Insa framantarile din judetele Harghita si Covasna au ca fundament tocmai negarea Tratatului de la Trianon. Nu este vorba de respectarea drepturilor minoritatilor - pur si simplu provocarea de la Odorheiul Secuiesc intentioneaza sa nege Tratatul de la Trianon. Proclamatiile care cer autonomie teritoriala - chestiune strecurata subtil si in recomandarea Frunda - fluturasii si manifestele cu continut provocator au menirea sa deturneze o manifestare culturala intr-una politica. Iar luptele pentru putere dintre oamenii politici de etnie maghiara din Romania ar trebui sa ramana in limitele legislatiei romanesti.
Negarea Trianonului nu este de natura sa aduca liniste in aceasta parte a Europei - ci dimpotriva. Respingerea obsesiva a unui pact fundamental care reglementeaza relatiile unei bune parti a continentului nu face parte din trusa europeana a colaborarii regionale.