Adrian SEVERIN 

Vechea UE a ajuns la limita istoriei sale. Un nou inceput, impus de globalizare, presupune, deopotriva, extinderea si adancirea Uniunii. Ambele circumscriu procesul de transformare a pietei europene intr-o entitate politica. Constitutia Europei incearca sa impulsioneze acest proces. Din pacate, adoptarea ei este pusa sub semnul intrebarii chiar in Franta, ca sa nu mai vorbim despre Marea Britanie, Irlanda, Danemarca sau Estonia. Intarzierile in edificarea unei Europe unite si eficiente, asezate pe baze federale, imping Germania reunificata - cea mai importanta putere a Europei Centrale - sa gaseasca solutii alternative pentru satisfacerea aspiratiilor sale de securitate interna si internationala. Bonnul a renuntat la ideea Europei germane sub conditia implicita ca Berlinul sa poata fi capitala unei Germanii europene. Daca Europa-putere nu se poate naste, puterea germana revine natural la scrutarea Mitteleuropei (Europei Centrale) si la traditionalul sau Drang nah Osten (asalt al Rasaritului). Politica bismarckiana a bunelor relatii cu Rusia si a evitarii unui angajament german pe doua fronturi, ca si celebra "Ostpolitik" a cancelarului Willy Brandt, constituie excelente precedente pentru actualul parteneriat privilegiat ruso-german, intr-un moment in care insistentele Washingtonului de a instaura o pax americana universala anagjeaza Germania in controverse transatlantice, transformand SUA din principalul protector al libertatii germane in principalul factor de presiune asupra politicii germane. Declinul Frantei - care va deveni galopant in cazul respingerii Constitutiei europene la apropiatul referendum - are, la randul sau, impact asupra politicii germane. Pe de o parte, reducerea influentei Parisului lasa Germaniei un mai mare spatiu de manevra incurajand afirmarea unor ambitii vechi si noi; pe de alta parte, slabiciunea franceza - ca si aceea, subsecventa, a unei UE incapabile a fi contraponderea care sa garanteze echilibrul transatlantic - o nelinisteste si o duce spre rasarit. Recentul acord germano-rus privind construirea unui gazoduct care sa treaca prin Marea Baltica ocolind tarile baltice si Polonia (state membre ale UE) trebuie privit, intr-un atare context, ca expresie a strategiei orientale germane alternativa la strategia europeana. La Summit-ul UE din martie 2005, Berlinul a respins apelul balticilor si al Varsoviei de a face ca gazoductul sa treaca pe teritoriul lor, decizand astfel sa mearga singur cu Rusia in afara politicii UE, in pofida intereselor unora dintre statele membre ale acesteia si, de asemenea, in detrimentul capacitatii de negociere a Ucrainei, ca alta posibila tara de tranzitie, pentru hidrocarburile rusesti. Intr-un asemenea context geo-politic se contureaza doua triunghiuri strategice, ambele interesand Romania: triunghiul Polonia-Lituania-Ucraina (cele trei au constituit recent o Adunare Parlamentara si formatiuni militare comune), in spatele caruia se profileaza SUA si triunghiul Germania-Polonia-Ucraina, in spatele caruia se profileaza Rusia. Varful de interes al ambelor este Ucraina, iar elementul de unitate, Polonia. Aceasta din urma a dovedit o exceptionala capacitate de a evalua realist situatia la nivel regional, precum si o indiscutabila tenacitate in a-si urmari interesele in spatiul sau traditional de iradiatie cultural-politica. De aceea este de asteptat ca Polonia, desi aliat fidel al SUA, sa accepte a juca alaturi de Germania (inclusiv sub imboldul constrangerilor economice decurgand din aranjamente precum cele mentionate anterior) un rol activ in acomodarea agendei rusesti cu prioritatile ucrainene. La randul sau, Ucraina, pe masura ce va gasi in programele germano-polone, ca si in menajarea legaturilor sale obiective cu Rusia, garantii pentru promovarea obiectivelor sale nationale, va deveni reticenta fata de oferta americana, conditionata de progres democratic si deschiderea pietei. Indiferent care din cele doua triunghiuri va prevala, este evident ca Romania ramane pe dinafara. Trilaterala Romania-Polonia-Ucraina apartine trecutului, iar sansele resuscitarii ei par iluzorii. Vizitand Romania, presedintele ucrainean Victor Iuscenko nu a acceptat sa puna pe agenda discutiilor tema amintitei trilaterale, candva sustinuta de SUA. Polonia se simte, la randu-i, confortabil in cadrul strategic regional existent si nu pare a mai vedea un avantaj din includerea Romaniei in ecuatie. Washingtonul se bazeaza, in prezent, pe relatia sa directa cu Kievul si, cu toate ca ar prefera o apropiere intre acesta si Bucuresti, nu are de ce intra in nenumaratele complicatii ale raporturilor ucraineano-romane; mai ales daca o atare implicare ar produce crispare la Berlin, Varsovia sau Moscova. Romania ramane, asadar, singura in fata celui mai mare vecin al sau de la Rasarit. Este perfect posibil ca acorduri intervenite in legatura cu Ucraina - intre aceasta si ceilalti actori cu interese in regiune ori numai intre cei din urma - sa se realizeze cu sacrificarea agendei romanesti. Cooperarea Ucrainei in promovarea proiectelor germano-polono-ruse ori a celor americane ori a ambelor, in zona, va fi recompensata prin sprijinirea ei ca lider regional si lasarea mainilor libere in raporturile cu Romania. Lucrurile nu stau mai bine nici la Marea Neagra. Acolo, pe acelasi fond al slabiciunii UE, corelata cu ofensiva americana in Caucaz, se naste un alt triunghi strategic care exclude Romania: Germania-Rusia-Turcia. Incercarea Bucurestiului de a-i contrapune un triunghi format din Romania, Georgia si, eventual, Bulgaria, cu speranta de a-si atrage sprijinul american pentru garantarea propriei sale securitati in Marea Neagra are sanse, practic, nule de a reusi daca observam dezechilibrul de forte pe plan local si, totodata, lipsa de motivatie a SUA. Acestea nu-si vor pune in primejdie obiectivele globale de dragul protejarii unui aliat local poate important, dar neesential, nesigur si inapt sa-si creeze propriul sau sistem de securitate in vecinatatea imediata. Inclusiv din atare perspectiva ,relatia Romaniei cu Rusia si mai ales cu Germania devin vitale. Despre aceasta vom discuta in editorialul viitor.