Ziua Logo
  Nr. 3442 de sambata, 1 octombrie 2005 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Jurnal public
Natiuni, minoritati, democratie
Eugen SIMION 
S-a discutat zilele acestea, la Sinaia, intr-un seminar organizat de Academia Romana si Institutul Francez de Relatii Internationale, despre Europa "natiunile si minoritatile ei. O tema serioasa, o tema foarte actuala. Proiectul de constructie a Europei Comunitare depinde in mare masura de rezolvarea ei. Nu stiu cum judeca aceste lucruri delicate oamenii politici (europenisti, eurosceptici, altermondialisti, localisti, conservatori, sincronisti etc.), eu "om de litere "nu am pretentia de a da solutiile bune si, mai ales, de a da solutii globale. Singurul meu orgoliu (si aici il parafrazez pe Malraux) este de a pune intrebari si, acolo unde ma pricep mai bine, de a sugera o idee sau alta. Pornesc de la textele sacre care ne spun ca, la judecata de apoi, Dumnezeu va chema pe oameni dupa semintii sau impreuna cu semintiile lor... Daca e sa credem acest lucru, inseamna ca semintiile (neamurile, natiunile) nu vor disparea in istorie inca multa vreme, chiar daca filosofii istoriei ne avertizeaza ca am intrat deja intr-o epoca post-nationala, post-istorica, post-industriala, post-ideologica, post-crestina... Fapt curios, aceasta teorie contrazice intr-un mod flagrant ceea ce se petrece azi in lume si ceea ce, in fapt, suportam toti intr-un chip sau altul: o explozie a fanatismului religios si a intolerantelor de tot felul; o recrudescenta a xenofobiei si a terorismului, o desacralizare a individului si o ofensiva puternica de demitizare a culturilor nationale. Asa ca teoria sfarsitului istoriei (anuntata de Alexandre Kojve si reformulata de Fukuyama) nu pare a lamuri prea bine ce se intampla la inceputul acestui secol cand: conflictele istoriei se accelereaza, mecanismele istoriei continua sa functioneze deseori in defavoarea omului si a valorilor sale morale si spirituale, istoria se complica si, dupa cat se pare, ea este din ce in ce mai greu de prevazut, ordonat... Chiar daca exista o stiinta noua (praxologia) care pretinde ca poate sa ordoneze haosul socio-politic.
Care sunt statutul si rolul natiunii in acest urias ghem de conflicte, in acest imprevizibil raport de raporturi? Sincer vorbind, nu cred ca natiunea a devenit anacronica si nici nu cred ca va disparea atat de curand in constructia europeana si, in genere, in constructiile socio-politice ce se profileaza in lume, indiferent daca ne aflam la sfarsitul istoriei sau, cum cred eu, intr-un moment de maxima criza a istoriei si intr-o perioada de conflicte intre culturi si de schimbare de cicluri ale civilizatiei. O criza, ma grabesc sa spun, care poate anunta o noua determinare si o noua functie a natiunii. Nu accept disparitia natiunii pentru ca ar trebui sa accept ideea ca dispar limba, cultura si, in cele din urma, identitatea unui popor. Acestea sunt fenomene pe care econocratii si oamenii politici le pot influenta, dar nu le pot determina radical.
Nu cred, repet, ca natiunile si-au incheiat misiunea in istorie. Cred insa ca si-au modificat intr-o masura considerabila functiile pentru ca ele traiesc, azi, in alte circumstante. Cea dintai este determinata de fenomenul mondial al migratiei, de la un continent la altul, de la o tara la alta, de la o regiune la alta. Sudul sarac migreaza spre nord, Estul european spre Vestul occidental, tinerii intelectuali europeni spre Statele Unite, pakistanezii si indienii se stabilesc in Anglia, chinezii patrund in grupuri masive in toate tarile lumii, inclusiv in Estul Europei. O epoca, repet, a migratiei masive, o deplasare a grupurilor etnice si a grupurilor profesionale, individuale si colective. Harta lumii arata, azi, altfel. Ce raporturi stabilesc ele cu populatia majoritara, in ce fel se adapteaza (si daca se adapteaza) la traditiile, cultura si civilizatia natiunii dominante, majoritare?... Personal cred ca nu putem sa le discutam fara sa le legam de alt concept, acela al democratiei. Majoritar sau minoritar, un individ trebuie sa respecte democratia si sa fie, el insusi, un spirit democratic. in afara democratiei, el poate esua in localism marunt si intr-o turbata ura fata de Celalalt. Ce drepturi pot sa cer ca minoritar? Nici mai multe, dar nici mai putine decat drepturile unui majoritar care respecta, ca si mine, valorile morale europene. Daca ma stabilesc intr-o tara care ma primeste, trebuie sa-i invat limba si sa-i respect institutiile. Ea are obligatia sa-mi respecte libertatea mea si sa-mi ingaduie sa ma rog lui Dumnezeu in limba mea.
 Comentarii: 6 Afiseaza toate comentariile  
Copacel copacel!   de Harbuzache
articol cu subiect idealist !   de ionion
eugen se (tot) intoarce! pe micile ecrane, in fiecare saptamana, macar de doua ori...   de groaznix
Inteligent, tolerant si echilibrat   de bogdan_fr
ROMANII SUNT UITATI SI UMILITI   de Dr. Stoica
Conlocuitorii Europei   de Olga Khan
A r h i v a
  Ai cui sunt si ce-a mai ramas din romanii de pretutindeni?    23 comentarii
  Zei&cimpanzei    6 comentarii
  Partidul Liberal trebuie tratat ca aliat...    2 comentarii
  Ucraina: optiunea Rusiei (3)    
  Declaratia zilei    4 comentarii
  La judecata zilei    2 comentarii
  Cititorul profesionist    2005-09-24
  De ce scriem? Cine ne citeste?    2005-09-17
  Pleaca dinozaurii, sosesc rinocerii    2005-09-10
  Despre manelizarea Romaniei    2005-09-03
  Tristan Tzara, poetul ca "un lup infometat"    2005-08-27
 Top afisari / comentarii 
 Paul Goma - intre Belleville si Bucuresti (774 afisari)
 Banii Romaniei in interesul Rusiei (221 afisari)
 "Reincadrarea" lui Paul Goma (125 afisari)
  Jurnalul galeriilor (106 afisari)
 Biserica contribuie la reasezarea Romaniei in Europa (82 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2005 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.39962 sec.