Barbatii Familiei Regale au fost cu totii ofiteri, iar patru dintre ei au purtat bastonul de maresal al Armatei Romaniei: Ferdinand I (1865-1927), Carol al II-lea (1893-1953), regele Alexandru al Iugoslaviei (1888-1934) si Mihai I (nascut in 1921). Putina lume stie, insa, ca femeile din Familia Regala au fost, aproape in fiecare generatie, legate de armata si ca au facut fapte eroice. Regina Maria (1875-1938) a reprezentat, alaturi de sotul ei, regele Ferdinand, unul din simbolurile intruchiparii Marii Uniri din 1918. Numita de catre oameni Mama Regina, Mama ranitilor, Regina-soldat, pentru alinarea pe care a adus-o ranitilor si pentru curajul ei de a merge pe front, Maria a Romaniei a fost prezenta in punctele cele mai fierbinti ale Primului Razboi Mondial, a suferit in refugiu alaturi de cei multi si a mers in spitalele cu cele mai serioase epidemii, pentru a-i incuraja cu prezenta ei materna pe cei schiloditi. Vizitele reginei Maria in strainatate, pentru recunoasterea tarii sale de catre marile puteri, au ramas legendare (Franta, in 1919 si SUA, in 1926). Si-a utilizat toata inteligenta si farmecul, toata puterea de convingere pentru a-si ajuta tara. A avut parte si de suferinta: moartea copilului ei de trei ani, Mircea, in 1916, rapus de o boala contagioasa, suferinta si moartea sotului ei, Regele Ferdinand, in 1927, apoi comportamentul fiului ei cel mare, care a ranit-o iremediabil. Carol al II-lea i-a intunecat ultimii ani ai unei vieti curmate prea devreme. Regina Maria a purtat uniforma de colonel al Regimentului 4 Rosiori. Unitatea militara fusese comandata in 1895 si 1896 de principele Ferdinand, care avea atunci gradul de colonel. I-a urmat viitorul maresal Alexandru Averescu, care a fost comandant al regimentului intre 1898-1899. Apoi, viitorul general erou al razboiului reintregirii, David Praporgescu, intre 1911-1914. Mai tarziu, in 1930, Carol al II-lea a infiintat "Regimentul 4 Rosiori de Garda Regina Maria". Regina Elena (1896-1982) a avut doua perioade in care a fost alaturi de poporul caruia i-a dedicat viata. Mai intai, regina a trait in Romania doisprezece ani, din 1920 pana in 1932, o perioada dificila, in care singura lumina i-a fost cresterea si educarea copilului ei, Mihai. A revenit in tara in 1940, pentru alti sapte ani, stiind ca in tara era o situatie politica grea, daca nu imposibila. A trecut prin momente teribile in decembrie 1947 si ianuarie 1948, iar apoi a trait un lung exil, alaturi de fiul ei, cu curaj si demnitate. Toti anii in care s-a gasit in tara, i-a fost un important sprijin moral regelui Mihai, l-a ajutat cu modestie, l-a sustinut. Regina-mama Elena este astazi socotita "Drept intre Popoare" de catre Yad Vashem, pentru fapta eroica de a fi salvat vieti de evrei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fara a fi avut nici un instrument constitutional in sprijinul ei (era doar mama suveranului, nu si factor de decizie politica). Regina-mama Elena a fost si ea colonel, conducand Regimentul 9 Rosiori, inca de pe vremea cand era principesa a Romaniei, in anii '20. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, regimentul s-a numit "Regimentul 9 Rosiori Regina Elena". Regina Ana, nascuta in 1923 la Paris, a fost caporal in armata franceza si a lucrat ca infirmiera in spatele frontului, transportand sange si limfa pentru raniti, conducand singura un jeep de razboi. La douazeci de ani, in septembrie 1943, sub culorile tarii ei, Franta, ea a pornit la razboi, mergand timp de doi ani din loc in loc, in Maroc, Algeria, Italia, Franta, apoi Luxemburg si, in final, Germania, pentru a lupta, alaturi de fratii ei, in numele unei Europe demne si libere. A facut o scoala de infirmiere pe ambulanta, a dus o viata de cazarma in toata regula, s-a imbolnavit de galbinare si, in final, s-a intors la viata civila in 1945, avand in buzunar o solda primita de la Armata franceza, precum si "Crucea de Razboi" a Republicii Franceze. Cand s-a intors din razboi, desi in varsta de numai 22 de ani, i s-a parut ca este mult mai matura decat cei de varsta ei. Trei ani mai tarziu, in 1948, tanara principesa Ana se angaja, cu buna stiinta, la cea mai nefericita cale de a fi regina a unei tari: aceea de a sta la usa ei, asteptand timp de patru decenii. Calitatea de ofiter sau de participant la razboi a femeilor din Familia Regala este un aspect mai putin cunoscut de catre Romania anului 2006. Astazi, de 8 martie, Ziua Femeilor, ma gandesc ca ar fi frumos si moral sa aducem un omagiu femeilor Familiei Regale, care au participat si continua sa participe la scrierea destinului romanesc. Femeile din Romania au motive sa se simta mandre de conditia la care le-au ridicat reginele lor. La multi ani! Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen