Ziua Logo
  Nr. 3355 de miercuri, 22 iunie 2005 
 Cauta:  
  Detalii »
Editorial
Noii si adevaratii europeni
Jiri PEHE 
Esecul summit-ului Uniunii Europene de la Bruxelles a evidentiat diferentele de atitudine dintre majoritatea noilor state-membre din Europa Centrala si de Est si "vechile" state-membre. Poate in mod surprinzator pentru multi, aceste divergente nu au fost eliminate potrivit scenariului asteptat, in care noile state-membre ar fi trebuit sa fie nemilos de pragmatice si sa solicite cat mai multi bani din partea Uniunii, in vreme ce majoritatea statelor occidentale si-ar fi atenuat, intr-un final, egoismul national in favoarea idealurilor vechi de cateva decenii ale integrarii europene.
In cele din urma, flancul de est al Uniunii - presupusele democratii imature si infometate din punct de vedere financiar - a fost cel care a strigat cel mai tare pentru ajungerea la un compromis, in numele salvarii integrarii politice, in vreme ce majoritatea democratiilor europene consolidate s-au luptat acerb pentru propriile "interese nationale." Judecand dupa egoismul national intens al unor state mari, esecul ajungerii la o intelegere asupra bugetului UE pe 2007-2013 ar putea avea consecinte politice nefaste pentru Europa.
Afirmatiile unor lideri europeni din partea noilor state-membre, prezenti la summit, au indicat sa sunt constienti de aceasta posibilitate. Unii au avertizat ca respingerea Constitutiei europene in cadrul referendumurilor francez si olandez, in combinatie cu decizia summit-ului de a suspenda procesul de ratificare si esecul intrunirii europene de a ajunge la o intelegere asupra finantelor UE, ar putea provoca o criza politica serioasa in cadrul Uniunii.
Acesta a fost motivul pentru care majoritatea noilor state-membre si-au aratat disponibilitatea de a sprijini compromisul propus de Luxemburg, prin care bugetul ar fi ajuns la doar 1,06% din PIB-ul UE, iar reducerea anuala a Marii Britanii ar fi fost inghetata la 4,6% miliarde.
Cinicii ar putea argumenta ca noile state-mebre isi pot permite sa faca astfel de concesii deoarece, oricum, ar beneficia de stipendii europene masive. In termeni economici stricti, nu este surprinzator ca Marea Britanie nu intentiona sa renunte la rabat, iar Franta la subventiile agricole. Ceea ce surprinde este ca vechile democratii experimentate din Europa au ignorat pericolele politice derivate dintr-o eventuala resuscitare a nationalismului pe continentul european, in vreme ce noile democratii neexperimentate din estul Europei au facut apel la prudenta.
Aceasta poate ca s-a datorat faptului ca atitudinile tarilor estice sunt influentate de amintirile si experientele istorice recente. Pentru majoritatea acestor state, calitatea de membru al UE nu a fost doar un bilet spre prosperitatea economica, platit de vechile state europene bogate. Dimpotriva, stiau ca aveau sa munceasca de unele singure, sub supravegherea UE si cu ajutorul cunostintelor europene.
Probabil acesta este un motiv pentru care multi din Europa Centrala si de Est cred ca fondurile UE, desi de ajutor, sunt mai putin importante decat a fi parte a Europei unite, cu oportunitatile extinse pe care regulile comune le implica. In plus, Uniunea Europeana ofera tarilor mici, inghesuite intre Germania si Rusia, un grad de stabilitate politica si securitatea pe care acestea nu avut-o in istoria moderna. In contrast, statele Europei de Vest sunt mult mai ingrijorate de problemele si de institutiile lor domestice.
Chiar si asa, europenii din Est si din centrul continentului, care incearca si acum sa revina la normal dupa teribilele calamitati politice cauzate de demonii istorici ai Europei, considera putin cam inspaimantatoare intensitatea egoismului national al vecinilor lor din Vest. Iar istoria Europei este plina de catastrofe care au fost produse de miopia elitelor politice nationale.
Aceasta nu sugereaza, desigur, ca din cauza ca UE nu s-a putut pune de acord asupra bugetului sau a Constitutiei, Europa se apropie de o alta calamitate istorica. Precautia este indicata, iar elitele politice ale marilor state nationale ar trebui sa chibzuiasca daca nu-si depasesc atributiile inca o data. Nu putem exclude complet posibilitatea unei treziri ulterioare sau a unei dezintegrari a structurilor politice europene comune.
Pentru statele mici si fragile din punct de vedere economic din Europa Centrala si de Est, o Europa de state nationale este un cosmar. Insa ar trebui sa fie un scenariu de cosmar pentru toate statele europene. Poate cele din vest ar trebui sa-si asculte mai mult noii parteneri. Consimtind la un compromis semnificativ, liderii unora dintre noile state-membre au incercat, printre altele, sa demonstre-ze ca realimentarea egoismului national in Europa este un joc periculos, daca nu de necontrolat.
Fost consilier al fostului presedinte ceh, Vaclav Havel,
Jiri Pehe este analist politic si rector al Universitatii New York din Praga.
Copyright: Project Syndicate
www.project-syndicate.org
 Comentarii: 1 Afiseaza toate comentariile  
Noii si adevaratii europeni.. ei si noi si   de Atamild
A r h i v a
  TVA cu efect de bumerang    21 comentarii
  Mazgalirea BOR    11 comentarii
  Toate panzele sus!    2 comentarii
  A cincea mineriada. Vinovatii    4 comentarii
  La judecata zilei    
  Depresia de dupa UE    2004-09-25
  Cat de unita este "Noua Europa"?    2004-05-03
 Top afisari / comentarii 
 Mazgalirea BOR (441 afisari)
 Plesita a dezinformat in cazul Carlos (334 afisari)
 A cincea mineriada. Vinovatii (144 afisari)
 Centrul Eudoxiu Hurmuzachi al romanilor de pretutindeni, in pericol (120 afisari)
 Toate panzele sus! (96 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2005 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.21565 sec.